Este perioada în care, vrând – nevrând, vă găsiţi în vârtejul Sărbătorilor Pascale. Indiferent de gradul de implicare, aveţi un bun motiv pentru reuniuni de familie sau măcar pentru un deliciu dulce. Iar dacă reţetele tradiţionale nu vă fac cu ochiul, puteţi oricând încerca variante ispititoare de pască vegană sau cozonac fără proteină animală ori prăjituri din fructe uscate, care nu necesită coacere.
Pasca vegană cu stafide – propusă de specialistul în bucătăria fără foc Cornelia Marin – nu are deloc ingrediente care să conţină proteină animală. Mai exact, în această combinaţie intră: curmale, stafide, lapte de cocos, ulei de cocos, fulgi de ovăz, fulgi de quinoa, iar crema se face din tofu dulce, caju, lapte de cocos, ulei de cocos, stafide, ananas proaspăt, lămaie, zahăr de palmier de cocos, fructoză. O altă variantă de pască (de data aceasta, şi cu proteină animală) este cea cu blat de pudră de migdale, care înseamnă: blat – ouă, pudră de migdale, migdale, zahăr de palmier de cocos, ulei de cocos şi cremă – cremă fină de brânză, brânză feta, ouă, zahar de palmier de cocos, fructoză, lapte de cocos, unt de cocos, stafide. Şi cozonacul poate fi făcut complet vegan, adică fără proteină animală, cu ingrediente precum fulgi de ovăz, fulgi de quinoa, lapte de cocos, multe fructe uscate, stafide şi curmale, fără niciun alt îndulcitor şi îmbrăcat într-un sos de ciocolată falsă (cu pudră de roşcove, unt de alune, curmale, cicoare, lapte de cocos). Găsiţi mai multe detalii despre aceste bunătăţi naturiste pe blogul Corneliei Marin.
Din bucătăria mereu surprinzătoare a hranei vii vă propunem şi alte reţete de cozonac, uşor de făcut şi care nu implică statul pe lângă cuptor. Iată cum puteţi prepara un aluat de bază pentru orice tip de cozonac „raw”: pentru o tavă de 30 de cm, aveţi nevoie de 300 g de stafide, 200 g făină integrală (sau de nuci); daţi stafidele prin maşina de tocat carne şi amestecaţi pasta rezultată cu făina. Compoziţia se întinde pe tava tapetată cu făină şi se lasă la uscat, până când vă decideţi asupra variantei de „umplutură”. Puteţi alege cozonacul cu fructe: pe aluatul descris mai sus puneţi felii de banane tăiate în lungime – le aşezaţi de-a lungul marginilor şi le înfigeţi bine în aluat, până spre mijlocul foii. Peste, puneţi un strat subţire de migdale rase, peste care adăugaţi orice fel de fructe doriţi, zdrobite sau întregi. Puteţi îndulci totul cu nişte miere şi turna pe deasupra ori un sirop natural, ori puţină smântână.
O altă combinaţie presupune să aşezaţi, ca mai înainte, felii de banane, pe toată suprafaţa aluatului, apoi un strat de nuci date prin maşină, deasupra alt strat de banane şi tot aşa, iar ca „glazură”, un strat de miere cu nuci mărunţite şi cu stafide. Sau puteţi opta pentru cozonacul cu mere şi banane: acelaşi aluat, dar peste el puneţi o umplutură din două banane zdrobite bine, amestecate cu trei mere rase şi 300 g de nuci tăiate mărunt. Pe deasupra se garniseşte cu bucăţi de nucă sau de alune şi felii subţiri de mere. Un gust aparte are cozonacul cu prune uscate: acelaşi aluat, dar umplutura constă în 400 – 500 g de prune uscate, tăiate mărunt, amestecate cu 200 g de nuci tăiate subţiri, la care se adaugă scorţişoară, iar pe deasupra se pot presăra fulgi de migdale sau seminţe de pin. Prepararea unui astfel de cozonac nu necesită mult timp, iar păstrarea lui se face la rece (de preferat pe balcon sau într-o cămară, nu chiar la frigider).
Sursa şi foto: Fibrio, Hrana Vie