Dispariţia marilor prădători dăunează climei

0

Faptul că marii prădători sunt vânaţi şi duşi înspre extincţie (este vorba de lupi, lei sau rechini, spre exemplu) este tragic pentru ecosisteme şi poate înrăutăţi schimbările climatice, avertizează oamenii de ştiinţă. Dispariţia marilor fiare ale junglelor, oceanelor şi pădurilor poate contribui negativ la impactul emisiilor de gaze de seră asupra atmosferei.

 

 

Potrivit cercetătoarei Trisha Atwood de la Universitatea British Columbia (Vancouver, Canada), care a studiat efectele dispariţiei peştilor prădători din râurile şi lacurile din Canada şi Costa Rica, există un model care se aplică peste tot când vine vorba de prădători şi ecosisteme: emisiile de dioxid de carbon cresc şi de peste zece ori dacă prădătorii dispar dintr-un mediu. „Se pare că prădătorii, în multe tipuri de ecosisteme, marine sau terestre, joacă un rol foarte important în schimbarea climei la nivel global”, a precizat Atwood. Este deja cunoscut faptul că, în lanţul trofic, dispariţia unui mare prădător are efecte concrete: prada acestuia proliferează şi, astfel, se schimbă o serie de elemente legate de supravieţuirea speciei şi a altor specii, interconectate. Schimbările provocate la vârful lanţului destabilizează echilibrul tuturor speciilor, până la bază.

Însă despre impactul geochimic al fenomenului (inclusiv despre cel privind emisiile de gaze de seră provenite din ecosisteme) este mai puţin cunoscut. Astfel, studiul lui Atwood vine să suplinească lipsa de informaţie şi prezintă modul în care au loc schimbările în ecosisteme de apă dulce, pe diferite specii din lanţul trofic – de la mari prădători până la baza formată de alge. Concluzia studiului arată o creştere dramatică a emisiilor de dioxid de carbon din ecosistemele analizate în atmosferă, odată cu dispariţia speciilor de la vârful lanţului trofic. Totuşi, în anumite situaţii, explică autoarea studiului, există şi scăderi ale acestor emisii, dar modelul este cel în care emisiile cresc. „Problema pe care o subliniez este că un lucru aparent neînsemnat, precum pescuirea tuturor păstrăvilor dintr-un iaz, poate avea consecinţe majore asupra dinamicii gazelor de seră. Să ne imaginăm ce se întâmplă dacă dispar toţi rechinii din oceane”, a precizat Atwood.

 

Sursa şi mai multe detalii: New Scientist

Foto: All About Wild Life


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger