Digitalul a ingropat analogul

3

Desi inca nostalgici dupa tehnologiile analogice, cei mai multi dintre cititorii TOTB prefera azi bitii si pixelii in detrimentul vinilurilor si al magnetofoanelor.

Aproape doua treimi dintre cititorii TOTB care au urmarit dezbaterea care i-a avut protagonisti pe Michele Bressan si pe Miron Ghiu sunt inclinati sa opteze pentru digital.

“Discutia dintre analog contra digital seamana cu discutia Mac vs PC – toata lumea (se face ca) uita ca e aceeasi Marie cu alta palarie”, constata Osterhase. “Pai daca pe analog am brumm si paraziti de ma-ndoaie, cu ce mi-e mai bun decat digitalul? Ce ma impiedica sa urc pe digital sampling rate, pentru urechile cele fine care sesizeaza si la 22kHz? Ce ma impiedica sa aplic niste filtre pe imaginea digitala ca sa o mareasca fara pixelare?”

“Digitalul a coborat pretul facand domeniul (foto, film, muzica) mai usor accesibil”, intervine si zeltera: “Daca o poza digital nu costa decat pretul bateriei, sa pui film, sa developezi si sa scoti pe hartie costa”.

“Digitalul ne va cuprinde din ce in ce mai mult”, prevesteste Emilclick, care nu vede, totusi, un lucru rau in asta: “Cine ar mai vrea astazi sa foloseasca sistemul clasic de telefonie prin cablu in care sunetul era distorsionat, acoperit de tot felul de zgomote si alte nenorociri?”

O parte dintre cititori au, totusi, pareri mai nuantate. Marius de la Epicentru e pro si digital, si analog: “Ma impac cu ambele tehnologii. Fotografia digitala a depasit relativ recent rezolutia optica a celei analogice. Azi putem spune ca pixelul e de 1,4 ori mai marunt decat granula de argint. O problema la fotografia digitala e ca, la raporturi mari de marire, in loc ca imaginea sa se descompuna în granule neregulate, apar niste patratele disonante”.

Vill vede chiar o simbioza buna intre digital si analog: “Este destul de clar ca ambele tehnologii au atat avantaje, cat si dezavantaje, tocmai de aceea din punctul meu de vedere trebuiesc speculate avantajele de la fiecare si imbinate intr-o supertehnologie”.

Foto: Flickr / karola riegler photography.

Tags:



3 comentarii

  1. Digitalul diesemineaza: tot mai multi oameni au acces la muzica si imagini.

    La inceput, doar regii aveau orchestre. Exista o scena in filmul Moliere al Arianei Mnouskine, in care Ludovic al XIV-lea face o “vizita de lucru” la palatul Versailles, aflat in constructie (in anii 1980, asemanarea cu ce vedeam atunci la noi la TV era izbitoare…). Dupa rege alerga, la propriu, orchestra condusa de Jean Baptiste Lully, care fugea si cinta in acelasi timp.

    Schimbare de epoca. Lumea cumpara partituri si le cinta acasa, la pian. Topul muzical e un top de vanzare de music sheets.

    Apoi apare gramofonul, cu inregistrare mecanica a sunetului. O placa in interpretarea lui Enrico Caruso, pe care am ascultat-o pe un vechi patefon la discoteca Radio in 1985, inregistrata mecanic, producea o presiune sonora incredibila la un metru de aparat. Era o voce naturala, reala, chiar daca plina de distorsiuni. Apare apoi vinilul, LPul, apoi primele CDuri. Esantionarea de 44.1 este aleasa pentru ca ofera un optim de conservare a armonicelor. Louis Armstrong ascultat pe un CD timpuriu, dupa ce il stiam de pe vinil, suna altfel,de nerecunoscut, caci timbrul era alterat, fiind greu de conservat digital.

    Acum, oricine poate avea un MP3, dar acum 30 de ani putini isi permiteau un Revox sau o Nagra (mai stie cineva ce e aia, sau ce inseamna Kudelski?), printre putinele magnetofoane care redau sunetul cu acuratete.

    Dar cind asculti de aproape un Steinway sau o vioara Stradivari, iti dai seama ca n-ai mai auzit nicicind asa ceva.

    Concluzie: ca sa asculti in 2010 o piesa cu Elton John: costuri zero – o copiezi pe MP3. Ca sa-l asculti pe Elton John in concert: costuri intre USD100 si USD200 pentru un bilet, cind vine la Bucuresti.

    Asta e diferenta intre analog si digital.

  2. mare parte adevarat. digitalul simplifica lucrurile. dar eu unul la capitolul muzica, auditie trag sa raman pe analog. e mult mai bun. urechea mea se simte mult mai bine cu sunete robuste si nu pitigaiate cu efecte echo. bruta asa cum s-a nascut din instrumente si nu din electronica. si inca ceva, o dezamagire mare a mea, ca tot veni vorba si am vorbit despre sunet in general: surroundul actual=o mare gogoasa. tehnic ar fi capabil dar practic cine il produce? si aici nu ma refer numai la asa zise filme cu sunet HD. pe mine unul ma lasa rece, nu ma impresioneaza nici 5%. am 7.1 si il am degeaba. o singura data am avut o auditie la un prieten acum 6 ani in care orchestra avea cate un instrument pe boxa(Creative Cambridge-ac3). a fost demential. stam de10 ani in piata din romania cu sunet surround si ioc, nik notabil. pentru asta as indragi digitalul, pana atunci insa pentru auditie raman la analog.

  3. Nimeni nu vorbeste de calitatea inregistrarii. Mare greseala!
    V-ati uitat vreodata pe un vu-metru? pe un analizor de spectru?
    Veti constata cu surprindere ca CD-uri, DVD-urile, broadcast-ul radio si TV, toate trec prin compresoare care le aduc intr-o stare deplorabila.
    Dar asta e necesar din cauza ca nu exista aparate care sa redea eficient. Daca nu e asa, nu se vor auzi bine pe un nu stiu ce player mini roz-bombon si de la o firma “pomicola” si nu-l va cumpara nimeni.

Leave A Reply