După Street Delivery, pregătiți-vă de Train Delivery: Gara de Nord intră pe mâinile cetățenilor

1

Cine a fost în București acum o săptămână știe că mai toate străzile din centru erau goale, mai puțin una, neîncăpătoare pentru cei veniți pe Arthur Verona ca la un festival. Pentru a opta oară, timp de trei zile pe an, strada s-a închis pentru mașini și s-a deschis pentru un melting pot de arte, meserii, schimuri, idei, mode, cauze, coagulând atâta lume cât să indice că Street Delivery a devenit o tradiție urbană.

 

Screen Shot 2013-06-24 at 11.08.26

 

Anul acesta însă, pentru cei care au rămas cu gândul la chimia spațiului public recuperat de oameni, există și un postludiu: Train Delivery. Weekendul acesta, Gara de Nord va fi și altceva decât punct de tranzit, își va deschide peronul și patru vagoane pentru proiecte de arhitectură, ecologie, educație, muzică, arte, ateliere pentru copii și ponei roz, dar mai ales pentru oameni.

Când a început Street Delivery, cu o mână de oameni mișto și inspirați, lucram la Cărturești (organizator, alături de Ordinul Arhitecților, al ”pietonadei”). Ambalam munți de Cărtărescu și Buenavista Social Club, ștergeam de praf rafturile cu Planton și ieșeam pentru prima dată pe Arthur Verona într-o rețea socială offline, pentru că pe atunci Facebook nu exista pentru public. Când am trecut săptămâna trecută prin aceleași locuri, la opt ani distanță de la prima ”livrare”, când era loc berechet să te desfășori, să alergi, ba chiar să dansezi, am avut un șoc melancolic. Aceiași oameni de bază, care pun invizibil lucrurile la punct, erau acum ca niște furnici în plimbarea continuă a miilor de trecători.

În tot acest timp, de când revine Street Delivery (mă mir chiar că administrațiile ursuze, fani ai mașinilor, n-au interzis încă evenimentul), s-a festivalizat, strângând sub umbrela lui din ce în ce mai mulți oameni activi sau simpli privitori, cât să arate cu vârf și îndesat că o singură stradă nu e de ajuns. Grafferi, ONG-iști, activiști, hippioți, hipsteri, stângiști, libertarieni sau anarhiști, bicicliști, ecologiști, artiști, pensionari, puști și copii, au împărțit trotuarele și strada într-o frenezie continuă, ba poate chiar deranjantă pentru cine ar fi avut chef de o simplă plimbare. Parcurgând cele câteva colțuri, nu ți-ar fi ajuns timpul să treci prin tot ce-ți rezervau standurile: puteai să scrii povești colective sau să faci benzi desenate, să-ți bagi nasul în tot felul de meșteșuguri sau să-ți faci poze, să donezi bani unui tip cu pancartă pe care scria ”Credem în vise,” să semnezi pentru Basarabia sau să-ți scrii, chiar vizavi, numele în ebraică, să te plimbi cu bike-ul sau să îmblânzești jucării urbane, să dai cu semnătura anti gazele de șist și lista ar putea continua ca-ntr-un roman fluviu. Aș fi curioasă dacă vreun oficial al primăriei însărcinat cu treburi culturale a trecut pe-acolo și dacă nu i-a picat, extrem de zgomotos și improbabil, o mare fisă.

 

971756_10151672353162074_1407174471_nFoto: Nicu Buculei

 

Acest angajat-fantomă ar putea să se inspire însă chiar weekendul ăsta, când Gara de Nord va fi recuperată timp de trei zile prin Train Delivery, unde cetățenii sunt invitați, spun organizatorii (Street Delivery, CFR și societatea civilă) ”să își reaproprieze gara ca pe un bun cultural în care se simt bine”. Alături de cei vreo 10.000 de oameni, câți vor tranzita Gara în acea perioadă, dat fiind că încep vacanțele studenților, sunt așteptați cam alți 5.000 de cetățeni care vor fi, pentru scurt timp, turiști în propriul oraș. Nu voi face spoilere legate de program, pe care îl puteți găsi pe site-ul oficial, dar vă spun că peronul 14 va fi rezervat publicului, iar aici va fi adus un tren scos din uz din Remiza Specială Mogoșoaia, folosit ca spațiu de expoziție și performance, și transformat în ”pânză” pentru o istorie a Gării de Nord în sepia. Un alt highlight va fi Salonul Poneiului Roz, deschis de Romanian Film Initiative ca spațiu de discuție și povești cu și despre Gara de Nord. Și, cum în spatele Train Delivery există și alte mize, dincolo de un eveniment mișto, dar efemer, Asociația Arhitecților Voluntari va prezenta CFR și Ministerului Transporturilor proiectul de transformare a Pieței Gării de Nord și a parcului adiacent în zonă pietonală, un fel de ”troian” constructiv al societății civile adus în fața instituțiilor. Iar dacă zeii tehnologiei vor fi pe fază, ceasul Gării de Nord va căpăta „voce”: va bate pentru prima oară, din oră în oră, cu o secvență muzicală produsă special de unul dintre cei mai apreciați compozitori tineri români, Cătălin Matei (Sillyconductor).

Văzându-i pe toți acei mii de oameni adunați pe Arthur Verona, m-am întrebat de ce nu se întâlnesc mai des, de ce totuși spațiul public nu e revendicat decât simbolic, de ce nu-și mișcă fiecare comunitățile, pentru ca pui de Street Delivery să apară pe mai multe puncte ale hărții. De ce Bucureștiul sau orice alt oraș din țară nu e prins într-un Occupy firesc al pietonilor striviți, de regulă, între mașini înghesuite, de ce specia asta amenințată nu se solidarizează asemenea bicicliștilor. M-am mai mirat (plăcut) de ce e cam singurul eveniment unde bătrânii, copiii, adolescenții și familiștii se pot distra împreună și unde oamenii străzii se pot simți în largul lor, alături de mulți alții care redescoperă strada fără GPS. Printre toaletele excentrice, pe fundal de bass, vedeai un homeless dormind cu capul în poala altuia, un bărbat care se încăpățâna să adune spuma de pe jos în saci, dacă stăteai în parc, pe iarba până atunci strict păzită, puteam să te trezești ”răcorit” de jetul de pipi al unei femei fără adăpost, iar dacă te apuca noaptea pe stradă, veneau reciclatorii de peturi și doze de aluminiu, veniți la fix în locul strategic. Și m-am mai întrebat de ce mulți dintre acești oameni care vin la Street Delivery în cunoștință de cauză, susținând un spațiu deschis al tuturor, cu toate valorile aferente la pachet, continuă să arunce orbește munți de gunoaie, să abandoneze pet-urile în fața băncii și dozele de suc pe iarbă, deși poate au semnat câteva petiții virtuale pentru lumi mai bune și mai curate.

 

1001487_10151672498387074_7948810_nFoto: Street Delivery

 

În așteptarea unei mișcări a pietonilor, întărâtată și construită în aproape zece ani de livrare anuală a străzii, care să transforme orașul într-un spațiu al oamenilor, mă pregătesc de restituirea temporară a Gării de Nord, un centru vital, dar relativ necunoscut în afara unei relații funcționale. Doar prin astfel de proiecte putem redescoperi, de fapt, pe unde mergem, ce se ascunde în spatele zidurilor cenușii (vezi expoziția din Parcarea Ciclop din București), și care este istoria locurilor care au scăpat până acum, ca prin minune, de ”revoluțiile” dezvoltatorilor fără memorie. Iar după o săptămână de Vilnius, cea mai verde capitală europeană, lucru simțit pe bune, nu doar în rapoarte, sunt convinsă că un oraș își poate livra străzile pietonilor dacă nu zilnic, măcar săptămânal: nu e nevoie decât de dorință.

 

Puteți citi și:

Când apare un blocaj în trafic pe trotuar, jandarmii dirijează circulația

Street Delivery, rețeaua socială offline la Bucureștiului

VIDEO Pietonii își iau strada în primire: Manifestul Street Delivery


Un comentariu

  1. Pingback: Roșia Montană, în Gara de Nord. Fotografii care surprind spiritul locului | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply