Dezbatere: Predarea religiei în școli amenință laicitatea statului român?

14

Predarea religiei în școli este o problemă pe care societatea civilă din România a abordat-o public în repetate rânduri, atrăgând atenția asupra faptului că atât manualele școlare, cât și modalitatea de predare din școli cultivă ignoranța printr-o metodă vecină cu ignoranța. Organizațiile neguvernamentale și grupurile de părinți care s-au arătat îngrijorați de predarea religiei invocă libertatea de conștiință și dreptul la alte confesiuni, complet ignorat de sistemul românesc actual,  în vreme ce susținătorii religiei în școli afirmă că predarea acestei materii, în formele existente, nu fac decât să întărească morala creștină.

 

 

Cum România este o țară predominant ortodoxă, predarea religiei este expresia ultimă a voinței majoritate, demonstrând astfel o bună funcționare a principiilor democratice. Împreună cu prietenii noștri de la Closer 2 Oxford, vă invităm la reflecție și dezbatere: sunt manualele actuale de religie și obligativitatea acestei materii un instrument de îndoctrinare, care amenință laicitatea statului, sau o urmare firească a unor statistici referitoare la apartenența religioasă a românilor?

 

Îndoctrinare pe bani publici

de Andrei Chiper-Leferman

Laicitatea, de jure sau de facto, este un principiu de bază al democrațiilor occidentale, care prevede separarea statului de biserică, astfel încât spațiul public să fie neutru pentru toți cetățenii, indiferent de confesiune. Această abordare servește și la stăvilirea conflictelor de natură religioasă, reîncadrând religia din sfera publică în sfera privată. Un stat de drept trebuie să reprezinte pe toți cetățenii săi, respectând diversitatea de credințe.

În primul rând clarificăm faptul că predarea unor noțiuni despre religii într-o manieră obiectivă, comparativă, analitică și echidistantă nu poate fi decât benefică pentru cultura generală a unui individ. Însă, când aceasta se face cu scopul de a promova viziunea unui singur cult asupra unor tinere minți, lucrurile stau cu totul altfel: În România religia se predă în școlile publice, pe parcursul a 12 ani (începând din clasa I) într-o manieră confesională, din bani publici, luând o formă care corespunde cu îndoctrinarea (impunerea unei credințe asupra unui individ, blocând accesul la puncte de vedere).  Acest fapt lasă deseori loc unor abuzuri, producând marginalizarea de către profesor sau colectiv a elevilor de altă religie ori atei.

În al doilea rând, intruziunea Bisericii în politica învățământului este evidentă : La propunerea deputaților de a oferi elevilor alternative la ora de religie, precum istoria religiilor sau a artelor, Patriarhul Daniel a intervenit în Camera Deputaților, iar în urma sesizărilor sale respectivele amendamente au fost abandonate.

În documente oficiale ale statului apar termeni ca ”Biserica noastră”; Programa orelor de Religie – cultul ortodox – pentru clasele I-IV (Anexa la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului cu nr.5229/01.09.2008) prevede explicit :

Noua formă a curriculum-ului de Religie-cultul ortodox pentru clasele I-IV vine în întâmpinarea […] idealurilor Bisericii noastre (s.n.) în ceea ce priveşte educaţia […] tinerilor în spiritul credinţei ortodoxe. […] Influenţele educative de la disciplina religie completează misiunea Bisericii […]

Manuale de religie precum cel al editurii Sf. Mina Iași amenință copiii neascultători cu pedepse  divine în timp ce alte practici religioase sunt calificate drept ”prozelitiste” și ”demonice”.

Media a pus recent în lumină un incident de la o școală din Pașcani, unde un elev catolic în clasa a VIII-a a fost acuzat de profesorul de religie ortodox că ”este posedat de diavol”.

În al treilea rând, Ministerul Educației nu oferă un mecanism bine definit de înscriere voluntară la orele de religie, fapt care vine în contradicție cu Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (272/2004), Legea Cultelor (489/2006) și chiar cu Constituției României, care prevede următoarele în Art. 29 (1): ”Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale.”

Înregistrarea neclară favorizează biserica majoritară, iar renunțarea la ora de religie este dificilă, întâmpinând multe obstacole administrative, ea constând în depunerea unei cereri de către părinți (elevilor care au împlinit 16 ani fiindu-le interzis dreptul la opțiune conform noii Legi a Educației) la secretariatul școlii. Astfel elevul și părinții sunt obligați de a-și cere un drept fundamental care în mod contrar ar fi ignorat de către statul român.

În al patrulea rând, predarea religiei într-o manieră confesională ridică și problema notării elevului. Aceasta nu se poate realiza pe criterii de credință, subiective, ci pe baza unor lecții învățate. Materia ”Religie” oferă un corpus de cunoștințe confesional, elevilor fiindu-le servite dogme în loc de cele mai bune informații și raționamente menite să le dezvolte gândirea. De multe ori notarea este făcută pe baza prezenței la ore, servind doar la atragerea elevilor interesați de a-și mări facil media generală. În plus, analiza planurilor de lecții relevă opinii părtinitoare la adresa altor religii.

Într-un stat laic religia ține exclusiv de mediul privat. Părinții care vor să își crească copiii într-o anumită religie o pot face în cadrul familiei, a bisericii proprii sau înscriindu-i la școli private.

Atât timp cât religia este predată într-o manieră confesională în școlile publice, pe banii contribuabilului, nici nu se poate pune problema laicității statului.

Drept concluzie, predarea respectivei materii în școli în regim de îndoctrinare este un abuz atât la adresa laicității statului cât și asupra viitoarelor generații.

 

Religia în școli înseamnă voința majorității

de Georgiana Constantin

În primul rând,  apreciem interesul manifestat de echipa adversă pentru găsirea unor argument plauzibile precum acela că un stat de drept trebuie să reprezinte  pe toţi cetăţenii săi, respectând diversitatea de credinţe.  Considerăm însă că această primă idee, în baza căreia este formulată întreaga susţinere a reprezentantului  echipei afirmatoare, nu sprijină argumentele subsecvente. A statua că predarea religiei în şcoli constrânge liberatea individului de a-şi alege propria credinţă  este ca şi cum am am spune că  odată ce afla despre un anumit cult, individului i se interzice să aleagă altul.Prezentarea unui cult nu obligă pe nimeni să-l adopte. (Menţionăm în acelaşi timp că religia nu se predă în toate clasele de liceu, aşa cum susţine afirmatorul 1.)

În continuare,  afirmatorul vorbeşte despre faptul că aceste practici lasă  loc unor abuzuri.  Prin definiţia sa, cuvântul abuz face referire la orice  încalcă ordinea stabilită, ordine ce se încadrează în anumite standarde morale. Se arată astfel că scopul în sine al materiei nu este unul abuziv. Însă, ca orice normă morală este supusă abuzului .

adamÎn al doilea rând, argumentul conform căruia ‘intruziunea Bisericii în politica învăţământului este evidentă’ contravine principiului voinţei majorităţii care guvernează democraţia modernă, acelaşi principiu pe baza căruia cetăţenii îşi exercită dreptul la vot. Într-o societate cu o pondere de 80% a religiei ortodoxe, este evident şi necesar ca această majoritate să-şi spună cuvântul în diferite probleme de stat. De ce am încălca acest principiu tocmai atunci când vine vorba despre creşterea spirituală a viitoarelor generaţii?  De ce nu interzicem şi societăţii civile să se manifeste atunci?

În ceea ce priveşte expresia ‘Biserica noastră’, ţin să reamintesc următoarele:

1. Afirmatorul 1 se referă aici la documente oficiale ce privesc Biserica Ortodoxă Romană (Programa orelor de religie-cultul ortodox-clasele I-IV), iar în asemenea situaţii este normal că instituţia Bisericii să folosească un limbaj specific.

2. Simbolul  democraţiei moderne, Statele Unite ale Americii, în Declaraţia de Independenţă, conţine expresii precum:’ Legile naturii şi ale Dumnezeului naturii/  ‘oamenii (…) înzestraţi de Creator cu anumite drepturi (…), iar faimoasa bancnotă de un dolar are înscris pe ea : Credem în Dumnezeu.  Aceste expresii ar putea fii interpretate ca o insultă la adresa persoanelor ce nu împart aceeaşi credinţă… dar în acest caz nimeni nu le contestă, pentru că acest lucru ar însemna discriminarea majorităţii. (împotriva căreia SUA se luptă de ceva vreme).

Trecând la pedeapsa divină prevăzută în manualele şcolare, ele nu fac decât să apere norma morală a credinţei. Iar în acestea se vorbeşte despre vrăjitorie şi spiritism ca având legătură cu ‘lucrarea demonilor’, iar nu despre alte religii ca fiind demonice. Magia şi spiritismul nu sunt culte religioase ci practici ezoterice ce invocă de cele mai multe ori o puterea divină  dintr-o religie. (ca practicile oculte ale sataniştilor). Recomandăm o atenţie sporită asupra termenilor folosiţi şi nuanţelor interpretative din dogma creştină.

În ceea ce priveşte incidentul de la şcoală din Paşcani, acesta este un  exemplu clar de  generalizare pripită. Un caz singular în care este implicat un dascăl cu exces de zel nu poate constitui norma ci, în cel mai fericit caz, excepţia care confirmă regulă.

Apoi mecanismul de renunţare la orele de religie despre care se statutează că este unul ce întâmpina multe obstacole este de fapt foarte simplu. Elevul participa la orele de religie doar dacă doreşte.

În ultimul rând, ideea că  ‘notarea elevului ar trebui să se facă pe criterii de credinţă, subiective’ înseamnă tocmai discriminare. Notarea este prin excelenţă obiectivă şi bazată pe cele predate în clasa iar nu pe convingeri personale. Şi notarea pe baza prezenţei se aplică multor materii, ea nefiind caracteristică  orelor de religie.

Afirmaţia finală conform căreia părinţii ar trebui să-şi educe copiii în spiritul credinţei doar în cadrul familiei iar nu în instituţiile de stat este una nedemocratica. Punem oare semnul egal între interzicerea fumatului, a consumului de alcool în public şi educarea  copiilor în spiritul moralei creştin ortodoxe?

Din punctul de nostru de vedere, predarea religiei în şcoli nu are de ce să pună în pericol laicitatea statului, deoarece ea nu reprezintă altceva decât expresia voinţei majorităţii la nivel instituţional, iar nu o violare a dreptului minorităţii de a alege o convingere proprie. Să nu facem greşeala că de frica repetării unui trecut al opresiunii minoritalilor să construim un viitor al terorizării majorităţii.

Foto: David Parkins

Aceste două texte reprezintă doar două pledoarii din meciul câștigător al dezbaterii pe această temă, organizată de Closer 2 Oxford. Pentru a urmări toate celelalte meciuri, puteți accesa acest link


14 comentarii

  1. lol… deci vrajitoria si spiritismul sunt “practici ezoterice”, dar religia nu este, pentru ca se bazeaza pe o stricta documentatie stiintifica, sau ce?

    in ceea ce priveste “vointa populara” cred ca e o gluma, cum poti sa ai incredere in “hotararile” unei majoritati care de 20 de ani voteaza numai securisti, corupti, iubeste manelele si pe jiji becali? sigur, asa e democratic, dar tot o gluma ramane.

  2. Pentru doamana Georgiana Constantin:

    Timotei 2:11-12
    11 Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.
    12 Femeii nu -i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere.

    Cine ti-a voie Donsoara Giorgiana sa ii inveti pe altii ? Sunteti sigura ca vreti sa sustineti predarea religiei CRESTINE in scoli ?

  3. foarte bine punctate lipsurile si abuzurile predarii religiei in scoli. felicitari, dl. Andrei Chiper-Leferman! ca profesor (si ca fost elev traumatizat de orele de religie din scoala) sunt de parere ca un tanar are nevoie mai mult de un studiu comparatist al religiilor care sa-i permita sa-si dezvolte capacitati de analiza, sinteza si comparatie, pentru a fi capabil sa se inteleaga pe sine si propriile nevoi spirituale, sa ii inteleaga pe cei diferiti de el si sa fie tolerant. un tanar caruia i se pun la dispozitie toate informatiile necesare si i se dezvolta capacitatea de a le “prelucra” corect, va lua decizii bune si va avea un comportament corect in societate. daca va fi indoctrinat nu va deveni decat o marioneta intr-o lupta acerba pt. putere. religa este o problema personala si nu are trebui sa ne influenteze viata sociala, dar acest lucru este complet utopic intr-o societate in care inca se mai poarta razboaie religioase. poate daca generatiile viitoare vor beneficia de o altfel de educatie religioasa… vor intelege ca credinta nu se impune cu forta, ci cu intelegere, acceptare si iubire. dar mai avem cale lunga pana vom invata sa ne iubim si acceptam aproapele (mai ales cel de-o alta religie).

    chiar zilele trecute (fara a sti de existenta acestei dezbateri) dezbateam cu niste prieteni exact aceeasi tema. daca va interseaza punct meu de vedere, gasiti mai multe informatii aici: http://cutiadecarton.blogspot.ro/2013/02/este-dumnezeu-prezent-la-orele-noastre.html

  4. O mica observatie pentru Georgiana Constantin: o regula nu poate fi confirmata de exceptii! Zicala asta este o aberatie… este un artificiu retoric fara vreo urma de logica.

  5. @ G Constantin, cateva perspective vis-a-vis de afirmatiile dumneavoastra:
    1. “Prezentarea unui cult nu obligă pe nimeni să-l adopte”, adevarat, insa copii nu pot alaege iar presiunea celor din jur ii constrange. Haideti sa fim seriosi, nu? Presiunea sociala exista chiar daca nu e scrisa in lege.
    2. “contravine principiului voinţei majorităţii care guvernează democraţia modernă”, comporta doua probleme: 1 pe cea a majoritatii (eu am fost botezat ortodox deci sunt contabilizat ca atare desi nu ma simt ortodox si nici nu pot sa solicit apostazie ca in catolicism), respectiv cei 80% invocati sunt mult mai putini. 2 pe cea a logicii – o optiune spirituala a unei parti din umanitate nu se poate impune intr-un spatiu teoretic laic.
    3. “simbolul democratiei moderne” 😀 )))) seriously? haideti, ce naiba, nu puteti avea creierul atat de spalat incat sa nu recunoasteti ca e printre cele mai dogmatice si doctrinare state din lume. Este imposibil sa asimilezi democratie si religie deoarece se exclud prin semnificatie. Luati un DEX si cititi definitiile. Si, da! aceeasi problema o au si partidele care utilizeaza termenul de crestin alaturi de altele specifice spectrului politic.

  6. Eu am decis că dacă voi avea copii, am să-i dau la o şcoală particulară. De ce? Petnru că pe banii mei nu-mi îndoctrinează nimeni copilul. Voinţa majorităţii pe banii majorităţii, nu pe banii mei!

  7. Argumentul majoritatii cetatenilor ortodocsi enuntat de dna. Georgiana Constantin nu presupune in niciun caz faptul ca aceasta majoritate poate impune tuturor cetatenilor studiul confesional al religiei ortodoxe in scoli, deoarece astfel s-ar incalca prevederile art. 29 din Constitutie. Democratia nu reprezinta o dictatura a majoritatii, ci faptul ca majoritatea inclina balanta deciziilor pana in punctul in care aceste decizii incalca drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, moment in care Statul are obligatia de a interveni si de a stopa posibilele abuzuri ale majoritatii si a restabili starea de echilibru. Ceea ce poate decide aceasta majoritate este obligativitatea studiului religiei in scoli dar numai in cadrul prevederilor art. 29 din Constitutie, adica acest studiu sa tina cont de orientarea religioasa si libertatea de constiinta a indivizilor, asadar ortodocsii sa studieze ortodoxismul, catolicii catolicismul, etc. si chiar si cei care se declara non-religiosi (care conform datelor Recensamantului din 2011 reprezinta 0.237% din populatia tarii deci e foarte probabil ca si in populatia scolara sa existe un procent similar) sa aiba o alternativa. Si de fapt, la asta se rezuma intreaga dezbatere: la crearea unor alternative egale (ca doar toti cetatenii sunt egali in drepturi – art. 16 din Constitutie). Pana acum statul, prin Ministerul Educatiei si prin Secretariatul de Stat pentru Culte, nu au asigurat acest cadru echitabil al studiului religiei in scoli si astfel au permis, daca nu chiar facilitat prin permanentele intarzieri, incalcarea prevederilor art. 29 din Constitutie. Intr-o democratie constitutionala nu este suficienta garantarea unui drept, daca organele publice nu creaza un cadru in care aceste drepturi pot fi exercitate. Iar in prezent, cei care se declara non-religiosi si/sau atei nu au un cadru in care sa-si poata exercita drepturile garantate prin art. 29 din Constitutie. Neasigurarea acestui cadru duce la ingradirea acestor drepturi, in mod indirect si, cred cu tarie, ca BOR si cele doua institutii publice mai sus amintite sunt perfect constiente de acest fapt. De exemplu, se pot introduce ore de stiinta si tehnologie sau cultura si civilizatie pentru cei non-religiosi sau atei. E foarte probabil ca in aceasta forma, de asigurare a unui cadru in care fiecare cetatean sa-si poata exprima drepturile si libertatile garantate de Constitutie, bugetul Ministerului Educatiei sa fie excesiv incarcat. Revine institutilor publice sa corecteze acest aspect nedorit, deoarece, un stat echitabil trebuie sa efectueze mereu si o analiza cost beneficii. Solutia care imi pare cea mai rezonabila ar fi cea de construire a unui parteneriat public – privat, intre inspectoratele scolare, pe de o parte, si cultele religioase si organizatiile seculare, pe de alta parte, astfel incat, fiecare elev sa poata sa-si exercite dreptul la libertatea religioasa si de constiinta, individual (daca sunt majori) sau prin decizia parintilor (in cazul minorilor). Pana cand institutiile publice, in special Ministerul Educatiei si Secretariatul de Stat pentru Culte, nu asigura acest cadru echitabil pentru toti cetatenii, predarea religiei ortodoxe in scoli, fie ea in maniera confesionala sau nu, incalca drepturile garantate prin art. 29 din Constitutie prin limitarea posibilitatii de exercitare a acestor drepturi de catre cei care nu sunt ortodocsi.

  8. Argumentul ca religia poate fi predata “intr-un mod obiectiv si comparativ” este o prostie, vine probabil de la cineva care nu intelege ce inseamna o religie de fapt. Eu va spun ca si religiile protestante, nu doar cea ortodoxa, sustin ca sunt singurele religii de urmat si ca restul sunt “erezii”; Dar da, poti tu ca stat sa spui: nu permite discriminarea fata de celelalte religii in ce faci, dar in ce spui este tot o “manifestare a religiei” conform art.9 CEDO.
    Argumentul ” sa predam religia in mod obiectiv” este probabil pe linia de gandire “hai sa predam istoria religiilor”, care este tot o mare prostie, fiindca eu daca sunt o persoana credincioasa si doresc o ora de religie/sapt pt copilul meu, care sa ii dea o cale de urmat in viata, o sa doresc o religie in particular, nu o ora de istorie predata de un om care are privirea de ansamblu, dar nu simte religia si nici nu e in stare sa extraga invatamintele necesare pt viata copilului meu. Poate ca un argument acceptabil ar fi ca orele de religie sa se mute “in ograda” fiecarei biserici, care sa se asigure de directia in viata si de morala fiecarui membru al sau, mic sau mare, fara a trece in “domeniul public”, “laic” educatia religioasa.
    Din pacate ateii sau cei care se opun religiei in orice forum de discutie sunt la fel de sau daca nu chiar mai violenti decat cei pe care ii combat, asa-zisii “indoctrinati”, “prosti”, “inculti”. Iar extragerea unor citate din Biblie in afara contextului lor si fara a intelege esenta unei religii si fara a simti nicio apropiere de Dumnezeu nu ma convinge in niciun fel.

  9. Pingback: 1.570 LINK-URI ORTODOXE

  10. Pingback: România de astăzi în viziunea tinerilor | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply