Conceptul dezvoltării durabile e încă în fașă în România, dar dezvoltăm proiecte pe acest subiect și toate politicile publice se fac cu grijă față de viitor. Dacă generațiile de acum o învață din mers, cum e pentru generațiile care vin?
de Loredana Diaconescu (Comunitate Durabilă)
Ne-am îndreptat privirea spre educație și ne-am întrebat unde e dezvoltare durabilă în sistemul de învățământ românesc. La Cluj, ea e pe un făgaș bun la Universitatea Babeș-Bolyai, după cum spune Conf.Univ.Dr. Elena-Marilena Porumb, de la Facultatea de Studii Europene. La Iași, la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Conf. Dr. Naela Costică spune că lipsa resurselor financiare a scos din grila de programe de masterat pe cel destinat dezvoltării durabile la Facultatea de Biologie.
Anul acesta veți avea primii absolvenți ai acestui program de masterat. Care au fost motivele care v-au determinat să înființați un masterat pentru acest domeniu?
UBB Cluj-Napoca este în curs de reorganizare ca urmare a alegerilor care au avut loc la nivel de departamente, facultăți și rectorat. Până în prezent, avem în program ca admiterea la acest master să se realizeze pentru 15 masteranzi cu finanțare de la buget. Desigur, condițiile de admitere și numărul exact vor fi publicate pe website-ul facultății în luna iunie, ca urmare a tuturor deciziilor cu privire la organigrama și planuri de învățământ.
Principalul motiv pentru dezvoltarea acestui masterat este legat de identificarea nevoilor reale de creștere a competențelor, abilităților și atitudinilor în domeniul strategiei dezvoltării durabile. Acesta a fost foarte bine susținut de expertiza pe care am dezvoltat-o în România ca membru al Fundației Parteneri în Dezvoltare Locală România, în proiectul pilot desfășurat la Horezu (2004), cu participarea Centrului Națiunilor Unite pentru Locuire (UNCHS) – Nairobi, Kenya și EcoPlant Internațional Vancouver, Canada. Al treilea motiv constă în utilizarea expertizei realizate în dezvoltarea curiculară cu Universitatea Aristotelio din Salonic, Grecia (Capitalul Uman și Social, Dezvoltare Durabilă, 2001-2002), cu Consiliul Britanic din România și Bradford University, UK (Strategic Human Resource Management, Knowledge Management – 2004-2005). La acestea s-au adăugat cercetările realizate sub coordonarea London School of Economics (LSE) în trei proiecte de cercetare FP6 (instrumentul financiar pentru dezvoltarea Ariei de Cercetare Europene) legate de Capitalul Social și Politica de Coeziune economico-socială, și Capitalul Social și Politicile Sociale în opt țări membre ale UE (2006-2008). În calitate de team leader pentru România al echipei de cercetare am realizat atât dezvoltarea conceptelor teoretice, cât și cele de cercetare aplicativă în două regiuni, regiunea de nord-vest și nord-est, cu ajutorul SNA (Social Network Analysis).
Universitatea sau profesori ai universității au oferit expertiză în cadrul grupurilor de lucru guvernamentale, dedicate strategiilor și politicilor de dezvoltare durabilă?
Da, în rapoartele de țară au existat soluții pentru dezvoltarea capitalului social și a politicilor sociale în România, capitalul social și politica de coeziune în care România a beneficiat de transferul de bune practici dinspre țările UE. Am participat la elaborarea de Brief Policy în Revista Comisiei Europene (Robert Leonardi, Rafaela Nanetti, Elena Marilena Porumb, s. a. Policy brief Research Area. „Social Capital and cohesion, towards a common good” June 2009 http://ec.europa.eu/research/social-sciences/pdf/policy-briefs-soccoh-sobczak_en.pdf). La nivelul Agenției pentru Dezvoltare Regională Nord-Vest, am participat la crearea politicii de dezvoltare regională, iar la nivelul Institutului European din România, în 2005, am participat la proiectul PHARE („Training in EU Affairs for Civil Servants from the Central Public Administration” (EuropeAid/117453/D/SV/RO), sub coordonarea Euromed din Belgia, la trainingul pentru funcționarii din administrația centrală privind politica de ocupare și politicile sociale în România, și am colaborat la dezvoltarea broșurii Piața Muncii și Forța de Muncă în România.
Cum caracterizați relația dintre mediul academic și de cercetare cu decidenții politici?
Relația este dinamică și am avut atât momente bune, cât și momente mai puțin favorabile legate de interpretarea rezultatelor cercetărilor și utilizarea acestora ca bază pentru deciziile publice. Autoritățile centrale au fost relativ receptive, atât în pregătirea funcționarilor din administrație, cât și în aplicarea modelelor europene la nivelul fiecărei politici în parte. Mai receptive au fost instituțiile internaționale: Comisia Europeană, DG Research, DG Social and Employment, World Bank USA, InterDevelopment Bank USA, Harvard Institute USA, Wiesman Institute Waterloo University, Toronto, Canada (Elena Marilena Porumb Migration and Socio-Economic Cohesion in the Enlarged European Union: Lessons From Romanian Region International Conference of European Institute of Wiesman Institute Toronto 30 April -1 May 2010: http://europeanintegration.org/?cat=1). Acestea au oferit cadrul de prezentare a rezultatelor cercetărilor din proiectele de cercetare FP6, precum și a posibilităților de extindere a transferului de bune practici spre alte continente, cum ar Asia, Africa și America de Sud.
De exemplu, în cadrul programelor de dezvoltare a resurselor umane (POS-DRU), Comisia Europeană încurajează acele proiecte care promovează și componenta de dezvoltare durabilă. Cum i-ați recomanda unui manager de proiect POS-DRU să integreze princiipii și acțiuni specifice dezvoltării durabile?
Capitalul uman, capitalul social și capitalul intangibil (cunoaștere, tradiție, inovare) sunt componente-cheie ale dezvoltării durabile prin asigurarea elementelor funcționale pentru dezvoltare economică, socială și de mediu. Acestea însă nu lucrează separat, ci este vorba de integrarea și suprapunerea într-o măsură cât mai mare a elementelor de inovare tehnologică, socială, instituțională, cu cele de rutine organizaționale pe care doar oamenii cu competențe, deprinderi și atitudini în domeniul dezvoltării durabile le pot realiza. Aici intervine, bineînțeles, efectul de multiplicare realizat de învățare socială (social learning and new media).
Pe agenda publică au apărut două subiecte nevralgice: Roșia Montană și exploatarea gazelor de șist. Considerați că suntem în mijlocul unor dezbateri autentice sau doar al unor subiecte de presă ușor senzaționaliste și dezechilibrate?
Nu, actualele dezbateri nu au valorificat reala expertiză pusă la dispoziție de Academia Română, precum și de UBB prin conferința dedicată acestui proiect în octombrie 2011, sau al organizațiilor non-guvernamentale care activează în acest domeniu (Salvați Roșia Montana, Planeta Verde, etc.).
Sunt cele mai avizate voci prezente acum în spațiul public să argumenteze oportunitatea acestor proiecte pentru generațiile viitoare?
Nu, din păcate singurele voci care se aud răzbat la puține posturi de radio și televiziune (RFI, TVR Info) pe care le considerăm insuficiente pentru a construi o cunoaștere solidă, atât circumscrisă conceptelor teoretice, cât mai ales alternativelor posibile de dezvoltare durabilă pentru fiecare proiect care are impact major asupra mediului și care trebuie să țină seama de directivele europene și legislația românească în vigoare (acord integrat de mediu).
IAȘI
Care au fost motivele care v-au determinat să înființați un masterat în domeniul dezvoltării durabile?
Consider că educaţia este prima „chemată” să contribuie la implementarea principiilor dezvoltării durabile. Am pornit de la premisa că cei care cunosc particularităţile funcţionării sistemelor biologice pot fi promotori ai teoriei şi practicii dezvoltării durabile.
Masterul s-a bucurat, iniţial, de receptivitate din partea grupului tinţă, însă având caracter interdisciplinar a solicitat şi mulţi colaboratori (cadre didactice) din afara facultăţii. În aceste condiţii, s-a considerat că eficienţa financiară pentru facultate este redusă şi, ca urmare, mulţi candidaţi pentru acest master au fost redirecţionaţi spre alte direcţii de masterat, de exemplu dintre cele cu tradiţie pentru facultate (Biodiversitatea şi productivitatea ecosistemelor).
Puteți da o măsură a impactului cursurilor organizate în cadrul Masteratului Educație Ecologică pentru dezvoltare durabilă în ceea ce privește absolvenții ca viitori promotori ai dezvoltării durabile în meseriile pe care le vor profesa?
Cei mai mulţi cursanţi au fost cadre didactice din învăţământul preuniversitar şi, prin urmare, ei pot multiplica cele însuşite în munca cu elevii. Ca urmare, cred că impactul cursurilor a fost/este semnificativ, mai ales că am avut şi un cadru didactic asociat, cu experienţă în domeniu, din străinătate pentru unul dintre cursurile de bază ale acestui masterat.
Universitatea sau profesori ai universității au oferit expertiză în cadrul grupurilor de lucru guvernamentale dedicate strategiilor și politicilor de dezvoltare durabilă?
Da, au fost şi există asemenea preocupări. De exemplu, noi am implementat un proiect de cercetare, prin programul CEEX, vizând exploatarea durabilă a ecosistemelor din bazinul râului Ciric (Iaşi). Printe rezultatele acestui proiect au fost elaborate şi scenarii de dezvoltare durabilă, respectiv nedurabilă a zonei, care au fost puse la dispoziţia autorităţilor. Totuşi, relaţia facultăţii cu mediul socio-economic, pe tema dezvoltării durabile, este încă secvenţială.
Cum caracterizați relația dintre mediul academic și de cercetare cu decidenții politici?
Limitată. Este încă mult de lucrat la acest capitol.
De exemplu, în cadrul programelor de dezvoltarea resurselor umane (POS-DRU), Comisia Europeană încurajează acele proiecte care promovează și componenta de dezvoltare durabilă. Cum i-ați recomanda unui manager de proiect POS-DRU să integreze princiipii și acțiuni specifice dezvoltării durabile?
Cred că un manager de proiect POS-DRU ar trebui, în primul rând, să înţeleagă foarte bine ce înseamnă dezvoltarea durabilă. Pe o bază de cunoaştere solidă, ar trebui să-şi fundamenteze convingeri adecvate şi apoi, cu siguranţă va găsi o multitudine de căi, modalităţi de acţiune, prin care să coreleze tematica proiectului, oricare ar fi ea, cu dezvoltarea durabilă, care este o temă transversală, inter- şi transdisciplinară.
Notă: Articol scris de Loredana Diaconescu si publicat in numarul 12 al revistei Comunității Durabile.
Foto: zepokpok.deviantart.com