Două specii de fluturi dispar din Făgetul Clujului

1

Două specii de fluturi, Marmoratul frasinului (Euphydryas maturna) şi Marmoratul Aurinia (Euphydryas aurinia) sunt pe cale de dispariţie sau chiar au dispărut din situl Natura 2000 Făgetul Clujului, Valea Morii, arată din cea mai nouă cercetare a speciilor şi habitatelor ariei protejate, realizată de Asociaţia “Apáthy István Egyesület” în cadrul unui proiect european.

 

Marmoratul frasinului. Foto: Tibor Csaba Vizauer

 

Într-un articol anterior, asociația a mai tras un semnal de alarmă cu privire la periclitarea speciilor de fluturi: cele două specii prezentate acolo, fluturele de foc al măcrișului şi albăstrelul argintiu al furnicilor, încă sunt prezente în aria protejată, chiar dacă doar cu efective reduse. Acest lucru însă nu mai este adevărat în cazul speciilor de Marmoratul frasinului şi Marmoratul Aurinia: un singur exemplar al speciei E. maturna a fost găsit în afara limitelor ariei protejate. Marmoratul Aurinia a fost căutat de cercetători în Poiana Sântivan şi în Făgetul Clujului – Valea Morii, dar nu a fost găsit în niciuna din cele două zone.

Cei mai mulţi fluturi sunt într-o strânsă legătură cu propriul habitat, supravieţuirea lor depinzând în mare măsură de prezenţa plantelor care le oferă hrană, dar şi de managementul zonelor protejate; anumite specii sunt în pericol de extincţie chiar şi la cele mai nesemnificative schimbări de mediu și chiar de la un an la altul. În cazul Marmoratului Aurinia sunt puţine speranţe – cercetătorii nu i-au găsit urmele în situl Făgetul Clujului – Valea Morii nici în cea mai recentă cercetare, realizată în anul 2014, și nici în anii de dinainte. O explicaţie parţială este dată şi de faptul că o întreagă populaţie a acestei specii a fost distrusă de constructorii drumului ocolitor Apahida – Vâlcele, realizat în Pădurea Gheorgheni. Este posibil ca, în trecut, o continuare a acestei populaţii să fi trăit în Făget şi/sau Valea Morii.

În ceea ce priveşte Marmoratul frasinului, doar o foarte mică populaţie a speciei mai poate fi găsită aici și poate fi protejată doar cu mari eforturi.  La fel ca în cazul celorlalte specii de fluturi periclitaţi, şi pentru aceasta e nevoie de extinderea ariei protejate şi de protecţia speciilor de plante care îi asigură hrana – specii de frasin, lemn câinesc, ventrilică, caprifoi, salcie căprească, plop tremurător. În situl Făgetul Clujului – Valea Morii şi în împrejurimi este clar nevoie de noi cercetări pentru cartografierea speciei.

Dacă Marmoratul frasinului va putea fi întâlnit în acest sezon, chiar şi un iubitor al naturii amator poate să îl identifice foarte uşor: este o specie care iese în evidenţă prin ornamentele aripilor sale. El zboară de la mijlocul lunii mai până la sfârşit de iunie. Coloristica aripilor sale este diversă, putând diferi de la un exemplar la altul.  Modul său de viaţă este destul de complicat, din acest motiv ar fi nevoie să i se asigure habitate speciale. Acestea pot fi poienile mici înconjurate de păduri de foioase cu frasin; uneori poate fi întâlnit şi în zone umede. Trăieşte în special în păduri de foioase cu amestec de frasin din zonele de câmpie şi de deal, mai puţin în zonele montane. Îşi depune ouăle în zona de întâlnire a pădurii cu poiana. Larvele aflate înaintea hibernării se dezvoltă în frasinii comuni (Fraxinus excelsior), în zone umbroase, cu umiditate ridicată, la 1.5-3 metri deasupra solului. Larvele eclozează spre mijlocul – sfârşitul lunii iunie, iar ciclul lor de viaţă este de un an. Omizile se hrănesc cu plante erbacee.

Specia este ameninţată tot mai mult de scăderea efectivelor sale, fenomen vizibil începând cu secolul al XX-lea, în special în Europa Centrală şi de Vest, astfel că este considerată o specie periclitată la nivel european. A dispărut cu desăvârşire din mai multe ţări europene: Belgia, Luxemburg, Franţa, Germania. În Europa de Est mai există populaţii relativ stabile ale speciei. În România, anumite populaţii au dispărut de peste o jumătate de secol, dar în zonele de sud şi de sud-vest mai pot fi întâlnite efective puternice. Efective de mai mari dimensiuni pot fi găsite şi în regiunea Partium, de pildă în Satu Mare şi împrejurimile sale. În zona pădurilor mlăştinoase întinse din câmpiile aflate în regiuni climaterice mai calde pot să se dezvolte populații de până la câteva mii de exemplare. În Ardealul istoric, efectivele speciei au scăzut şi au devenit izolate, în special datorită tăierilor de păduri aluvionale cu frasin.

 

Marmoratul Aurinia. Foto: Tibor Csaba Vizauer

 

Marmoratul Aurinia este uşor de confundat cu marmoratul frasinului, însă spre deosebire de acesta, are pe aripa inferioară o suită de puncte negre, o dungă marginală lată şi pete galbene pe interior. Modelul de pe aripi aminteşte de un mozaic roşu-portocaliu, maroniu-gălbui şi maro, cu dungi albe. Şi exemplarele acestui fluture pot avea o varietate de înfăţişări. Diametrul aripilor este de 4.5–5.2 cm; femela este în general mai mare decât masculul. În perioada mai – iulie, o singură generaţie a fluturelui îşi ia zborul. Plantele care îi asigură hrana sunt: mușcatul dracului, specii de sipică, specii de pătlăgină.

Entomologul Tibor Csaba Vizauer a observat pentru ultima dată în anul 2011 un efectiv al speciei, format din doar câteva exemplare. În habitatul său se practica un păşunat intensiv (caprine, ovine), astfel că plantele care îi asigurau hrana au fost mult restrânse către partea inferioară a vegetaţiei lemnoase forestiere, acolo unde animalele care păşteau nu puteau pătrunde. De atunci, este posibil ca habitatele sale să fi fost distruse în întregime. În acelaşi timp, însă, nu este exclus ca o mică parte a coloniei să fi supravieţuit.

În România, populaţiile de Marmoratul Aurinia mai pot fi întâlnite în Ardeal şi în Banat. Biologul a găsit efective importante ale speciei în bazinul Carpaţilor Orientali. De exemplu, în Ciucul de Sus, în pajiştile umede aflate în lunca inundabilă a râului Olt şi a afluenţilor săi, în perioadele de vârf de zbor, putea să fi fost chiar specia dominantă. În Munţii Ciucului, poate ajunge în văi sau în zonele mlăştinoase aflate în jurul izvoarelor (în Frumoasa până la 800-900 metri, iar în Ghimeş chiar şi până la 1200 metri). În Gheorgheni şi în bazinele din Ciuc (Delnița, Jigodin, Cioboteni), Tibor Csaba Vizauer arăta că Marmoratul Aurinia formează efective de mari dimensiuni, învecinate. Este o specie de fluture “leneş”, care zboară pe distanţe mici. În anul 2007 şi în zona Şard din judeţul Cluj a putut fi întâlnit un roi impresionant al speciei.

În Europa, dintre toate speciile de Euphydryas, Marmoratul Aurinia are cea mai mare răspândire, iar cu excepţia insulelor mediteraneene, poate fi întâlnit pe întregul continent. În România poate fi întâlnit numai în zonele mlăştinoase. Trăieşte în special în mlaştini și pajiști înmlăștinite cu sol turbos, păduri înmlăștinite, poieni mlăştinoase şi fânețe umede. Planta care îi asigură hrana în România este specifică zonelor de mlaştină: muşcatul dracului (Succisa pratentensis). Cel mai important factor de risc pentru acest fluture îl reprezintă distrugerea, fărâmițarea sau dispariția habitatelor sale.

Cercetarea realizată de Asociaţia “Apáthy István Egyesület” a avut ca scop estimarea efectivelor speciei şi cartografierea potenţialelor habitate ale acesteia, fiind necesară pentru pregătirea planului de management al ariilor protejate. În cadrul unui proiect european, asociația clujeană, o instituţie conexă Institutului Maghiar de Biologie şi Ecologie al Universităţii Babeş-Bolyai, pregăteşte planul de management pentru trei situri Natura 2000 din judeţul Cluj, care în luna februarie vor fi supuse consultării publice în rândul locuitorilor din localităţile cuprinse în aria protejată. Denumirea proiectului: “Elaborarea planurilor de management integrat pentru siturile de importanţă comunitară ROSCI0074 – Făgetul Clujului – Valea Morii, ROSCI0356 – Poienile de la Șard și ROSCI0394 – Someșul Mic”.

Fotografii de Tibor Csaba Vizauer


Un comentariu

  1. Articolele dvs sunt bune si interesante; au insa un punct slab – denumirile populare care efectiv in limba romana nu exista; folositi in primul rand denumirile stiintifice, nu va speriati de limba latina; nici un specialist nu o sa stie ce e acela “fluture de foc al macrisului” , iar pentru necunoscatori oricum nu conteaza.

Leave A Reply