Din Bucuresti in Santiago de Compostela cu bicicleta. Camino de 4.000 de kilometri pe doua roti

36

Cosmin Pipera, un tanar de 29 de ani care a descaltat pantofii lustruiti de birou si i-a incaltat pe cei de ciclism, vrea sa faca din Romania un loc de start in drumul de pelerinaj Camino de Santiago. Vara asta, poate chiar incepand de saptamana viitoare, si-a propus sa parcurga cei 4.200 de kilometri care despart Bucurestiul de capitala regiunii spaniole Galicia, Santiago de Compostela. Se sprijina pe ajutorul medicului nationalei de rugby si al mecanicului de biciclete care zboara cu hamacul pentru a-si duce la bun sfarsit aventura de oxigenare a creierului urbanizat.

de Ionut Dulamita

Cosmin s-a nascut in Petrosani, de cativa ani locuieste in Bucuresti iar de si mai putina vreme a dobandit o alura relaxata de hippiot, efectul lepadarii de jobul de birou. A inceput trei facultati –Institutul Minier din Petrosani, Facultatea de Psihologie din Iasi si SNSPA din Bucuresti – dar nu a terminat-o pe nici una. „Ma plictisesc repede, imi place sa fac lucruri noi”, spune el razand. A lucrat in doua sali de internet din Petrosani, a vandut si configurat calculatoare, a instalat case de marcat in toata Valea Jiului, apoi a ajuns barman in Iasi. Aici s-a mai ocupat de chestionare si merchandising pentru companii din Bucuresti, pana a ajuns la o firma de consultanta in resurse umane din Capitala. A stat aici mai bine de trei ani, apoi, intr-o dupa-amiaza de mai, cand isi lua pranzul, s-a hotarat sa-si dea demisia si sa revina la viata de barman. S-a plictisit iar, s-a intors doua luni la firma de resurse umane, pentru un proiect, apoi s-a decis sa pedaleze pe Camino de Santiago.

Cum de ti-a venit ideea asta?

Un fost coleg ospatar s-a suparat intr-o zi pe viata si s-a gandit sa plece cu bicicleta in Europa. A ajuns pana la Roma, in trei saptamani. Ala a fost click-ul care mi-a aratat ca se poate. Am facut conexiunea cu Camino, de care stiam din liceu. Eram praf la franceza. Luam un 7 si doi de 3 si trebuia sa recuperez. Profesoara ma punea sa ma uit pe TV5 si sa-i povestesc a doua zi ce-am vazut. Asa am vazut documentare despre Camino, prin ’97, si mi-a ramas in cap. Acest pelerinaj iti ofera un pretext de a sta cu tine. Te gandesti doar la tine. Si am zis sa combin cu bicicleta, sa plec din oras.

M-am saturat de oboseala psihica, vreau oboseala fizica. Cand mi-am dat demisa [de la firma de resurse umane]si m-am dus in Vama Veche [ca barman], voiam sa fiu obosit fizic, nu psihic, cand ajungeam seara acasa. Nu cred ca o sa gasesc iluminarea pe Camino sau sa aflu raspunsuri existentiale. E o imbinare a turismului, a calatoriei, cu timpul de calitate petrecut cu tine insuti. Mi-ar prinde bine sa-mi vad de gandurile mele o buna bucata de timp, sa nu mai trebuiasca sa ma intalnesc cu cineva sau sa fac ceva, sa trebuiasca doar sa dau din picioare, sa pedalez.

Ai vorbit cu cineva care a fost pe Camino de Santiago?

Am vorbit cu verisoara unei colege de birou, care lucra in marketing. Si-a dat demisia si a plecat pe Camino. Cand s-a intors, si-a facut un hostel foarte dragut. Cu ea am vorbit despre Camino  si am citit multe chestii pe net. Un fost coleg de liceu de-al prietenei mele, care a avut o bursa in Santiago si isi face acum doctoratul acolo, mi-a zis ca e cel mai frumos oras in care a fost pana acum, ca are o incarcatura de mistic si istorie, toata lumea e friendly si shiny, toti sunt obisnuiti cu pelerinii. In fiecare zi vad 50 de fete noi, chiar daca stau intr-un cartier mic.

Ti-ai facut un traseu?

Da. O sa plec din Bucuresti si o sa traversez Romania, care probabil va fi cea mai dificila bucata (rade). Vreau sa merg pe la Portile de Fier, Drobeta Turnu Severin, Caransebes, Lugos, Timisoara, Arad si sa ies prin Nadlac. Sunt 640-650 kilometri. In total, tot drumul din Bucuresti pana in Santiago are 4.200 si ceva de kilometri. Dupa ce ies din Romania, o sa trec prin Ungaria, o sa intru in Slovenia, apoi in Italia, ies pe coasta Mediteranei si de-acolo merg doar pe malul Mediteranei pana in Barcelona, pe toata Coasta de Azur – Genoa, San Remo, Cannes, Nisa, Monte Carlo, Marsilia. Din Barcelona strabat toata Spania dintr-o parte in alta, 1.117 kilometri. Cea mai lunga si mai grea etapa dintre toate, pentru ca o sa urc si o sa cobor. In Franta si in Italia nu e foarte mult de urcat si sunt foarte multe piste de biciclete, mergi foarte lejer. Nu o sa pot sa intru si pe autostrada, mi-am facut traseul pe drumuri nationale si judetene cu un soft de pe net.

Stii cum sunt conditiile pentru biciclisti in fiecare loc prin care vei trece?

Am aflat multe lucruri despre ciclismul in afara. Fostul meu proprietar locuieste in Modena si mi-a spus ca ciclismul este la rang de cinste in Italia. Toata lumea te protejeaza. Nu ai probleme ca in Romania. In Franta, la fel. E o traditie de secole, fac biciclete de cand au invatat sa gateasca. Il mai urmaresc pe net pe „Bike Ambassador”, un tip care strange bani pentru copiii victime ale regimului Ho Chi Min. El a plecat din Porto cu bicicleta si vrea sa ajunga in Noua Zeelanda. Traseul lui pana in Trieste, pe care l-a facut deja, o sa fie a doua jumatate a traseului meu. Din Spania nu am multe informatii. Dar acolo e altceva, voi fi mult mai protejat de statutul de pelerin. Drumul Camino e inclus in patrimoniul UNESCO si pentru Spania e un punct foarte important de atractie turistica. Trebuie sa-ti iei credencial-ul, acel pasaport pe care iti pun stampila in fiecare adapost prin care ajungi. Sunt adaposturi pentru pelerini. Multe sunt pe baza de donatii, donezi 3-5 euro cand pleci seara, dar sunt conditii foarte ca lumea, cu dusuri, sala de mese, bucatarie, frigider. Mancarea ti-o procuri singur. Preturile sunt foarte mici, pentru ca ei incurajeaza pelerinajul.

Cum obtii credencial-ul?

Il obtii cand pleci dintr-un punct al unui Camino deja consacrat. Sunt vreo 10 trasee oficiale. Cand pleci, te duci la o manastire catolica din orasul respectiv si iti dau pasaportul de calatorie. Va fi un Camino neoficial. Vreau sa merg la o episcopie catolica din Bucuresti ca sa-mi procure acel credencial. Probabil ca o sa se mai prelungeasca cu o saptamana data plecarii (n.r. – voia sa plece weekend-ul acesta), pentru ca am nevoie de foarte multe pe bicicleta. Nu am un deadline clar, nu ma grabeste nimeni. Am alocat toata vara asta proiectului. Plec cand sunt gata, dar voi pleca cu siguranta.

Cum o sa te echipezi pentru drum?

O sa am foarte putine bagaje personale. Trei schimburi in total – trei tricouri, trei pantaloni, echipament de sport subtire, impermeabil, impotriva vantului, un polar, un bivuac, sac de dormit si doua, trei sepci. Seara o sa spal tot ce-am purtat in timpul zilei. Toata bucata rurala voi sta cu cortul, iar in oras ma voi caza prin reteaua CouchSurfing. Am contactat deja jumatate din persoane. Bicicleta e cea mai importanta, ca ea ma duce. Din pacate, n-o sa ma si aduca inapoi, ar fi totusi cam mult sa fac 8.000 de kilometri (rade). O s-o trimit inapoi cu autobuzul sau o sa o donez acolo. Am obtinut-o prin sponsorizare de la un magazin de articole sportive online, Clickbox. Nu e preparata totusi de trekking, pentru ture mari. La origine, e un mountain bike cu 18 viteze. Am vrut initial o bicicleta de trekking clasica, dar mai multi oameni care fac trasee pe-afara mi-au spus ca un mountain bike echipat de trekking e mult mai potrivit, pentru ca e mai robust, te lasa mai greu. Nu o sa merg doar pe piste de biciclete sau pe strada, mai ales in Spania. Daca vreau sa merg pe un drum de pamant, de tara, pot sa-i dau bice.

Trebuie sa-i schimb insa rotile si cauciucurile, lantul, pedalele, cablurile de frana si butucii, mai ales pe spate. Pe spate, cand am pus greutate, cam scartaia. Cred ca am facut pana acum cu ea 800 de kilometri si am vazut ca iti trebuie mai multe consumabile. O sa trebuiasca sa-mi iau un lant de rezerva, urechea care tine schimbatorul din spate, doua camere, cauciucuri, saboti de frana, cabluri. La 3.000 de kilometri ar trebui schimbat de pe ea. Am invatat sa fac toate astea singur de la Andrei, mecanicul de la [magazinul de biciclete]Ciclop. Am desfacut-o si am montat-o la loc, pe principiul lui: te uiti atenti cand o desfaci, ca sa stii cum sa pui piesele la loc. Mecanica intuitiva.

Antrenamente ai facut?

De vreo trei saptamani merg vreo 40 de kilometri pe zi. Am facut si ture mai lungi. De exemplu, am fost la Oltenita. Dus-intors – 180 de kilometri, desi pana acolo sunt 65, dar m-am tot plimbat prin zona. Am scos o viteza medie de 22-23 km/h, ceea ce mi-am dorit. Ma gandisem ca ar fi perfect daca reusesc sa ajung la 20 km/h, ca medie de viteza, incarcat cu toate bagajele, cam 30 de kilograme, pentru drumul lung. E o viteza nici prea mare, nici prea mica, nu ma rup dupa primele trei zile de pedalat. Daca pedalez, in medie, 7-8 ore pe zi, 3-4 ore dimineata si 3-4 dupa-masa, la 20 km/h, as putea face cam 120-130 de kilometri pe zi, ceea ce e foarte bine. Toata calatoria s-ar reduce la 45-50 de zile, cu cateva opriri.

Cu mancarea cum o sa faci?

Voi gati mai ales in mediul rural, la primus – o butelie mica care se foloseste pe munte. In oras o sa-mi cumpar ingrediente. Mi-am propus sa nu cheltuiesc pe toata durata calatoriei mai mult de 1.000 euro. M-am gandit ca 15-20 de euro pe zi pentru mancare este suficient. Apoi bilete la muzeu, apa, eventual echipament, daca mi se strica cel de rezerva. Ma sustine foarte mult medicul nationalei de rugby, Alin Popescu, pe care l-am gasit pe net. Mi-a spus sa fac pauza la 5 zile din pedalat, sa stau toata ziua, sa fac 10 minute de inot seara, mai ales cand sunt pe malul Mediteranei, pentru recuperare. Daca pe drum simt o crampa ciudata sau vreun suspect murmur ventricular (rade), ii scriu, iar el imi raspunde ce ar trebui sa fac.

Cand m-am dus la el, i-am spus ca sunt dispus sa sufar pentru calatoria asta, pentru ca nimic nu poti face fara un pic suferinta. Mi-a spus ca e foarte importanta hidratarea, sa consum foarte multe fructe, legume si lichide, sa nu am mai mult de 2-3 zile fara proteine animale, sa mananc carne de vita pe cat se poate, si mi-a mai spus ceva ce nu credea ca va spune vreodata cuiva: sa consum supe instant, cu carne, ciuperci. Datorita pozitiei de ciclist si cum o sa mananc foarte multa hrana rece, e foarte mare pericolul de constipatie, iar supa aia te curata. O sa-mi iau foarte multe suplimente nutritive naturiste si o trusa de prim ajutor.

Cu o traditie de peste 1.000 de ani, drumul Camino de Santiago s-a format datorita pelerinilor care veneau inca din Evul Mediu la mormantul Sfantului Iacob, fiind considerat al treilea pelerinaj crestin dupa Ierusalim si Roma. In prezent, motivatia religioasa s-a estompat, iar Camino este strabatut anual de mii de calatori din intreaga lume, cu motivatii extrem de diverse. Camino are darul de a-si lasa amprenta in sufletele oamenilor care il parcurg.

Am mai facut sport pana acum, nu sunt chiar la prima abatere, un sport destul de necunoscut si ciudatel: radiogonometrie, vanatoarea de vulpi. Am alergat mult, din clasa a I-a pana printr-a XI-a, pe dealuri si pe campii si pe munti. Asa ca stau bine cu picioarele. Am observat ca ma dor incheieturile mainilor la ture lungi. La vibratii, trebuie sa blochez furca, sa nu o las moale, ca in oras. Dar nu trebuie sa fortez, sa ma rup. Trebuie sa iti impui un ritm, dar sa nu incerci sa-l dai peste cap. Citeam in marturiile celor care au fost pe Camino ca trebuie sa lasi drumul sa-ti spuna cand ti-e foame, ca nu vei mai avea trei mese regulate pe zi.

Cosmin Pipera mai are nevoie de sponsorizare pentru un notebook mic, cu stick de internet, pentru a tine un blog si a comunica cu oamenii din tara, dar si pentru un echipament de ciclism adecvat, apoi va fi gata de calatorie. Traseul sau il gasiti aici, iar mai multe detalii despre Camino, aici.

Cititi si:

Camino, drumul regasirii de sine

Tags:



36 de comentarii

  1. Sunt biciclist iar de curând, am renunțat la mașină prin oraș și mă simt grozav!

    Nu pot decât să te invidiez, pentru că faci traseul respectiv, și pentru că ai ales să fii un Pierde-Vară urban, adică om liber într-o societate bazată pe consum “infinit”.

  2. Nu ai nevoie de notebook ci doar de un telefon mai destept gen Nokia E71 – ai tastatura, gps, google maps daca te ratacesti :p, internet 3G, messenger, iti iei abonament de net 50 mb iti ajung pt blog (fara poze) si mess.

    Bafta si drum bun!

    • Da da, e ok un E71.

      Poti sa-ti pui un Garmin pe el fara probleme si ai super GPS.
      E rezistent si daca ii iei o husa pentru bicicleta il aperi de orice praf, ploi, etc.

      Cat despre aventura, drum bun fara incidente si bucura-te de tot ce o sa vezi si o sa inveti.

  3. Mult succes! Cred ca sunt multi printre noi care ne dorim o astfel de “incursiune” pe bicicleta, asa ca… eu unul te invidiez intr-o oarecare masura. Drum bun! Si sa speram ca romanii vor fi din ce in ce mai educati si isi vor da seama cat de importanta si benefica e bicicleta.

  4. Ionut, felicitari pentru interviu!

    Cosmin, te invidiez pentru curaj si-ti doresc picioare puternice! Multa bafta!!!

  5. Succes Cosmin! Sper ca in Romania lumea sa te acompanieze pe toata lungimea traseului si presa sa fie cu tine. Numai asa putem urni o generatie sedentara sa-si ridice fundul de pe scaune si sa schimbe volanul masinii cu ghidonul bicicletei.

  6. Bravooooo!!!! Exceptional! poate introduci o traditie …Compostela e cunoscut in toata lumea exista si un webcam care ne arata in timp real ce se intimpla in piata din fata catedralei..cind ajungi sa ne faci semn …esti extraordinar!!!!!!!

  7. Felicitări pentru curajul de a alege să fii liber! Eu sunt din Lupeni dar stau în Bucureşti de mulţi ani.

    Să spui tuturor de câte ori ai ocazia de unde esti şi cât de frumoşi sunt munţii nostri !!!

    Călătorie uşoară, să fii sănătos şi să te întorci cu bine!

  8. Salut, nu am citit articolul ca nu ma pasioneaza, chiar am o repulsie fata de aceasta noua moda cu bicicleta, dar m-a atras ceva din titlu: Camino de 4000 de km… adica cum? Ce e aia camino? Ca nu inteleg. Si de ce e asa lung? 4000 de km, pare mult, orice ar fi. Bafta!

    • Si comentariul tau ce rost are aici?

      Iar ca raspuns:
      “Camino în limba spaniola înseamna Drum, Cale. Camino este un drum. Un stravechi traseu de pelerinaj catre moastele Sfântului Iacob, aflate în catedrala din orasul spaniol Santiago de Compostella. ”

      De ce asa lung? Pai… pentru ca atatia km sunt pana acolo…

      Iar aceasta “moda” despre care vorbesti este un stil de viata nu o fita de Dorobanti.

      Cred ca tie ti-ar trebui in primul rand un asemenea drum de recunoastere.

      Sa ne spui si noua cand te dai jos din masina.

    • Draga bau-bau, daca ai fi citit articolul ai fi aflat, si poate ai fi si inteles (ca nu e vorba doar de “o noua moda”). Si daca tot nu te “pasioneaza” de ce mai pui intrebari?

  9. Felicitari pentru ca te-ai hotarat sa faci camino :-). Astept cu nerabdare sa iti citesc blogul. Si eu o sa merg pe Camino, dar in septembrie, si ‘doar’ 1300 km, de la Toulouse o sa plec, pe via Tolosana, Camino Aragones si Camino Frances. Ma bucur sa vad mai multi romani interesati de acest pelerinaj.

  10. cosmine, ma bucur tare mult pentru calatoria pe care o vei face. chiar vorbeam zilele trecute cu o prietena despre acest traseu special. lasa-mi un mail sa putem coresponda. te pup si bafta multa!!! abia astept vesti povesti!

  11. Pingback: O aventura frumoasa in care cred! » Dr. Alin Popescu

  12. Atat eu cat si logodnicul meu iti tinem pumnii!! Mult succes si drumuri bune! 🙂 Suntem alaturi de tine si abia asteptam sa vedem poze si sa citim povesti! Vom avea si noi o astfel de incercare sper in curand 🙂

    Toate cele bune si felicitari!!!

  13. Pingback: polimedia.us/fain/

  14. povesti de alta data on

    Felicitari, Cosmin! e un vis frumos, sa-l implinesti si sa te intorci cu bine.
    Imi amintesc si de altii, care nu si-au mediatizat realizarile, dar merita mentionate:
    – in 1992, 2 (sau 3, nu imi mai amintesc bine) baieti si o fata au plecat din Romania (baietii in alergare si fata pe bicicleta) sa participe la J.O. de la Barcelona la proba de maraton. Desi au ajuns in timp pentru a se inscrie, oficialii romani nu au vrut sa ii ia in considerare. Dar povestea lor e frumoasa si ar fi meritat sa fie facuta publica (la vremea respectiva, media nu a fost deloc interesata)
    – o performanta de o anvergura mai mica – o coborare pe bicicleta de la cabana Balea (Fagaras) pana in Bucuresti intr-o singura zi, in 2002, a unor prieteni.
    – tot o realizare deosebita, desi fara legatura cu articolul de mai sus, este si escalada solitara a traseului Fisura Albastra in iarna lui 1992, pe cele doua variante ale sale, in 2 zile consecutive.
    In multimea de oameni care ne inconjoara zilnic sunt multi care poarta multe visuri si proiecte indraznete, multe implinite, despre care noi nu stim, si pe care media nu ii ia in seama. Ei sunt eroii nostri nestiuti, oameni care indraznesc sa isi depaseasca conditia si limitele fizice, si care ar putea fi modele pentru societatea romaneasca in deriva.

  15. Felicitari Cosmin!
    Cu siguranta vei trai niste momente unice.
    Ma bucur sa vad ca inca un roman stie sa-si traiasca viata.
    Asi vrea sa luam legatura, poate te insotesc macar pana in Italia. Sunt un mare pasionat al cicloturismului si asi putea sa te ajut in multe privinte daca vom merge impreuna. Ofer si echipament, chiar si o bicicleta performanta.Da-mi adresa ta de email te rog sau scrie-mi pe [email protected]
    Cel putin ma ofer sa te cazez la mine si sa pedalam macar o bucata din traseu. Am facut si eu ture spre Italia si Franta cu bicicleta. Sunt expert in cicloturism. Sper sa luam legatura si sa ne intalnim.

    cu prietenie,
    Claudiu

  16. Orice noutate despre biciclete si trasee imi place 🙂 . Sunt destui km pana acolo. Felicitari si succes pentru indrazneala si curajul de care dai dovada, sa ne reauzim cu bine !

  17. bravo, as vrea sa vad cat mai multi oameni ca tine Cosmin, lasand masina in parcare si urcand pe bicicleta. Am avea un bucuresti mai verde si niste bucuresteni mai fericiti.

  18. Bravo lui, eu in ’99 am facut 5300 km in 35 zile prin 14 tari din Europa.Am slabit 10 kg, in rest nu a fost foarte greu.Deh eram si eu mai tinerel la vremea aia 🙂

  19. Sunt si eu un pasionat de ciclism si imi plac calatoriile lungi la nebunie dar am vazut ca de 3 saptamani doar te antrenezi si numai 40km (iin medie) pe zi? Dupa parerea mea nu e destul..

    Banuiesc ca stii ca una dintre cele mai mari probleme ce le poti avea este cu fundul. Daca nu il ai intarit o sa ai mari probleme si poti ajunge chiar in spital la operatie.

    Sunt doar ingrijorat, de aceea ti-am scris.

    Sper sa-ti indeplinesti obiectivul! Iti doresc mult succes!

  20. Succes. Sa te tina bicicleta, nervii, fizicul si sa fii ocrotit de accidente rutiere.
    Speram intr-un articol si dupa ce te intorci
    Pacat ca nu treci si prin Elvetia 🙂

  21. Pingback: We bike Pip

  22. Bravo.

    Si eu ma pregatesc pentru astfel de drum in august, dar mergem 2.
    In principiu pana venetia si inapoi.

    Bafta si cat mai multa putere mentala, psihica (cred ca e mai important deca puterea fizica, asta din experienta spun 🙂 ).

  23. Felicitari pentru initiativa, Cosmin! 🙂
    Mult succes si un drum lipsit de evenimente neplacute.
    Buen Camino! 🙂

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger