Diete ciudate și otrăvuri de zi cu zi

Vara asta v-am prezentat câteva dintre cele mai răspândite ideologii alimentare ale ultimelor decenii, însă pentru azi vă propunem câteva dintre cele mai neobișnuite și, din fericire, pasagere diete. Încercând să descopere piatra filosofală a alimentației, nutriționiștii au experimentat cam tot ce putea fi experimentat în materie de ofertă la farfurie, câștigându-și uneori adepți gata să înfulece orice pentru a fi mai buni, mai slabi, mai sănătoși.

 

Selecția, pe care am ales-o din volumul Listomania, proaspăt apărut la Editura ART, e condimentată cu câteva exemple de alimente care, deși fac parte din hrana zilnică a multor culturi, pot deveni lesne otrăvitoare dacă alchimiile preparării dau greș. La final, pe post de desert, v-am pregătit un ”platouaș” cu unele dintre cele mai anevoios de preparat alimente, chiar dacă, în aparență, pot fi considerate mai mult decât banale.

DIETA CU ȚIGĂRI

În anii ’30, promovându-și agresiv produsele cu sloganul „Mai bine un Lucky decât o bomboană“, Lucky Strike și-a sporit masiv vânzările, a iritat producătorii de dulciuri și a determinat copiii să se apuce de fumat.

DIETA CU ALCOOL

Recomandată pentru prima oară în 1964, succesul acestei diete constă în consumul de alcool pentru a potoli senzaţia de foame. Limitează carbohidrații și solicită proteina „masculină“ dar, în definitiv, totul se reduce la paharele de martini.

DIETA FLETCHER

În 1906, Dr. Horace Fletcher („Marele Masticator“) pretindea că mestecarea tuturor alimentelor (chiar şi a lichidelor!) de 32 de ori la fiecare îmbucătură ajută digestia și tranzitul intestinal. Metoda a fost botezată „fletcherizare“.

DIETA MEDICALĂ SCARSDALE

Dieta medicală Scarsdale presupune un consum strict de 850 – 1200 de calorii pe zi, timp de o lună. Esențial pentru această dietă este un mic dejun zilnic, care să includă grepfrut. A ieșit din vogă la sfârșitul anilor 1970.

DIETA CU TENII

Se spune că la începutul secolului XX, unele femei, atente la silueta lor, înghițeau „tenii igienizate“, care consumau caloriile în exces. Greutatea scădea, însă viermii, ei bine, deveneau din ce în ce mai mari.

DIETA INUITĂ

Populațiile native din zona arctică urmează o dietă pe bază de karibu, pește crud și osânză de balenă – un regim bogat în proteine şi cu conţinut scăzut de colesterol. Restul lumii a apreciat această dietă pentru scurt timp, în anii 1930.

DIETA HCG

Mănâncă numai 500 de calorii pe zi și fă injecții cu hormonul uman gonadotropina corionică (hCG), care este produs de femei la începutul sarcinii. Medicii încă mai pun în balanță avantajele și dezavantajele acestei diete recente.

 

 

DIETA PALEOLITICĂ

Oamenii „cavernelor“ mănâncă numai hrană care poate fi vânată sau culeasă – ca pește, ouă, carne, insecte, nuci, semințe, legume și ierburi – fără produse lactate, cereale și hrană procesată. Această dietă a avut succes în anii 1970.

DIETA CU BANANE DIMINEAŢA

Această dietă a apărut în Japonia, cauzând o penurie de banane pe piață. Cei care o urmează consumă câte banane vor la micul dejun, iar la prânz și la cină pot mânca orice – atâta vreme cât sar peste desert.

DIETA ARMATEI ISRAELIENE

Acest regim de opt zile era popular în anii 1970. Soldații israelieni mâncau exclusiv mere în primele două zile (plus cafea neagră la discreţie), în următoarele două zile numai brânză, după care urmau încă două zile cu pui și, la final, două zile numai cu salată.

DIETA CU SUPĂ DE VARZĂ

Găsindu-și adepți în anii 1980, această dietă constă, după cum îi spune şi numele, în consumarea la discreţie, pe durata întregii zile, a supei de varză. Determină scăderea rapidă, în greutate, dar la fel de rapidă este şi revenirea.

TERAPIA GERSON

Această terapie a fost dezvoltată în anii 1920 ca tratament alternativ pentru bolnavii de cancer. Este bazată pe consumul de alimente vegetariene și sucuri organice, la fiecare oră, și pe detoxifiere prin clisme cu ulei de ricin sau cafea.

 

 

DIETA CU LENTILE ALBASTRE

Dieta nu este chiar atât de groaznică pe cât pare, nu trebuie să înghițiți ochelari. De la mijlocul anilor 2000, adepţii acestei diete poartă lentile albastre în timpul mesei, deoarece hrana nu mai arată apetisant și îi ajută să mănânce mai puțin.

Ce otravă preferi

Este adevărat: unele alimente de bază din bucătăriile lumii sunt de fapt toxice în cantități mari sau preparate necorespunzător. Dar nu vă faceți griji, cele mai comune alimente din această listă – cum ar fi roșiile și merele – pot fi mâncate cu moderație, în siguranță. Marea excepție este peștele fugu; dacă îndrăzniți să îl încercați, o faceți pe propria răspundere.

FUGU, PEŞTE-BALON / JAPONIA

Dacă este preparat incorect, acest pește este letal. Dacă este gătit corect, carnea sa va păstra suficientă tetrodoxină încât să dea palpitații consumatorilor. De obicei este servit sub formă de sashimi, deoarece toxina se găsește mai ales în organe.

MANIOC, LEGUMĂ RĂDĂCINOASĂ / AFRICA ŞI AMERICA DE SUD

Deși maniocul este una dintre principalele surse de carbohidrați din lume, tuberculul conține compuși ai cianurii, fiind deci otrăvitor. Pentru a putea fi mâncat, tuberculul trece printr-un proces riguros de preparare.

ROŞII, FRUCT / ÎN ÎNTREAGA LUME

Frunzele, cozile și (într-o mică măsură) pulpa necoaptă a roșiilor conțin toxine. În cantități mari, aceste otrăvuri pot duce la comă sau deces – dar nu vă faceți griji, puteți pune o felie sau două pe sendviș.

MIGDALE AMARE, SEMINŢE / ÎN ÎNTREAGA LUME

Fiecare migdal produce câteva semințe amare, care sunt mai mari sau mai mici decât migdalele dulci, pe care le savurăm. Aceste migdale conțin urme de cianură; sunt atât de periculoase, încât vânzarea lor este ilegală în anumite locuri.

NUCŞOARĂ, PĂSTAIE / ÎN ÎNTREAGA LUME

Halucinațiile provocate de consumul nucșoarei pure nu merită osteneala. Dozele mari de nucșoară crudă perturbă sistemul nervos și pot cauza decesul.

SASSAFRAS, SCOARŢĂ / SUA ŞI ASIA DE EST

Scoarța acestui copac a fost folosită încă din Antichitate ca analgezic, insecticid sau parfum pentru săpunuri. O perioadă a fost interzis în Statele Unite deoarece conține un compus cancerigen, dar, în prezent, este disponibil un extract sigur.

BRÂNZA ELVEŢIANĂ, BRÂNZĂ / ÎN ÎNTREAGA LUME

Extrem de rar, brânza elvețiană poate avea un conținut ridicat de histamină (din cauza unor bacterii folosite în procesul de fabricație), care provoacă erupții cutanate și greață.

 

 

SEMINŢE DE MĂR, FRUCT / ÎN ÎNTREAGA LUME

Semințele de măr conțin cianură, dar cantitatea dintr-un singur fruct nu cauzează decesul. Totuși, nu le consumați ca pe semințele de floarea-soarelui, este posibil să înghițiți doza fatală.

MAZĂRE INDIANĂ LEGUMĂ / EUROPA, ASIA ŞI AFRICA

Cultivarea acestui tip de mazăre este simplă, ceea ce o face o sursă atractivă de hrană pe timp de secetă. Din păcate, conține o neurotoxină, iar consumul său constant şi de durată poate duce la paralizie și afecțiuni neurologice.

ARDEI IUTE, FRUCT / ÎN ÎNTREAGA LUME

Unora le plac foarte iuți, dar conținutul extrem de ridicat de capsaicină (substanța care aduce focul pe limbă) poate cauza diverse boli și chiar moartea.

Mâncăruri trudnice

SCORŢIŞOARA

Arborele de scorțișoară este tăiat la doi ani de la cultivare. În următorul an, lăstarii crescuţi în loc sunt culeși cu atenție și bătuți cu un ciocan. Astfel, cultivatorii pot decoji scoarța cu multă grijă.

ŞOFRAN

Pentru a obține 2 kg de șofran sunt necesare între 70.000 – 250.000 flori violet de șofran. Mai mult, florile trebuie culese cu grijă una câte una, toamna, când planta înflorește.

BRÂNZA

Pentru a fi obținută brânza, trebuie parcurse fără greşeală o serie de etape, altfel întregul proces va fi total compromis – separarea laptelui în lapte prins și zer; adăugarea cheagului; procesarea laptelui prins; scurgerea; încălzirea; maturarea. Fabricarea poate dura de la câteva zile la câțiva ani.

LUTEFISK

Codul alb uscat este lăsat timp de cinci zile în apă, aceasta fiind schimbată zilnic. Apoi, pentru alte două zile este păstrat în apă și leșie, după care încă cinci zile numai în apă. Delicatesa rezultată trebuie gătită cu grijă, pentru a nu se dezintegra.

CICOLATA

Fermierii culeg păstăile de cacao, scuturându-le din copac cu ajutorul unui băț sau tăindu-le cu o macetă. Păstăile sunt apoi fermentate, uscate la soare, după care semințele sunt trecute prin etape elaborate de procesare.

MIEREA

După cum se știe, mierea trebuie recoltată, fără teama înțepăturilor, de la niște albine furioase, care nu sunt tocmai de acord cu acest fapt. De asemenea, creșterea albinelor este destul de dificilă.

CARNEA CUŞER

Prepararea cușer presupune o tranșare ritualică, separând traheea, esofagul, arterele carotide și venele jugulare cu o lamă foarte ascuțită, pentru a permite scurgerea sângelui. Dacă urmează a fi consumată, crupa mamiferelor cușer trebuie curățată de nervul sciatic, vene, grăsimea alantoidei, seu și tendoane, conform unei proceduri stricte.

VANILIA

Vanilia este o plantă pretențioasă, ca mai toate orhideele. Pentru a produce păstăi, plantele trebuie să crească în condiții specifi ce. Toată vanilia comercializată este polenizată manual.

Aceste fragmente au fost preluate din volumul Listomania, apărut la Editura ART, 2012.