Doi români și un tricolor

1

Suntem Ștefan și Mihaela, un cuplu pasionat de călătorii, care în ultimii ani a cutreierat lumea, în vacanțe și concedii. Pentru că ne place enorm să călătorim fără să ne mai oprim, am pus niște bani deoparte, ne-am luat adio de la șefi și-am pus la cale îndeplinirea unui vis mai vechi. În luna august ne luăm rucsacurile în spate și pornim la drum pentru un an, în peste 25 de țări, împreună cu un tricolor. De ce tocmai cu un tricolor? Suntem atât de naționaliști încât dormim cu steagul României sub pernă și recitam imnul național când ne trezim cu gândul la isprăvile lui Mihai Viteazul? Nu, în niciun caz. Dar, călătorind în multe locuri ale planetei, ne-am dat seama că România nu e un loc atât de rău, iar acasă va fi întotdeauna pentru noi aici.

 

de Ștefan Marinescu

 

Există totuși un lucru pe care am vrea să-l îmbunătățim, atât cât putem noi, la țara noastră. Aproape nicăieri în lume nu am văzut atâția tineri dezamăgiți de originea lor și distanți față de simbolurile naționale. Din Columbia și până în Cambogia, din Etiopia și până în India, am întâlnit localnici tare mândri de țara în care s-au născut. Și asta nu pentru că erau mai realizați, mai buni la fotbal sau mai cinstiți decât noi, românii. Ci pentru că, pur și simplu, vedeau țara lor ca pe o familie, care, bună-rea, rămâne a ta.

Plecând de la aceste premise, ne-am zis că o călătorie în jurul lumii e pretextul perfect pentru a face ceva pentru țărișoara noastră. Așa că am demarat proiectul “Călător cu Tricolor”. Prin acest demers ne propunem să dăm steagului românesc o imagine mai fresh, mai apropiată de generația noastră care acum îl percepe ca pe un obiect “comunist” și învechit. Cum vom face asta? Prin foarte multe inițiative inedite pe care le veți găsi pe blogul și pagina noastră de Facebook.

Dar destul despre proiect. Să vorbim puțin și despre călătorie, că doar suntem pe un site de călătorii. Vom pleca la drum spre nord, mai întâi spre vecina Ucraina, iar apoi vom trece puțin prin imperiala Polonie, traversând apoi răcoroasele republici baltice. Vom intra în Mama Rusia în apropiere de Sankt Petersburg, iar apoi o vom lua spre sud, până în Georgia natală a tovarășului Stalin. De-aici vom încerca să ajungem în fascinantul Iran, via Turcia, dacă Dumnezeu, sau poate Allah, ne ajută să obținem viza mult dorită. Vor urma câteva “Stanuri” enigmatice, iar apoi China, locul unde s-a născut fotografia de profil a lui Imperator. Traseul continuă în Japonia – patria unde tehnologia evoluează cu viteza unui uragan – și în alte câteva țări din Asia de Sud-Est. După câteva luni asiatice, vom ateriza, la propriu și la figurat, în altă lume. Australia ne va primi cu brațele ei călduroase, chiar fierbinți aș spune, în mijlocul verii. Vara la ei, căci în România va fi iarnă.

Va urma spectaculoasa Nouă Zeelandă, iar apoi un lung drum cu avionul peste nesfârșitul Pacific. O să dârdâim puțin, dar nu de frig, ci de frică de înălțime. Căci da, suntem poate singurii oameni care și-au propus să înconjoare pământul, speriați fiind de avion. Să trecem mai departe. După vreo 12 ore de tremurat vom ajunge în America de Sud, pentru a doua oară în viață. Ironia sorții, vom păși pe tărâm latin în “cutremurătorul” Chile. Va urma Argentina tangoului și Brazilia, unde, cu puțin noroc (pentru mine, ghinion pentru soția mea), putem să ne sincronizăm cu Cupa Mondială de fotbal. Apoi vom călători în Columbia, unde am mai fost o dată și ne-a plăcut enorm. Deși nu-mi place să fac clasamente de călătorie, dacă aș fi obligat să realizez unul, aș spune că această țară e favorita mea “worldwide” până acum.

Revenind la traseu, Columbia va fi urmată de exotica Americă Centrală și de fabulosul Mexic cu care m-am familiarizat prima oară în copilărie, din telenovelele bunicii. Dacă vom avea viză, vom ajunge și în Statele Unite ale Americii și ale tuturor posibilităților. Dacă nu, vom traversa Atlanticul spre Europa de Vest. După câteva scurte popasuri la colegii mai bogați din UE, vom ajunge înapoi acasă.

Din experiența călătoriilor anterioare, știm că socoteala de pe hartă nu se potrivește cu cea de pe drum. Tocmai de aceea suntem convinși că traseul nostru va suferi unele modificări pe parcursul călătoriei.

Important e că după un an (sau poate mai mult, dacă suntem chibzuiți) să ne întoarcem cu un bagaj plin de povești și fotografii din lumea întreagă. În cea mai mare parte a călătoriei, eu mă voi ocupa de scris, iar soția mea (Mihaela) se va ocupa de imagini, fiind de profesie fotograf. Sper să ne însoțiți virtual, urmărindu-ne blogul și pagina de Facebook. Pe curând!

Puteți citi alte povești din călătoriile celor doi tineri în America de Sud și Africa pe TOtB.

Acest articol a fost preluat de pe site-ul imperatortravel.ro.


Un comentariu

  1. Super misto ideea. Si mie imi plac calatoriile si sunt nationalist. Deci, va respect pentru ce vreti sa faceti. O sa va mai contactez sa vad pozele si aventurile voastre de prin toate colturile lumii. Succes!

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger