"Dricul" cu delfini al ecologiștilor de la Oceanic-Club

0

Într-o dimineață de iunie, îmbrăcat ca pentru o expediție în Africa, cu un costum kaki din material vaporos, biologul Răzvan Popescu face ultimele pregătiri înainte să plece după delfinii eșuați. Au fost semnalate 14 cazuri, din Vama Veche până la Hanul Piraților, în apropiere de Năvodari. Când văd delfini eșuați, oamenii sună la numărul de urgență 112 sau la Apele Române și sunt direcționați către “Oceanic-Club”, asociația fondată de Răzvan în 1992. Multe apeluri se pot dovedi a fi alarme false, dar nimeni nu are cum să știe asta dinainte.

 

 

de Maria Popa (Comunitate Durabilă)

 

Misiunile de recuperare a cadavrelor de delfini sunt finanțate din buzunarele proprii ale biologului. Deși calcanul este în prohibiție din aprilie până în iunie, Răzvan spune că setcile și ohanele pentru prins calcani și diferite alte specii demersale pun zilnic în pericol viața delfinilor. Plasele braconierilor sunt instalate la mică adâncime (20-30 de metri), iar peștii prinși în ele atrag inevitabil delfinii, care simt o pradă ușoară. De aici mai e un singur pas până la dezastru. „Delfinii au prostul obicei să se rotească atunci când mușcă hrana, se încurcă în plase și se asfixiază în opt minute”, explică biologul. În mod normal, delfinii trăiesc aproximativ 30 de ani.

Problema cu pescuitul ilegal din Dobrogea este „greu de cuantificat”, potrivit directorului Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA), Viorel Dumitrescu. Direcția maritimă a acestei instituții a emis permise de pescuit comercial pentru 2.800 de pescari, potrivit oficialului, dar activiștii cred că această activitate se face ilegal în proporție de 80%. Iar la asta contribuie inclusiv navele străine. „ANPA se confruntă cu pescuitul ilegal al Turciei și Ucrainei la pescuitul calcanului, din 2007 până în prezent fiind reținute nouă nave turcești și două ambarcațiuni ucrainiene”, a mai declarat directorul Viorel Dumitrescu. De altfel, pentru a preveni pescuitul ilegal, cei de la Oceanic-Club au și acțiuni comune cu Poliția de Frontieră, și semnalează plasele amplasate ilegal.

Ce se întâmplă cu delfinii morți

Grupul pleacă din Constanța cu o Dacie Logan, pe la ora 11, dar momentul e irelevant, dat fiind că „noi răspundem și de Paște, și de Florii, și duminica, și la unu noaptea”, după cum spune Răzvan Popescu. Prima oprire se face în localitatea constănțeană Lazu, acasă la Zaharia, un alt membru al asociației, în curtea căruia e parcată remorca roșie folosită pentru transportarea delfinilor morți. Odată montată remorca, echipa de la Oceanic-Club pleacă în trombă spre plaja din Vama Veche, punctul cel mai îndepărtat unde au fost semnalate cadavre de delfini. Nimeni nu se așteaptă să mai fie găsit în viață vreunul, dar activiștii speră ca vietățile să nu fi murit de prea multă vreme. În funcție de starea de descompunere, asociația ține delfinii în congelator, pentru disecții, necropsii și investigații amănunțite, unele cadavre fiind folosite ca material de studiu la Muzeul Antipa și în diverse laboratoare străine. Acolo sunt investigate cauzele mortalității, se identifică eventualele boli și epidemii ale delfinilor și se fac statistici și studii comparative utile pentru planurile de management al ecosistemului.

Pe de altă parte, corpurile de delfini în stare avansată de putrefacție sunt duse la incineratorul ecologic de la Lumina, destinat cadavrelor de animale și produselor alimentare expirate. Cadavrele de delfin care nu sunt ridicate reprezintă o amenințare de mediu, pentru că pot fi purtătoare de bacterii, virusuri sau boli periculoase (uneori, chiar fatale), precum Antraxul și Bruceloza. „Este obligatoriu prin lege ca delfinii morți să fie incinerați”, spune Răzvan Popescu, dar, adaugă el, „mulți nu țin cont de asta și îi îngroapă sau îi aruncă la gunoi”. Mizând pe faptul că nu îi vede nimeni și nu pot fi amendați, unii comercianți și angajați ai hotelurilor de pe plajă nu au răbdare să vină cineva să ridice cadavrele și le aruncă pe unde nimeresc, doar ca să le ascundă din calea clienților, potrivit biologului.

„Realitatea din teren”

Plaja din Vama Veche se întinde pe aproape un kilometru, și, cum niciodată nu e indicat exact locul unde se găsesc animale eșuate, activiștii de la Oceanic-Club scotocesc toată zona, dintr-un capăt în altul. Coboară din când în când din mașină, scrutează plaja, se orientează după pâlcurile de pescăruși care ar putea să atragă atenția asupra unui cadavru de delfin, și uneori se iau chiar după miros.

Curând identifică un prim cadavru, al unui marsuin. Necunoscătorii nu prea fac distincția dintre cele trei specii și cred că delfinul și marsuinul sunt totuna, deși, spune Răzvan, „marsuinii sunt mai mici și mai puțin pretențioși și devin uneori pradă pentru delfini”. Exemplarul de marsuin găsit este pui, judecând după dimensiuni. Are mai puțin de un metru lungime, în condițiile în care un marsuin adult poate atinge 1,20 – 1,40 m. După gradul de descompunere, pare să fie mort cam de două luni. Corpul e deja destul de uscat, așa că nu răspândește un miros puternic. „Poziția cadavrului indică direcția din care a venit pe mal, poți să bănuiești din ce plase ar putea veni. Dacă îl târăște cineva sau îl mănâncă pescărușii, semnele superficiale de la plase dispar”, spune Răzvan Popescu în timp ce îl măsoară, face observații de criminolog și scrie constatările în agenda sa. Absența cozii le indică activiștilor că marsuinul a murit într-o plasă de pescuit și că pescarii i-au tăiat-o ca să-l scoată mai ușor. Puiul de marsuin este învelit în saci și pus în remorcă, iar ecologiștii își reiau căutările.

Răzvan Radu, artistul grupului, încearcă să mai destindă atmosfera făcând glume pe seama experiențelor lui din „cea mai urât mirositoare mașină”. Mai devreme a încercat să „agațe” niște fete pe plajă întrebându-le dacă n-au văzut delfini morți – o abordare inedită, dar deloc fericită. Redevine sobru și, tocmai când admiră penajul metalizat al prigoriilor, un miros pregnant îl anunță că se află în proximitatea altui cadavru. Câțiva metri mai încolo e o tânără femelă marsuin (1,25 m, 40 de kilograme), moartă de vreo trei săptămâni și ciugulită adânc de păsări. Ecologiștii își pun mănușile și o bagă în saci, iar, pentru a o transporta la mașină, Răzvan Radu, inspirat de filmele cu indieni din copilărie, propune să facă o „targă” din vreascuri și dintr-o haină ruptă, găsită în iarbă. „Ce s-ar întâmpla dacă n-am mai avea puterea să râdem?”, spune colegul său, în timp ce trage de „targa” improvizată. În realitate, râde amar. E dezamăgit că mulți cercetători nu mai cunosc realitățile din teren, motiv pentru care este greu să convingi autoritățile de amploarea unor probleme. „Una dintre marile probleme ale societății românești este că nu se mai formează generații noi de cercetători implicați. Se iese mult prea puțin pe teren.

Realitatea din teren nu e cunoscută de decidenți și de consultanții lor și așa se iau decizii aberante. Așa am ajuns să avem rezervație pentru cetacee doar în Vama Veche, în condițiile în care aceste animăluțe migrează de fapt pe un teritoriu mult mai larg, de mii de hectare. Oamenii nu au deloc imaginație, nu mai încearcă nimic nou, cheltuie sute de mii de euro pe proiecte care nu dau rezultate”, spune Răzvan Popescu.

 

 

Baraje anti-alge, pelicani împușcați în aripă, scufundări și… cenușă

Curând, mașina gonește spre 2 Mai, la Golful Pescarilor. Echipa se împarte în două și cercetează în zadar plaja, fiindcă nu-i nici urmă de delfin. Răzvan Radu remarcă indispus peturi aruncate peste tot și face totuși o constatare care îl mulțumește: „arsă de soare, sticla de plastic devine casantă și se fărâmițează”. Nici în Saturn, Venus și Neptun nu sunt astăzi delfini eșuați. Mașina traversează Pădurea Comorova și se îndreaptă spre Eforie, timp în care Răzvan Popescu povestește despre salvarea animalelor sălbatice aflate în dificultate, de la berze cu picioare rupte, pelicani împușcați în aripă, arici chiori, șoimi și pescăruși care s-au lovit de ferestre. Printre misiunile asociației se numără și asta. Au făcut și expoziții și tabere pentru copii pasionați de științe, fac și misiuni expediționare mai complexe, lucrări în colaborare cu Muzeul Antipa și cu institute din străinătate și au în proiect să pună baraje anti-alge. „Algele sunt un semnal pozitiv pentru mediu, dar pe oameni îi deranjează prezența lor, ceea ce determină utilizarea de mașini scumpe și poluante de înlăturare a acestora”, spune Răzvan Popescu. „Noi vrem să instalăm niște plase semi-rigide care nu permit prinderea organismelor vii și care pot fi curățate din barcă, cu un randament de 95%. Algele strânse pot fi folosite pentru a se obține biogaz și bioetanol, iar, dacă sunt suficient de curate din punct de vedere chimic, se poate extrage agaragan, substanță prin care se diseminează bacteriile”, continuă el.

Spre seară, în Constanța, pe plaja „Trei Papuci”, oamenii se strâng curioși în jurul unui pui mort de Delphinus Delphis. Are are 1,48 m, iar, la vârstă adultă, ar fi atins 2,40-2,60 m. Răzvan Popescu spune că e posibil să-și fi pierdut mama și să fi murit de foame, fiindcă nu sunt indicii care să arate că s-ar fi prins în vreo plasă. E greu de cărat la mașină – are în jur de 80 de kilograme. Ca să poată fi salvat, „el ar fi trebuit să aibă noroc, tu – să ai ochiul format”, situație valabilă și pentru delfinii bolnavi, potrivit lui Răzvan Popescu. Ultima oprire, la Hanul Piraților, se dovedește inutilă – nici urmă de delfin.

Specimenele găsite sunt duse la incineratorul de la Lumina, unde e „curat ca-n farmacie” și sunt sisteme de filtrare la norme europene, motive care au determinat asociația să aleagă locul ăsta. În urma unui delfin incinerat nu rămâne decât puțină cenușă. De la începutul anului, au fost găsiți aproximativ 30 de delfini eșuați.

Omul de știință care transportă cadavre

După ce se desparte de colegii săi, Răzvan Popescu se întoarce pe întuneric la sediul asociației, situat la parterul casei sale. Pentru omul de știință care duce cadavre de delfin, ziua nu s-a încheiat. Trebuie să ducă remorca înapoi în Lazu și să descarce niște poze pentru o expoziție de mediu. „Dacă mi-aș permite să angajez patru oameni, aș avea timp să dezvolt mai multe relații și să atrag mai multe resurse”, spune el. Deocamdată, lucrează cât patru pentru asociație și contribuie și la o cercetare internațională despre o specie de scorpion din Africa. O anumită secvență proteică din veninul acestuia atacă celulele canceroase din sistemul nervos, dar Răzvan a semnat un contract de confidențialitate și deocamdată n-are voie să dea detalii. Tace și face, cu modestie și pasiune.

Pe 25 iunie, Oceanic Club a sistat pe termen nedeterminat preluarea cadavrelor de delfini de pe plaje, din lipsă de fonduri. Din 2007, asociația preluase aproape integral această sarcină. „În condițiile în care se vor identifica resursele financiare pentru acoperirea costurilor, echipa S.E.O.P.M.M. Oceanic Club își manifestă disponibilitatea reluării acestui segment al programului nostru destinat cercetării și protecției cetaceelor din Marea Neagră”, potrivit reprezentanților asociației.

 

Acest a fost publicat în numărul 13/octombrie 2012 al revistei Comunităţii Durabile şi face parte din colecţia de resurse a primei comunităţi de practică pentru dezvoltare durabilă din România. Comunitatea este un rezultat al proiectului „Parteneriat pentru dezvoltare durabilă”, co-finanţat de Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 ”Investeşte în oameni!”, iniţiat de Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta în parteneriat cu ActiveWatch şi implementat cu sprijinul Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis.

 


Leave A Reply