Droguri în venă, pe bani din gunoaie. La schimb de seringi în Ferentari

10

La mijlocul zilei, între blocurile de pe Aleea Livezilor din Ferentari e foarte liniște. Câțiva copii vin de la școală și se opresc în parcul unde maidanezii dorm încolăciți, fiecare cu teritoriul lui. Printre ei mai trec femei în halat de casă și papuci, ca într-un cartier de provincie, însă unul cu mult mai puține mașini parcate. Puțin după ora 12, un bărbat înalt și bărbos, îmbrăcat modest, dar foarte șic, intră într-un container alb pe ușa căruia scrie “Caracuda”.

 

de Andra Matzal

 

E una din cele două zile ale săptămânii când mulți locuitori din zonă, dependenți nu doar de ajutorul social sau de vreun chilipir pentru ce adună din gunoaie, ci și de heroină sau legale injectabile, vin la schimb de seringi. Cei trei oameni de la centru, un voluntar și doi tineri de la Asociația Carusel îi cunosc deja pe mare parte din ei și sunt gata să le împartă “trusa” obișnuită: 40 de seringi, două fiole de apă distilată și 15 prezervative. După ultimele statistici, 52% dintre consumatorii bucureșteni de droguri injectabile sunt seropozitivi. Mulți alții suferă de heptatită, ambele boli fiind transmise prin ace și seringi refolosite. Misiunea asociației este una de harm reduction, respectiv de reducere a riscului de îmbolnăvire, Carusel activând sub umbrela mai largă a apărării drepturilor omului. Proiectele lor nu se îndreaptă doar spre nevoile celor care se injectează, ci și spre urbanii petrecăreți, în rândul cărora drogurile s-au diversificat în ultimii ani, iar InterSexCity, inițiativă îndreptată spre prostituatele care lucrează pe șoseaua București-Ploiești, a fost, din păcate, întreruptă din cauza lipsei de resurse.

Bărbatul înalt și bărbos poartă sacou, un pulover pe gât și o șapcă boemă. Își ia seringile în primire și întreabă dacă mai sunt “băști sau șepci”. Uneori, de la Caracuda, oamenii mai pleacă și cu haine colectate la sediul asociației. Bărbosul zice că pentru șapca din cap a jost jecmănit la târg, a dat pe ea o căciulă de blană și 5 lei, și că mai așteaptă de la centru haine pe model clasic. “La cocalarii-ăștia de-aicea nu le place”, râde el, bucuros că a făcut totuși treabă bună la talcioc: 30 de lei pentru un tablou și niște poze din anturajul Regelui Mihai, găsite la gunoi. Bărbatul care se face nevăzut printre blocuri locuiește pe stradă, unde, în sărăcia lucie, contează foarte mult cum te îmbraci, spune coordonatorul centrului din Ferentari, Ionuț Alexandrescu de la Carusel, o asociație care activează “pe linia dintre viață și moarte”. “Oamenii au senzația că în București sunt mai mulți consumatori de droguri în Ferentari, Pantelimon sau Bobocica. Poate că acolo sunt centre de distribuție și, dincolo de locuitori, mai vin și alții din alte zone, creându-se astfel senzația că sunt mai mulți consumatori de droguri. Dar și în Primăverii se consumă droguri,” spune Marian Ursan, cofondator al Romanian Harm Reduction Network și Carusel și activist cu o istorie de 17 ani de implicare în problemele consumatorilor de droguri și ale prostituatelor.

Cei aflați la prima vizită sunt puțini la număr, așa că mai toți știu bine regulile. Intră în centru, salută foarte politicos și turuie datele necesare înregistrării (nume, data nașterii, etnie, dacă au sau nu locuință, drogurile de care sunt dependenți), din care se creează un cod, astfel încât identitatea lor este protejată. “Pe lângă faptul că le oferim seringi, le facem și un fel de educație, îi învățăm să zică bună ziua sau mulțumesc, ceea ce poate părea un progres mic, însă pentru ei nu e deloc așa” spune Marian Ursan, care e și profesor la Facultatea de Sociologie. “Pe stradă, ori ești victimă, ori ești agresor și cum nimeni nu vrea să fie victimă, toți au tendința să fie agresori. Noi trebuie să-i scoatem din filmul ăsta. Oamenii, când vin la centru, mai au sacoșe cu sticle sau fiare, pe care le lasă afară, pentru că sunt murdare, sau mai sunt unii care refuză să intre pentru că ei sunt murdari. Treaba noastră e și să-i facem să nu le mai fie rușine de noi”.

 

 

Dacă, în medie, la Caracuda vin peste 50 de persoane în cele trei ore de program, astăzi n-au ajuns decât 31, cei mai mulți dintre ei fiind consumatori de legale sau foști heroinomani trecuți pe prafurile cu conținut incert și cu nume de cod fanteziste: Spice, Insomnia, Zen, 2012 etc. Din cercetarea realizată în București de Romanian Angel Appeal, împreună cu Asociația Carusel, ale cărei rezultate vor fi publicate curând, reiese că 206 din cei 417 participanți la studiu au trecut pe legale, 15 dintre ei consumând atât heroină, cât și etnobotanice. Legalele sunt mai ieftine per unitate, dar la finalul zilei ieși mai scump. “Totodată, ele sunt și mai periculoase, în primul rând din cauza creșterii frecvenței de injectare, de unde și creșterea exponențială a riscului de îmbolnăvire”, explică Ursan, care și-a început viața de activist pe vremea când legislația românească referitoare la droguri era extrem de dură. “În urmă 15 ani, când lucram pe stradă, la schimb de seringi, se îngrămădeau polițiștii, care să mă aresteze mai repede. Acum însă, la cursurile pe care le organizăm, auzi mulți polițiști spunând că poate ar trebui legalizate drogurile”. Cursurile despre care vorbește sunt traininguri adresate polițiștilor, organizate de Carusel, în urma cărora raportarea instituțională la problema consumului de droguri s-a schimbat treptat: “Un polițist de pe stradă, atunci când vin oamenii la schimb de seringi într-o unitate mobilă, trebuie să sprijine inițiativa, pentru că, deși aparent, ceea ce fac ei și ce facem noi sunt lucruri diferite, ambele converg spre binele societății”.

Mulți dintre cei care vin la schimbul de seringi sunt romi, lucru pe care îl spun uneori resemnați, alteori sarcastici. Și, chiar dacă vârstele și poveștile lor diferă, în afară de faptul că au relații lungi cu substanțele de care sunt dependenți, mai au ceva în comun – toți arată cu mult mai bătrâni decât sunt. E greu să-ți dai seama dacă un bărbat are 35 de ani sau 50, iar femeia care intră zgomotoasă în camera de schimb, văitându-se că mama ei a fost extrădată din Germania împreună cu “alți cinci țigani”, e cel mai bun exemplu. La prima vedere, îi dau cu mult peste 40 de ani: mai are doar câțiva dinți, cearcănele îi întunecă jumătate de față și pielea se adună în riduri adânci. Cu toate astea, e energică și se jură pe cele sfinte că, dacă primește acum rația dublă de seringi și prezervative, nu mai calcă la centru o săptămână. Se jură chiar și pe viața fiică-sii, Lily, al cărei nume și l-a tatuat pe braț cât a fost în pușcărie. Acum, numele fetei e traversat de vene înnegrite, înțepate de prea multe ori. Nu are decât 30 de ani și în cartier umblă vorba că înainte ar fi fost o femeie extrem de frumoasă.

 

 

În urma ei ajunge un bărbat revoltat, și el îmbătrânit înainte de vreme: “Vă zic io, aveți grijă la cine dați, că ăștia nu bagă-n venă și se duce la colț, să ne vândă nouă seringile și prezervativele! Un leu seringa, să știți de la mine”, zice el, deschizându-și găletușa murdară de lavabilă în care și-a adus seringile folosite la schimb. Și le varsă atent în recipientele speciale, în care vor fi duse și incinerate într-un mediu controlat, în timp ce mărturisește că-i e rușine de fiu-său: “Uite, mai adineaori am băgat una și s-a prins el că e ceva. Ce-i cu tine, tată?, zice el, iar io de colo: Ei, ce să fie, am luat un coniac. Păi și așa tare te-a luat?, mă-ntreabă el. Mi-e rușine. Mi-e rușine să-i zic și mi-e frică să nu afle”. Pentru că a adus seringile folosite, tatăl primește câteva pungi în plus. Așa încearcă cei de la centru să încurajeze această practică ce poate reduce semnificativ riscurile de îmbolnăvire. “Unii dintre ei au început chiar să adune și seringi de pe stradă, care nu sunt ale lor”, îmi spune Claudia Epure, de la Carusel, studentă la sociologie.

Dacă scenariul clasic e cel în care copiii își ascund față de părinți plăcerile vinovate, aici lucrurile stau fix invers, iar părinții își mai varsă frustrările printre dinți. Câteva minute mai târziu, o femeie slabă, cu fața lungă, intră bodogănind în cameră și își spune numele dintr-o suflare. E agitată și se foiește mereu în treningul ei curat și aranjat, încurcată de faptul că cei doi copii ai ei au ajuns s-o roage în lacrimi să se lase de droguri. “Da’ ce, c-a ajuns fetița mea de nouă ani să-mi țină mâna ca să-mi bag în venă, că mie-mi tremură”, pufnește ea ieșind pe ușă. Ionuț Alexandrescu mă readuce cu picioarele pe pământ și-mi spune că mulți copii cresc în familii unde părinții sunt dependenți  de heroină sau legale, de altfel și femeia de dinainte a primit o cutie dublă de seringi și prezervative, cât să-i ajungă și soțului.

Ionuț (foto jos) e de altfel și singurul care face la Caracuda testele pentru HIV și hepatită. După ușile închise, îi asistă pe cei care, cu hainele murdare și privirile obosite, vor afla în câteva clipe că duc cu ei boli grave. Azi, de pildă, o conduce pe o tânără romă care “lucrează pe stradă” în camera alăturată, de unde femeia revine cu ochii în lacrimi, încercând totuși să facă să pară că nimic nu s-a întâmplat, că nu aflase doar cu câteva momente înainte că e purtătoare de HIV. “După ce testele făcute de noi ies pozitive, ei ar trebui să meargă să-și confirme diagnosticul. Problema e că majoritatea n-o fac”, spune Ionuț, care subliniază că cel mai important e cum îi faci pe acești oameni să perceapă HIV-ul. “Mulți cred că dacă au HIV, vor muri imediat, însă trebuie să înțeleagă că în ziua de azi poți trăi mult și bine dacă te tratezi”. România a devenit deja un model de tratament pentru persoane seropozitive, însă problema a intervenit în perioada recentă, mai precis în ultimii doi ani, când numărul persoanelor cu HIV aproape că s-a dublat. “O explicație ar porni de la copiii infectați în primele valuri, care acum au crescut, iar unii dintre ei au început să aibă și comportament de injectare. Pe de altă parte, o problemă foarte serioasă e accesul la seringi, ca să nu mai vorbim de apariția drogurilor legale, care, pe lângă consumul compulsiv, te rup la cap și, chiar dacă găsești o seringă în gunoi, o iei și o folosești”, explică Marian Ursan. Din când în când, pe lângă seringi, Ionuț le mai dă și sfaturi oamenilor care vin la centru. Când apare o tânără de vreo 20 de ani, rușinată și cu ochii în pământ, o roagă să-și ridice mâneca. Fata e dependentă de legale și are venele ciuruite. Nu știe să scrie și locuiește pe stradă. “Fă-ți și tu mai jos”, îi spune Ionuț, “că altfel ți se usucă venele”, explicându-i că, dacă îți injectezi mai întâi în zona degetelor, unde venele sunt mai subțiri, urcând treptat pe antebraț, degradarea venelor se produce mai lent.

 

 

Mulți dintre cei care vin la Caracuda sunt, după cum afli din frânturile poveștilor lor sau din chestionarele pe care le mai completează cu ajutorul celor de la centru, prizonierii unui cerc vicios. S-au apucat de droguri din sărăcie și lipsă de locuri de muncă și au ajuns în punctul în care nu-și mai pot găsi de lucru pentru că sunt dependenți de droguri. Cu toate că sunt extrem de săraci și, adesea, singurii bani provin din vânzarea gunoaielor, când vine vorba de droguri, nevoia se transformă în cel mai inventiv “întreprinzător”, iar reziduurile vieților celorlalți sunt o mină de aur, din care scot bani pe fiare vechi, peturi sau cine știe ce obiecte, numai bune pentru târgurile de vechituri. “Când ești consumator de droguri, capeți foarte multe abilități de convingere”, spune activistul pentru drepturile omului Marian Ursan. “Dependența este o boală cronică și oamenii încep să-și dezvolte abilități pentru a răspunde acestei nevoi. Dacă e cazul, poți să plângi și la comandă”.

În ochii oamenilor care vin la Caracuda, pe care cu greu și-i ridică din pământ sau îi îndreaptă spre cel cu care vorbesc, pare să se fi instalat un soi de absență, la fel ca și în mișcările lor de oameni aflați aici doar corporal, în timp ce viața pare să le fie în cu totul altă parte. Cel mai probabil, în zona de confort pe care le-o dă o doză de hero, de dava sau davarină, cum o mai alintă unii, sau trecerea prin venă a prafurilor albe îndoite cu apă. Dacă efectul unei doze de heroină durează câteva ore bune, iar starea de rău se declanșează odată cu apariția sevrajului fizic, legalele își inavdează gazda mult mai insidios. După mai puțin de o oră de euforie, contactul cu realitatea e brutal și ciocnirea de același zid rece, pe care fiecare injecție vrea să-l arunce definitiv în uitare, e inevitabilă. Atunci, mâna nu mai poate decât să se întindă pentru o altă doză cu gratificare imediată. Așa se face că cele 40 de seringi primite nu ajung decât pentru două-trei zile, în condițiile în care dependenții se legale se injectează și de 10-15 ori pe zi, cu variații: unul dintre cei care completaseră chestionarul de cercetare numărase 26 de injecții în 24 de ore. De fiecare dată când cineva iese pe ușă, un tânăr cu salopeta pătată de vopsea, altul încărcat cu plase îndesate și slinoase, în care își cară “casa” comprimată, sau un bătrân cu mâinile negre și bătătorite, o fată despre care știi că va folosi prezervativele alea într-un boschet, ca să-și scoată banii pentru următoarea bilă, încerc să-mi imaginez cum arată următorii lor pași. Unde vor ajunge, la ce se vor gândi și care va fi momentul precis în care își vor pipăi din nou vena, cum vor rămâne ca niște fantome pe străzile pustii sau printre oamenii grăbiți și înghesuiți.

 

 

După doar o zi la Caracuda, munca pe care o fac toți acești oameni de la Carusel mi se pare foarte grea, atâta vreme cât misiunea lor e aceea de a “îngheța” starea de sănătate a consumatorilor de droguri. După mulți ani și nenumărate cazuri care le trec prin față activiștilor, foarte puțini sunt cei care aleg să facă o schimbare consistentă. “E foarte frustrant ce facem noi. Chiar dacă uneori am vrea mai multe, nu ne propunem ca oamenii ăștia să vină a doua zi, spălați, aranjați, să ne mulțumească și ne spună că s-au căsătorit și că și-au reluat munca sau școala. Misiunea noastră e foarte exactă: măcar să nu se agraveze starea de sănătate – să nu se infecteze cu HIV sau hepatită, să nu facă supradoză. În prima linie, acolo unde suntem noi, nu putem face mai mult decât să-i stabilizăm pe oamenii respectivi”, spune Ursan, care, după 17 ani obositori de activism, continuă să lupte pentru politici mai eficiente în rândul consumatorilor de droguri.

În toți acești ani, Marian a asistat la schimbări atât la nivel instituțional, cât și al atitudinii oamenilor din jur. Dacă la început oamenii erau reticenți în a-i ajuta pe consumatori, acum, de pildă, mulți angajați din corporații donează prin Carusel câte un bon de masă pentru dependenții de droguri injectabule. “Tinerii, mai ales, încep să vadă altfel lucrurile, și datorită faptului că în rândul lor există un comportament de consum. Chiar dacă există mari diferențe între cum e perceput cineva care fumează un joint și cineva care se injectează, iar aceste categorii nu se amestecă, din partea oamenilor care privesc cu echilibru începe să vină și compasiunea față de ceilalți. Totodată, Carusel a reușit să introducă în draftul noii strategii naționale pentru droguri, aflat acum în dezbatere publică, propunerea creării unor “camere de consum”. Dacă aceste propuneri vor fi acceptate, asociația intenționează să deschidă spațiii cu reguli foarte stricte, unde oamenii vor avea niște mici cabine și se vor putea injecta, cu drogurile lor, sub strictă supraveghere. “Așa, vor avea echipament steril, nu se vor mai injecta pe stradă, nu vor mai fi nici seringi aruncate la întâmplare”, spune Ursan (foto jos). “Astfel, am putea avea un asistent social, un medic și un psiholog și, treptat, am putea dezvolta cu oamenii o relație bazată pe încredere”.

 

 

Totodată, e important de știut că, dacă impresia generală arată că cei mai mulți consumatori de droguri sunt cei săraci sau cei tineri, acesta este doar un mit. “Cei care sunt săraci sunt și mai vizibili totodată. Și tinerii sunt o categorie mai vizibilă, însă e un mit să credem că ei sunt cei mai mari consumatori. De curând, am dat de cazul unui bărbat care avea 70 de ani și se apucase de droguri la 60”, povestește activistul, a cărui atenție nu se îndreaptă numai spre consumatorii de droguri injectabile. În ultimii ani, de pildă, a constatat o extindere a spațiului de fumat iarbă în București, de la intimitatea casei, la spațiul public.

De altfel, un proiect aflat încă la început este acela de a oferi la petreceri sau festivaluri așa-numita “Safe Area Trip Guidance”. Cu alte cuvinte, cei din organizație merg incognito la astfel de evenimente și au grijă subtil de cei cărora, în urma drogurilor consumate, li se face rău sau au experiențe neplăcute. Le oferă apă și o vorbă bună, pentru ca a doua zi, complet refăcuți, oamenii să treacă pe lângă ei și să nu-și mai aducă aminte că, doar cu câteva ore înainte, acești binefăcători nevăzuți le fuseseră călăuze. În viitor, Carusel intenționează să îi “bombardeze” pe organizatorii de petreceri cu mesajul de a oferi apă gratis la evenimentele lor. “La astfel de petreceri, apa e foarte scumpă, iar oamenii preferă să bea alcool, care e mai ieftin, dar care e mult mai dăunător, pentru că deshidratează”, explică Marian Ursan, care face tot posibilul ca, în ciuda finanțărilor din ce în ce mai puține, să rescrie, cu pași mici, politicile care guvernează un fenomen pe cât de amplu, pe atât de greu de rezolvat.

Foto: Asociația Carusel

 

Puteți citi și:

Reabilitare după o dependență de legale

Heroina, ”cel mai bun antidepresiv din lume”

Steve Rolles, analist al politicii drogurilor: ”Problemele legate de droguri sunt rezultatul prohibiției”

Un război fără învingători: 50 de ani de prohibiție a drogurilor

Reforma drogurilor în Cehia: Ce avem de învățat de la un sistem tolerant



 


10 comentarii

    • gogu, daca dumneavoastra nu ati simtit nimic nu rezulta ca articolul e scris prost. andra matzal e o autoare al carui stil eu il apreciez si pe care o respect foarte mult, asa ca trebuie sa reactionez. da-ne te rog linkuri la cateva articole de-ale dumneavoastra, sa ‘simtim’ mai puternic. multumesc!

  1. Pingback: Iubire şi agonie în stradă | TOTB.ro - Think Outside the Box

  2. Pingback: Vaccinul care mănâncă heroina ca Pac-Man | TOTB.ro - Think Outside the Box

  3. Pingback: “Vrem seringi! Vrem metadonă!”. Consumatorii de droguri injectabile prind curaj în spațiul public românesc | TOTB.ro - Think Outside the Box

  4. Cum va impacati cu faptul ca ajutandu-i pe oamenii astia cu seringi si sfaturi despre cum sa consume droguri mai eficient, nu faceti decat sa prelungiti perioada in care consuma droguri, bagand deci bani in buzunarul traficantilor? Traficanti care se ocupa si de trafic de droguri, si de proxenetism, si de alte activitati care, per total, genereaza si mai multi consumatori, si mai multa suferinta?

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger