După 100 de ore la Istorie: Ocupați-vă mintea!

0

Au trecut trei zile de când niște paznici neduși la școală au intervenit în forţă la o amărâtă de conferinţă şi au transformat-o într-un Occupy mioritic. Eliberaţi de sub pulan, credeam că studenţii o să se plictisească rapid şi o să plece la mall. Dar studenţii nu s-au cărat a doua zi. Şi nici a treia. Sâmbătă noaptea, în amfiteatrul Vasile Pârvan sunt mai mulţi, mai voioşi şi mai organizaţi. Pe pereţi au răsărit nişte cerşafuri scrise cu şpreiu’ – Bastoanele nu pot înlocui ideile! Obediența sufocă libertatea de conştiinţă! Imaginaţia la putere! Pe masă mai sunt urme de frigărui, dar n-au mai rămas decât patru pâini feliate şi nişte sticle de apă.

de Vlad Ursulean

Tabla e plină de năzuințe. E treabă serioasă, se dezbate urmărind ordinea de zi; revendicările sunt împărțite în 9 puncte, de la bugetul educației 6% până la biblioteci deschise toată noaptea. Luări de cuvânt, voturi cu mâna ridicată, totul ca-ntr-un soi de parlament al studenților, întrunit dracu’ știe cum la 12 noaptea.

Și apare Petre Roman. What the fuck?! Câțiva se apucă să aplaude. Roman, la costum și cu părul lins, se așează în spate, pe același rând cu trei membri din Liga Studenților din ’90 (ăia care au mâncat bătaie de la mineri).

Infiltrăm lângă el o gagică cu un reportofon între țâțe, să-l întrebe ce naiba caută aici. Cică l-au sunat niște studenți și i-au zis să vină. Se pune cu fundul pe o bancă și începe să povestească cum a salvat el educația. Dar în sală nu-s textiliste. Pe Facebook sunt sute de comentarii care urlă să-l dăm afară. Cineva merge la el și-i spune “Vă mulţumim, dar începem să dezbatem viitoare acţiuni de nesupunere civică şi nu am dori să fiţi de faţă.”

În sfârșit, nesupunere civică! Un flash-mob la târgul de carte Gaudeamus, un zid uman al cunoașterii care să blocheze scările câteva minute! Sau să ne întindem pe jos prin mâzga de pe stradă, uciși de Guvern. Sau să înțesăm fațada Universității cu bannere vânoase, să ne vadă piața!

Dar parcă unele idei sunt ilegale, altele-s periculoase, ce-o să zică lumea? Fiecare propunere se împotmolește în fețe îngrijorate.

Atunci intră un fotograf cu două aparate atârnând de umeri, se plimbă puțin și trage câteva cadre. Câțiva oameni încep să facă scandal – nu vor să fie pozați, au dreptul la imagine! Fotograful e siderat – fraților, ăsta-i un protest, aveți bannere pe pereți, de asta sunteți aici, să fiți văzuți!

Cineva nu e de acord. “Ăsta nu-i protest! …e dezbatere.” Altul îl roagă să nu-i facă poze, că e la master și nu vrea să aibă probleme cu profii. Altul îl informează că n-are voie să facă poze. De ce? Pentru că rectorul a interzis asta. Rectorul căruia tot ei îi cereau demisia!

Nimeni nu-și asumă că sunt acolo ca să urle ceva ce alții n-au curaj să spună. Se chinuie ore-n șir să scrie niște documente savante pe care nu se știe cine-o să le citească, cu formulări ca “Miriada de discuții inconsecvente asupra educației în genere”.

Fiecare apariție în presă stârnește rumoare, studenții stau să analizeze fiecare cuvânt scris de vreun jurnalist plictisit. Un tip se apucă să urle “Băi, de unde știu ăștia de la Realitatea tot ce am vorbit? Cine a turnat?!?” Uită că tot ce s-a discutat a fost pus pe Facebook.

Cu toții par prizonieri în tot felul de preocupări. Să nu mă vadă mama, să nu se supere proful, să nu ne vorbească de rău la TV, să nu creadă lumea că sunt prost. Nu poți să cucerești lumea înainte să te cucerești pe tine. Poate că, înainte de orice, avem nevoie de un flash-mob al studenților din toată țara:

 

OCUPAȚI-VĂ MINTEA!

La patru jumate noaptea, au mai rămas câțiva studenți întinși pe jos în amfiteatru. Undeva, prin măruntaiele Universității, stă paza: o femeie cu geacă neagră care doarme cu capul pe masă și un bărbat care o privește languros.

Am putea face orice, n-are cine să ne împiedice. Universitatea e a noastră. Putem să-i dăm foc. Sau să scriem pe toți pereții “Vom gândi și vom fi liberi”. Dar n-o facem.

PS: Scriu asta tot din amfiteatrul Vasile Pârvan, o noapte mai târziu. Studenţii la istorie s-au supărat şi-au plecat, din motive neclare. Pe tablă scrie “Nu a fost nici o schismă!” Cineva strigă “Sit-in-ul nu s-a terminat!”. Toată lumea pleacă acasă.

Acest articol a fost preluat de pe blogul lui Vlad Ursulean.

 

Puteţi citi şi:

O zi în amfiteatrul Vasile Pârvan. Studenţii îşi petrec a treia noapte în Facultatea de Istorie “ocupată”

Cum am ocupat aseară Facultatea de Istorie

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger