Dumnezeu are milă pentru copiii de grădiniță, pentru copiii de școală – mai puțin

0

Yehuda Amichai e un poet israelian; s-a născut în Germania în 1924 și a plecat de acolo cu familia în 1935; vinovăția supraviețuitorului i-a marcat viața și poezia – vinovăție absurdă, dar reală și dureroasă, avînd în spate o poveste concretă din copilărie: într-o zi s-a certat cu prietena sa Ruth, micuța Ruth, cum îi spune într-un poem (cei doi copii sunt în fotografia de mai jos),  și aceasta s-a urcat furioasă pe bicicletă. A căzut și au trebuit să-i amputeze un picior. Din cauza piciorului lipsă n-a putut, cîțiva ani mai tîrziu, să fugă cu familia ei și a fost omorîtă într-un lagăr nazist.

 

Dumnezeu are milă pentru copiii de grădiniță

Dumnezeu are milă pentru copiii de grădiniță,
pentru copiii de școală – mai puțin.
Iar de adulți nu i-e milă deloc.

Îi părăsește
și uneori ei se tîrăsc pe burtă
în nisipul fierbinte și aspru,
caută însîngerați adăpostul.

Poate
o să-i fie milă de cei ce iubesc cu adevărat
și o să aibă grijă de ei
și o să le facă umbră
ca un copac deasupra celui adormit pe-o bancă.

Poate și noi o să cheltuim pe ei
ultimii noștri bănuți de bunătate
moșteniți de la mama,

Așa, ca fericirea lor să ne protejeze
acum și în alte zile.

 

Un om, la viața lui

 

Un om n-are timp, la viața lui,
să aibă timp pentru toate.
N-are destule anotimpuri să aibă
cîte un anotimp pentru fiecare scop. Ecleziastul
s-a înșelat.
Un om trebuie să iubească și să urască în același moment,
să rîdă și să plîngă cu aceiași ochi,
cu aceleași mîini să arunce pietre și să le adune,
să facă dragoste în război și război în dragoste,
Să urască, să ierte, să-și amintească și să uite,
să ordoneze și să împrășite, să mănînce și să digere
ceea ce istoriei
îi ia ani și ani de zile să facă.

Un om n-are timp.
Cînd pierde caută, cînd găsește
uită, cînd uită iubește, cînd iubește
începe să uite.
Și sufletul lui e copt, sufletul
e foarte profesionist.
Numai trupul îi rămîne veșnic
un amator. Încearcă și ratează,
se împotmolește, nu învață nimic,
beat și orb în plăcerile
și în durerile lui.

O să moară cum mor smochinii toamna,
uscat, plin de sine și dulce,
frunzele o să i se usuce pe pămînt,
crengile goale arătînd către locul
unde e timp pentru toate.

 

 

Păcat. Eram o invenție atît de bună

Au amputat
coapsele tale de pe șoldurile mele.
Pentru mine
ei sunt chirurgi. Toți.

Ne-au deșurubat
unul de altul.
Pentru mine
ei sunt mecanici. Toți.

Ce păcat. Eram o invenție
atît de bună și iubitoare.
Un aeroplan făcut dintr-un bărbat și-o nevastă.
Cu aripi și de toate.
Am plutit puțin deasupra pămîntului.

Am și zburat puțin.

 

 

traducere din limba engleză de Dan Sociu


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger