Donal Macintyre (Discovery Channel): Cand strabati aleile dosnice poti regasi esenta unui oras, nu cand alegi locurile reprezentative din punct de vedere turistic

5

In ultimii 10-12 ani s-a mutat de peste 50 de ori din cauza amenintarilor la adresa lui. Reporterul de investigatii Donal Macintyre – prezentatorul serialului „Cele mai dure orase din lume“ (World’s toughest towns) de pe Discovery Channel – studiaza lumea interlopa a unora dintre cele mai cunoscute destinatii ale lumii, trecand dincolo de povestile frumos spuse in brosurile de vacanta. Din postura unui anti-turist, dezvaluie secrete sumbre pe care orase precum Paris, Miami sau Praga le ascund. Despre revoltele rasiste izbucnite in Paris sau despre “iadul” din Mexico City vorbeste intr-un interviu acordat in cadrul unei teleconferinte organizate de Discovery.

Cum alegi orasele in care filmezi?

Donal: Orasele alese sunt cunoscute de catre public. Fiecare are o poveste aparte de spus, cu o dinamica diferita, iar povestea se schimba. Stiti, am fost foarte atent, nu am manifestat niciun fel de mandrie nationala cand am pus Dublin pe lista si nu pentru ca este orasul meu natal sau pentru ca aveam ocazia sa-mi vizitez familia in timpul filmarilor, ci pentru ca povestea sa este foarte diferita de cea a celorlalte orase. Acesta a fost un oras cu pana la 2000 de fosti activisti IRA care sunt acum someri. si cu ce se ocupa acestia? Ei bine, nu au deprinderile necesare sa poata duce o viata sau existenta normala, asa ca o mare parte din ei lucreaza in retele de crima organizata si sunt foarte eficienti. De ce sunt eficienti? In principal pentru ca ei conduc o structura robusta ca activisti republicani intr-un razboi clandestin, intr-o organizatie terorista. Au devenit foarte eficienti, au fost foarte bine pregatiti si bine disciplinati. Deci, acum in loc sa aveti fosti activisti, aveti un fel de fosti activisti clinici perfect echipati sa faca bani din contrabanda cu droguri, lucru pe care l-au si facut de altfel.

Cum realizezi emisiunea? Ai nevoie de multa documentare?

Donal: Normal ca da. Adica, suntem binecuvantati cu o multime de documentaristi…De exemplu, povestea din Miami este despre Zoe Pound, iar de obicei acestia nu lasa pe multi sa se apropie de ei. Zoe Pound e mai mult decat o organizatie criminala, ei sunt un fel de miscare haitiana nationalista in Little Haiti din Miami, iar prin scena lor muzicala ne-am putut apropia de cercul de gangsteri de acolo. In Dublin am intrat in lumea lor prin intermediul victimelor si am spus astfel povestea. Din Miami in Napoli sau Dublin am petrecut mult timp cu victimele, politia si chiar gangsterii pentru a face o asemenea “sfanta treime”, o asemenea viziune holistica a lumii. Deseori, emisiunile despre delicte sau cele despre combaterea lor sunt facute numai dintr-o perspectiva. Am calatorit cu politia, membrii retelelor criminale si am petrecut timp si cu victimele. Deci ne putem considera, din perspectiva noastra, un fel de anti-turisti stranii care au surprins esenta orasului. Niste prieteni de-ai mei din Miami au vazut emisiunea despre Miami si mi-au spus ca le-a placut pentru ca le-am spus niste lucruri pe care nici nu le stiau despre orasul lor. Daca eu stau vreo doua saptamani iar echipa mea sta vreo patru saptamani si putem spune oamenilor care au locuit acolo toata viata lor secretele tenebroase ale propriului lor oras, pentru mine este o realizare si sunt multumit ca am facut acest lucru, mai ales in ceea ce priveste Miami.

Te-ai simtit vreodata amenintat in timpul filmarilor?

Donal: Da, da, da. Esti intotdeauna in garda, foarte concentrat, pentru ca in preajma unor persoane volatile si membri ai unor grupari criminale care au arme asupra lor nu stii daca au o zi mai proasta sau un moment incontrolabil si poti deveni urmatoarea lor tinta. Deci esti intotdeauna nelinistit. Imi amintesc ca in Praga ma intalnisem cu niste proxeneti tigani. Am luat un taxi pana acolo, taximetristul era inarmat, ceilalti erau si ei inarmati si exista problema ca cineva ar putea fi prea dornic sa traga. Taximetristul meu era foarte ingrijorat si a reactionat exagerat si a scos pistolul, dupa care am crezut ca si proxenetii tigani urmau si ei sa scoata armele, moment in care am incercat sa calmez situatia. Adica nu suntem soldati, suntem doar niste ziaristi iar eu sunt la fel de echipat ca si tine, nu sunt mare expert in ju-jitsu, fac putin sport si box in timpul meu liber dar…Incerci sa-ti faci cale si sa calmezi situatia si sa o indulcesti si apoi speri sa obtii niste raspunsuri la intrebarile tale.

Cum le castigi increderea liderilor gangsterilor?

Donal: Nu este cu nimic diferit de realizarea unui interviu cand trebuie sa relaxezi persoana cu care stai fata in fata. Le dai incredere spunandu-le ca nu vrei sa ii descosi, ci doar sa le spui povestea. Iar noi spunem povestea, schitam faptele si lasam decizia in seama publicului. Lasam si politia sa-si spuna povestea, si pe cei de la crima organizata si pe victime. In cele din urma toti acestia stiu ca suntem ziaristi, suntem povestitori si cred ca atunci cand ii intalnesc in persoana, fata-n fata, ei inteleg ca am vazut multe lucruri in lume si ca nu imi pot disimula teama fata de ei. Celor mai multi oameni chiar le este teama de ei. Mie nu-mi este teama. Asta imi aduce mult respect si credibilitate din capul locului. Cam asa trebuie sa te porti in fata lor, sub presiune, apoi ii pui si pe ei in dificultate si urmeaza un dans in urma caruia capeti increderea lor.

Unde este iadul pe pamant?

Donal: Mexico City…A fost singurul oras unde am avut agenti de protectie. Am fost acolo unde acum criminalitatea a atins un nivel inalt, iar noile povesti cu gangsteri sunt rapirea de adulti si copii. Nu mai e vorba de lideri ai gruparilor de trafic de droguri, ci de ciocniri intre comunitati. Vecinii se rapesc unii pe altii si cer rascumparari de valoarea unui avans pentru un nou taxi. Daca oamenii nu platesc exista cazuri in care copiii rapiti au fost injectati cu acid de baterie si ucisi iar aceste cazuri au loc in mici comunitati nascute din disperare. Am calatorit mult in lume si am vazut multe comunitati traind in saracie, dar Mexicul a fost singurul lor din lume in care comunitatile sunt atat de divizate incat un vecin sa poata face asa ceva. Aici nu mai vorbim de diferente etnice, sunt toti mexicani, sau diferente religioase. Sunt mexicani impotriva altor mexicani, dornici sa isi rapeasca vecinii si prietenii doar pentru a trece pe un nivel financiar superior. Este un lucru oribil. Relatari recente arata ca in cartierele mexicane rata rapirilor a crescut cu 40%, iar asta se aplica numai rapirilor cunoscute. Probabil ca procentajul real al rapirilor este mult mai mare.

In orasele considerate la fel de corupte ca Praga, ati avut necazuri cu autoritatile in timpul filmarilor?

Donal: Am evitat persoanele si canalele oficiale cu orice pret. Cred ca eram foarte nelinistiti si am fi fost sub lupa serviciilor de informatii de acolo, dar venisem in calitate de turisti. Asa ca am mers acolo sub pretextului vizitei turistice si am filmat ca ziaristi. In Mexic a fost bine. Cred ca in Praga am fost ingrijorati deoarece industria sexului din Praga este una foarte lucrativa, iar cei care o ameninta sau provoaca isi atrag pericolul asupra lor. Am fost atacati de catre unii dintre oamenii care ofereau bilete si invitatii pentru turisi in baruri, iar dupa ce am fost recunoscut de cativa oameni care-mi vazusera emisiunile acestia au incercat sa ma atace pe strada. Stiu ca indiferent de ceea ce mi s-ar intampla nu vroiam sa fiu acolo, desi as fi fost o victima la sosirea politiei intrucat asta ar fi dus la o multime de intrebari, iar documentele mi-ar fi fost retinute. Si astfel, in general, imi e mai bine sa stau in afara supravegherii autoritatilor, lucru pe care l-am si facut in cele mai multe cazuri. Desi atunci cand eram in Miami am fost insotiti de autoritati, acestea nu stiau ca in paralel ne intalneam si cu gangsteri. La fel s-a petrecut si in Napoli. Am fost insotiti de politie, dar acestia nu stiau ca in paralel ne intalneam si cu membrii Camorra. Am incercat sa tinem toate intalnirile noastre in spatele unui zid chinezesc care sa separe politia de gangsteri si pe acestia de victime. Si in afara supravegherii atunci cand am crezut de cuviinta.

Care este cel mai dur oras?

Donal: Pai, am hotarat sa facem un tur al capitalelor crimei si sa devenim un fel de anti-turisti. Deci, nu vrem sa vedem cele mai frumoase parti, vrem sa vedem cele mai murdare strazi si trotuare din cele mai reprezentative orase. Si am trecut la cautarea de povesti care mai de care mai interesante. Doream ca povestile sa aiba un subiect diferit, sa se schimbe si sa nu fie aceeasi placa veche…De exemplu, spunem povestea in care Washington-ul este oarecum mult mai segregat decat Cape Town. In perioada post-Obama era povestea schimbarii cu multe sperante, povestea de acum… Bratele politice ale opresiunii sunt acum la indemana unui presedinte de culoare ceea ce este un lucru extraordinar. Dar si proxenetismul din Washington este o poveste foarte interesanta. Fetele americane sunt intrate in sistemul de trafic sexual din Washington pentru a satisface necesitatile tuturor lucratorilor temporari, cei care fac lobby, functionarii civili. Am abordat cu siguranta si violenta dintre membrii diferitelor gasti, atacurile tragatorilor de elita. Washington era un oras interesant cand fostul primar a fost prins facand trafic cu cocaina. Am incercat sa dam o alta savoare, sa spunem povesti noi despre orase pe care le stiati, dar in mod specific orase reprezentative, cu o activitate criminala infloritoare si fascinanta. Si iata cum incepem lista celor mai dure orase din lume. De fapt este un fel de film anti-turistic…Cred ca atunci cand strabati aleile dosnice poti regasi esenta unui oras, in loc sa alegi cele mai reprezentative locuri din punct de vedere turistic.

Crezi ca Parisul si Praga sunt orase periculoase pentru un turist?

Donal: Cred ca Parisul este un exemplu foarte interesant pentru ca in maruntaiele lui exista enorme tensiuni rasiale. Exista dispute intre diferite grupuri de imigranti si evrei, in interiorul grupurilor de imigranti somalezi, algerieni, oameni de culoare…Exista o miscare Black Power in crestere in Paris si in suburbii. In zilele toride de vara aceste dispute fermenteaza si se apropie de Gare du Nord si uneori sunt ciocniri intre politie si acestea, uneori fiind necesara si interventia armatei pentru a potoli ciocnirile. E greu de crezut ca Gare du Nord, primul loc unde ajung turistii cu trenul in Paris, este focarul principal al violentei manifestate de imigranti. Suburbiile sunt foarte, foarte violente. Eram pazit de garda de corp a unui gangster care a spus ca masina era in siguranta acolo, dar cu trei zile inainte toata zona cu masinile din ea arsesera si erau distruse de catre aceleasi gasti criminale cu aceeasi motivatie politica din filmul lui Luc Besson si John Travolta – „To Paris With Love”. Tulburarile rasiale din Paris se apropie amenintator de zonele turistice si de turisti. Cred ca asta a fost una dintre povestile interesante si schimbatoare.

Acolo unde fermenteaza vreo tensiune rasiala, trebuie sa ti se comunice acest lucru, dar pericolul este sa fii prins intr-una dintre aceste zone turistice. Ca turist, daca vezi acest film, nu vei mai vedea Parisul in aceeasi lumina. Acolo unde vezi grupuri de tineri imigranti, le vei vedea intr-o alta lumina, vei intelege soarta imigrantilor sau a celei de-a doua generatii de imigranti africani in Paris. Exista sentimentul ca nu vei fi niciodata cu adevarat francez, vei fi intotdeauna diferit si nu vei fi niciodata cu adevarat acceptat, aceasta fiind povestea multor grupuri de imigranti din Franta si mai ales din Paris, acestea fiind foarte vehemente si foarte furioase. Ridicarea miscarii Black Power in Paris este una dintre partile povestirii pe care o relatam.

Spune-ne mai multe despre celelalte orase in care ai fost…

Donal: Mi-a placut Dublin pentru ca desi Dublin este orasul meu natal, povestea lui a fost interesanta si foarte diferita. Povestea orasului Dublin a fost pe scurt cea a celor 2000 activisti republicani IRA care s-au pomenit deodata cu deprinderile ideale ale unui traficant de droguri. Sunt disciplinati, aveau arme, erau versati in importul si contrabanda cu arme, arme ilicite si legaturi comerciale. Deodata s-au pomenit someri si faliti si s-au intrebat ce au de facut ca sa supravietuiasca in noua lor lume. Nu puteau sa-si ia un post de profesor sau profesor de sport. Asa ca s-au decis sa devina delicventi. Si pentru ca aveau toate deprinderile necesare unui delicvent, erau bine claditi, posedau o fire violenta si acces la toate armele si subterfugiile necesare, au devenit un soi eficient de gangsteri. Iar acum chiar au importat bombele din masini si instalatii ca instrument de intimidare in Dublin. Se stie ca intimidarea criminala nu implica bombe, dar ei le-au folosit pentru a-si impune rapid puterea asupra vietii interlope din Dublin, fapt care le-a adus milioane de lire sterline.

Cauti pericolul cu lumanarea…?!

Donal: Percep riscul in mod diferit de ceilalti oameni. Imi plac intalnirile cu acesti oameni periculosi. Sunt de obicei fascinanti si intr-o ureche, dar deseori periculosi. Pentru ca nu-mi este teama de ei acestia imi acorda mult respect, iar daca ma respecta atunci situatia tinde sa fie mai sigura. Dar ma tem de alte lucruri de care probabil alti oameni nu se tem. Nu imi plac intunericul si soarecii. Deci avem cu totii temerile si demonii nostri.

De cate ori te-ai gasit in situatii fara scapare?

Donal: Cred ca ne-am gasit sub presiune de multe ori in decursul carierei noastre. Adica am fost in zone de lupta si nu sunt ceea ce unii numesc o persoana timida. Am vazut multe pe unde am fost. Pe parcursul filmarilor la acest serial au fost multe locuri unde m-am simtit foarte, foarte vulnerabil. M-am simtit foarte vulnerabil in Praga cand m-am intalnit cu proxenetii inarmati…Iar cei pe care i-am intalnit au petrecut mult timp in inchisoare pentru crima, deci…Daca ceva nu ar fi mers bine sau ceva ar fi putut fi interpretat gresit, si aproape ca a fost cazul atunci, ar fi putut avea loc schimburi de focuri. Avand in vedere ca sunt neinarmat, totul ar fi iesit foarte rau pentru mine. Uneori cand eram in Miami pentru a intalni o gasca haitiana numita Zoe Pound, ii intalneam, isi afisau armele, vorbeau despre miscarea lor, dar probabil ca fumau cocaina sau heroina fara sa stiu ca luau droguri… Nu poti avea idee cat sunt de paranoici! Mai mult ca sigur ca au experienta in omoruri si trebuie sa gestionezi toate acele situatii. Iar cand te afli in acele situatii stranii, trebuie sa le tratezi ca pe niste situatii normale. E normal pentru ei si daca le consideri normale pentru tine, desi nu sunt, atunci cred ca ai sanse mari sa iesi cu bine din situatii.

Ceea ce faci iti afecteaza relatia cu familia? Esti casatorit, ai doi copii…

Donal: Am avut amenintari cu rapirea din cauza emisiunilor pe care le-am facut. O emisiune de acum zece ani despre huliganismul din fotbal s-a soldat cu o bataie pe care am luat-o impreuna cu sotia mea. Deci, exista consecinte…M-am mutat de peste 50 ori in ultimii 10-12 ani din cauza a ceea ce fac si a amenintarilor la adresa mea. Ca persoana nu ma deranjeaza, dar ca sot ma deranjeaza. si fara indoiala induce tot felul de tensiuni in relatia si viata de familie pe care altii nu le au. Acum nu mai pot face nimic in aceasta privinta. O multime din acele amenintari sunt de domeniul trecutului si fac parte din ceea ce am facut in trecut, eu nemaiputand face nimic pentru a le elimina. Dar…nu poti decat sa ramai cu ele.

Ce vrei sa faci dupa pensionare?

Donal: Stii foarte bine ca nu o sa ma pensionez vreodata. Sunt o punte pentru public si uneori imi place sa produc si sa regizez proiecte acolo unde pot spune povestea intr-un mod diferit, deseori fara vocea mea din spatele camerei. Deci cred ca este importanta schimbarea modalitatii de povestire. Uneori voi fi in fata camerei si uneori in spatele ei. Probabil ca in viitor voi fi mai mult in spatele camerei ca regizor sau producator.

Interviul a fost acordat mai multor publicatii straine intr-o teleconferinta organizata de Discovery.

Foto: Discovery

Tags:



5 comentarii

  1. Urmaresc de ceva vreme toata campania asta de promovare a Discovery in RO. Cu articole in presa care reprezinta fapte de vitejie, bannere uriase in centru si alte lucruri. Zic hai sa ma uit si eu poate s-a mai schimbat ceva..

    Ieri de dimineata, pe postul amintit, o emisiune despre tapinarii din canada sau america. Viscol, ger, mlastini, “eroi” la bordul unor monstrii pe roti, etc. Mi-a ramas ochii pe un nene aflat la bordul unui agregat cu brat de macara prevezuta cu fierastrau mecanic in cioc. Agregatul radea pur si simplu o padure de brazi undeva prin niste smarcuri din sua. Cadeau pomii la pamant iar reportajul surprindea vezi doamne riscul la care sarmanul tapinar se expune intrand cu agregatul montruos in mlastina aia. Ar fi putut oricand Doamne fereste!, sa ramana blocat in noroi sau se inece…

    Ce sa zic, penibil si trist in acelasi timp. Acest Discovery s-a transformat intr-un agregat fara minte transmitand tot mai multe pseudoreportaje de tabloid despre accidente, morti, riscuri, cataclisme reale sau imaginare (mai ales imaginare)… un fel de stirile de la ora cinci, mai elaborate putin.

    Asa ca baieti, riscati sa va pierdeti credibilitatea publicand asemenea advertoriale…

    • Penibil si trist, dar valabil doar pentru retelele de cablu din romania. Discovery are in continuare documentare excelente, dar care ajung in Romania dupa cativa ani…

  2. felicitari pentru emisiune! Intr-adevar aduce un contrabalans la toate reclamele pentru turisti pe care le vedem. Exista si o parte urata a lucrurilor si daca chiar vizitezi acele orase si sti dupa ce sa te uiti o sa o si vezi. Si mie mi-a placut Parisul dar mi-a fost imposibil sa nu remarc negrii care vindeau turnuletze mai mici mai mari etc.

  3. “Aceste dispute fermenteaza si se apropie de Gare du Nord si uneori sunt ciocniri intre politie si acestea, uneori fiind necesara si interventia armatei pentru a potoli ciocnirile.”
    “Suburbiile sunt foarte, foarte violente.”

    De vreo 50 de ani in Occident si de vreo 20 de ani in Romania, ni se predica insistent, ni se prezinta ca adevaruri absolute si indubitabile faptul ca in Europa emigrantii reprezinta o bogatie a continentului, ni se prezinta multiculturalismul ca o un fel de minune a carei beneficiar este batranul continent.

    Daca compar textele de mai sus, citate din articol cu asertiunile privind bogatia multiculturalitatii, nu apare o “usoara” discrepanta? Care este de fapt adevarul?

    Poate sunt eu alarmist, nu stiu, dar daca ce spune omul asta este adevarat, coroborat cu faptul care nu a fost constest de catre nimeni ca cetatenii francezi din acele suburbii au o natalitate debordanta, mult mai mare decat cea a francezilor, stau si ma intreb: viitorul Frantei pe termen mediu si lung, nu este unul sinistru?

    Si din cate am inteles (poate am inteles eu gresit), Franta nu este deloc singura in Europa cu exact aceleasi probleme.

  4. Da, acest domn are dreptate, reuseste sa depaseasca cliseele obositoare, fie cele turistice sau politice (declarate sau nu). Ridica competent si curajos valul de pe unele aspecte ale vieti reale din cateva mari orase. Din perspectiva personala, am aici in vedere si scopul comercial/lucrativ, al acestei activitatii, cred ca un asemenea gen de anchete/reportaje/relatari sunt cele ce vor face si audienta dar va aduce si un plus de informatii telespectatorului/cititorului.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger