Pentru prima oară după 1971, când acidul lisergic dietilamid (LSD) a fost interzis, acest cunoscut drog psihedelic revine în cercetarea cu subiecţi umani. Doctorul Robin Carhart-Harris, de la Imperial College din Londra, a reluat experimentele prin care intenţionează nu doar să studieze efectele LSD-ului asupra creierului, ci şi metodele prin care acest drog poate fi folosit în scop terapeutic şi medical, în cazul bolilor şi tulburărilor mintale.
Sintetizat pentru prima oară în 1943, de chimistul elvețian Albert Hoffmann, care l-a considerat „un medicament pentru suflet” și a cerut legalizarea lui, acidul lisergic dietilamid (LSD sau „acid”) este prețuit de unii pentru experiențele spirituale pe care le induce, dar şi pentru non-toxicitatea lui în rândul consumatorilor. În 1947, compania farmaceutică Sandoz, unde lucra Hoffmann, promova LSD sub numele Delysid, ca substanţă folosită în psihoterapie. Între 1950 şi 1965, documentele arată că circa 40.000 de pacienţi au urmat tratamente în care era folosită această substanţă, printre care s-au numărat şi nume sonore, precum actorul Cary Grants sau Bill Wilson, fondatorul mişcării Alcoolicilor Anonimi. După cum susţine o analiză recentă, care ia în calcul câteva cazuri documentate din acea perioadă, folosirea LSD-ului pentru tratarea cazurilor de adicţie a fost la fel de eficientă ca oricare alt tratament dezvoltat în acest câmp în ultimele 6 decenii.
Acesta este şi unul dintre motivele pentru care Carhart-Harris a decis reluarea cercetărilor asupra efectelor pe care LSD-ul le are asupra creierului. “Personal,” spune medicul, într-un amplu articol de pe The Independent, “cred că are un potenţial extrem de mare pentru tratarea adicţiei. Ceea ce spun e ipotetic, însă e bazat pe lucrurile pe care le cunoaştem despre funcţionarea creierului, şi anume că stabileşte diferite configuraţii de activitate ce par să stea la baza anumitor psihopatologii,” arată Carhart-Harris. “Depresia şi adicţiile se bazează pe pattern-uri consolidate de activitate cerebrală, iar o substanţă psihedelică va instaura temporar o oarecare doză de haos. Pattern-urile care s-au cimentat de-a lungul timpului se descompun, sub influenţa drogului. Metafora pe care o folosesc eu este cea a scuturării unui glob cu fulgi de zăpadă artificiali. Şi există anumite dovezi cum că psihedelicele induc plasticitate, în termeni de conexiuni cerebrale, ceea ce presupune că ar exista o şansă ca unele conexiuni să fie rupte sau ranforsate. Pot fi asimilate lucruri noi, iar de unele lucruri vechi ne putem dezvăţa,” arată specialistul britanic, singurul care a prezentat după 40 de ani rezultatele intermediare ale unor cercetări incipiente despre efectul LSD asupra creierului uman.
Până acum, specialistul de la Imperial College a analizat date despre efectul acidului asupra celor şase voluntari. Dozele de substanţă psihedelică administrate subiecţilor sunt mai mici decât cele consumate, în medie, în scopuri recreaţionale. “Când oamenii consumă psihedelice recreaţional, într-un context social, pot fi preocupaţi de schimbările perceptive şi de noutatea experienţei, şi vor depăşi eventualele confuzii şi momente de anxietate prin râs. În context experimental însă, mai ales în cel terapeutic, oamenii se aşează pe canapea cu ochii închişi şi au o experienţă puternic introspectivă. Este mai bogată şi, din punct de vedere psihologic, mai interesantă. Fără distrageri, e mult mai probabil ca emoţiile şi amintirile să apară spontan. Există şi posibilitatea de a avea anumite evocări foarte vii ale unor experienţe trecute, astfel încât le putem retrăi la timpul prezent. E foarte interesant când oamenii încep să descrie ce se petrece în minţile lor. Sunt genul de lucruri pe care nu le auzi în mod obişnuit,” explică Carhart-Harris.
Studiile făcute de medicul britanic, care în timp ce-şi ascultă subiecţii aflaţi sub efectul LSD-ului, monitorizează şi activitatea cerebrală prin intermediul unor scannere, redeschid un capitol important pentru găsirea unor soluţii de tratare a diferitelor tulburări mintale. Mai mult, dincolo de potenţialul medical, substanţele psihedelice ar putea fi folosite în psihoterapie, pentru o mai bună înţelegere a felului în care funcţionează conştiinţa.
Sursa: The Independent
Puteţi citi şi:
Consumator ocazional de LSD:”Primul trip a fost una dintre experiențele mele fondatoare”
LSD te-ar putea scăpa de anxietate şi depresie