E nevoie de o “vrajă” care să protejeze broaştele din România, nu să le transforme în prinţi

0

Dacă plouă puţin şi e cald, broaştele apar de peste tot, chiar şi în oraşe. Mulţi sunt scârbiţi de aceşti mici amfibieni care nu creează probleme nimănui, dimpotrivă, sunt chiar utili. Fiind mulți la număr, oamenii nu înţeleg de ce ar trebui protejaţi. Cu toate acestea, populaţiile de broaşte sunt extrem de fragile, şi din acest motiv toate speciile sunt protejate în România.

 

foto_Sos_TiborFoto: Tibor Hartel

de Asociaţia Apáthy István Egyesület

 

“Dar sunt atât de urâte!” – spun unii despre broaşte. Nici nu se gândesc cât de lipsită de fundament este o astfel de judecată de valoare. Cât de „frumoase”, estetice sunt în opinia noastră animalele, aceasta depinde în mare măsură de procesul de socializare prin care am trecut, dar şi de mediul cultural sau de obiceiurile care au influenţat acest proces. Dacă în copilărie am văzut că anumite vieţuitoare din mediul nostru sunt privite cu dispreţ sau cu scârbă, am preluat aceste atitudini fără să ne dăm seama.

La fel ca şi în cazul liliecilor sau al şerpilor, există multe credinţe populare legate de broaşte, cei superstiţioşi considerându-le întruchiparea răului, purtătoare de ghinion, trupurile lor neînsufleţite fiind uneori folosite în ritualuri de prevenire a necazurilor (de exemplu, praful obţinut din broaşte uscate era împrăştiat pe terenurile arabile, împotriva păsărilor). Chiar dacă, lăsate în viaţă, fac mult mai mult bine: ele se hrănesc cu nevertebrate sau insecte, împiedică înmulţirea necontrolată a acestora, dar în acelaşi timp reprezintă o sursă de hrană pentru peşti, reptile sau păsări.

Mulţi oameni nu pot să deosebească diferitele specii: sunt pur şi simplu broaşte. În acest articol vom prezenta o specie cu adevărat deosebită, ale cărei efective au dispărut sau au fost mult restrânse la nivel european, pentru că omul a distrus habitatele umede în care îşi găseau adăpost. România se află printre acele ţări norocoase în care încă supravieţuiesc populaţii relativ solide ale buhaiului de baltă cu burtă galbenă (Bombina variegata).

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERAFoto: Tibor Hartel

 

Cea mai importantă ameninţare pentru broaşte în general, deci şi pentru buhaiul de baltă cu burtă galbenă, o reprezintă desecarea zonelor umede şi restrângerea lor tot mai evidentă. Ştim din numeroase cercetări anterioare că această specie de broască preferă habitatele umede de dimensiuni mai mici şi bălţile temporare, că îi sunt la fel de bune micile bălţi formate în urmele lăsate de roţi sau zonele mlăştinoase călcate în picioare de bivoli. Asta pentru că aici se întâlneşte mai puţin cu alţi competitori (alte specii de broască ce îşi depun aici ouăle) sau prădători – amfibieni, peşti şi nevertebrate (de exemplu lipitoarea) – care se hrănesc cu ouă, mormoloci şi larve. Are însă nevoie ca între zonele umede în care îşi trăieşte viaţa să existe legături, ca să poată migra de la una la alta. Mulţi buhai de baltă sunt loviţi sau călcaţi de maşini atunci când părăsesc micile bălţi secate şi se îndreaptă către locuri cu umiditate mai mare, iar din acest motiv, pentru protecţia eficientă a speciei, ar fi nevoie şi de asigurarea unor pasaje de trecere. Pe lângă toate acestea, drumurile produc fragmentarea efectivelor, astfel reduc viabilitatea populaţiei.

O cercetare de dată recentă în siturile Natura 2000 Someşul Mic şi Făgetul Clujului din judeţul Cluj a urmărit şi măsurarea efectivelor buhaiului de baltă cu burtă galbenă. În aria protejată Făgetul Clujului, având codul ROSCI0074, o zonă ce se întinde pe 1.667 hectare, buhaii de baltă au fost observaţi cel mai des în zonele umede, în urmele lăsate de roţi sau în albia pârâului Valea Morii. În această arie protejată, cea mai importantă ameninţare pentru specie o reprezintă secarea zonelor umede, adică restrângerea suprafeţelor adecvate înmulţirii. În afară de aceasta, de multe ori ouăle depuse de femele sunt distruse de maşinile care se deplasează pe drumurile forestiere. Nu în ultimul rând, un factor de ameninţare îl reprezintă şi poluarea apei.

 

foto_Toth_OrsolyaFoto: Toth Orsolya

 

Aria protejată Someşul Mic, având codul ROSCI0394, are o suprafaţă de 117 hectare, fiind delimitată în zona oraşelor Dej şi Gherla, a comunei Mintiu Gherlii (satele Buneşti, Mintiu Gherlii, Nima, Petreşti şi Salatiu) şi a comunei Mica (satul Mănăstirea). Este singura zonă protejată desemnată pe cel mai mare râu din judeţul Cluj, iar sistemul mai mult sau mai puţin perturbat de braţe moarte ale râului, aflat între localităţile Petreşti şi Mănăstirea, reprezintă un adăpost valoros pentru speciile protejate. Cu toate acestea cercetătorii nu au găsit aici buhai de baltă cu burtă galbenă, una din explicaţii fiind şi faptul că mediul lor de viaţă potenţial se regăseşte în afara ariei protejate delimitate.

Specialiştii au delimitat 22 de puncte de-a lungul braţelor moarte ale râului, unde ar putea fi întâlnit buhaiul de baltă cu burtă galbenă. Totodată au stabilit şi că pe Someşul Mic au rămas puţine habitate adecvate pentru existenţa speciei, având în vedere faptul că acestea sunt distruse în mod sistematic de activităţile agricole intensive. Nu ajută nici faptul că localnicii dau foc pajiştilor sau stufărişului. Pe lângă factorii de ameninţare specificaţi în cazul Făgetului Clujului, în aria protejată Someşul Mic un risc suplimentar pentru populaţia buhaiului de baltă este dat de utilizarea pesticidelor şi ierbicidelor, dar şi a îngrăşământului chimic. Proasta calitate a apei influenţează negativ dezvoltarea mormolocilor, reducând indirect şi cantitatea de hrană pentru pentru această specie de broască.

 

foto_Urak_Istvan3Foto: Urak Istvan

 

Buhaiul de baltă cu burtă galbenă se hrăneşte cu furnici, gândaci, păianjeni, melci, larve de ţânţari. El petrece iarna în găuri uscate de pământ, sub rădăcini sau pietre. Din primăvară până în toamnă trăieşte în apă, locul său de viaţă fiind uşor de identificat după corul de sunete specifice al masculilor “unc-unc”. Pielea sa este acoperită de negi şi de glande otrăvitoare ce produc un mucus specific numit bombinin, care în contact cu pielea poate produce iritaţii. Buhaiul de baltă se apără de duşmanii săi şi prin faptul că are un gust usturător, amar. Dacă simte pericolul, îşi încordează spatele, şi îşi expune petele puternic colorate de pe burtă pentru a îndepărta atacatorii. Acesta este aşa-numitul reflex al buhaiului. Dacă pielea noastră, de altfel sănătoasă, intră în contact cu pielea buhaiului, nu e nicio problemă, nu vom simţi nimic, dar dacă substanţa otrăvitoare intră în contact cu o rană sau cu mucus, va apărea o senzaţie de usturime. Această senzaţie poate fi atenuată dacă spălăm imediat zona afectată cu multă apă, iar apoi folosim o cremă calmantă.

Cercetarea a avut ca scop estimarea efectivelor speciei şi cartografierea potenţialelor habitate ale acesteia, fiind necesară pentru pregătirea planului de management al ariilor protejate. În cadrul unui proiect european cu titlul „Elaborarea planurilor de management integrat pentru siturile de importanţă comunitară ROSCI0074 – Făgetul Clujului – Valea Morii, ROSCI0356 – Poienile de la Șard și ROSCI0394 – Someșul Mic”, Asociaţia „Apáthy István Egyesület”, o instituţie conexă Institutului Maghiar de Biologie şi Ecologie a Universităţii Babeş-Bolyai, pregăteşte planul de management pentru cele trei situri Natura 2000 din judeţul Cluj.

 

Puteţi citi şi:

Ţestoasele de baltă din judeţul Cluj sunt în pericol

Animalele de lângă noi: Vidrele din cel mai mare râu al Clujului

Ce faci când te trezeşti în casă cu o familie de lilieci


Leave A Reply