Dezbatere pe tema defrișărilor: Denunțarea camioanelor cu lemn este o obligație civică

0

Vinerea trecută, Think Outside The Box a organizat la Cluj o masă rotundă pe marginea fenomenului defrișărilor, la care au participat ministrul mediului, Attila Korodi, reprezentanți ai unor organizații și activiști. Participanții au discutat, printre altele, despre “radarul pădurilor” – sistemul de control pentru prevenirea tăierilor ilegale sau despre Codul Silvic, ce urmează să fie propus din nou după ce a fost respins de Parlament.

 

 

de Tímea Bakk-Dávid (think.transindex.ro

 

Dezbaterea organizată în Casa Tranzit a fost realizată în cadrul proiectului “Think Outside the Box – TOTB.ro”, proiect co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă.

Noțiunea de “defrișare” este definită în mod diferit de oamenii simpli, de silvicultori și de activiștii pentru protecția mediului , a spus Tamás Papp, președintele Grupului Milvus. Silvicultorii numesc “defrișare” o acțiune în urma căreia un teren nu va mai fi pădure – funcția lui se schimbă, va fi arat sau destinat construcțiilor. Tăierea unei păduri bătrâne nu este considerată defrișare, însă din punctul de vedere al ecologiștilor, acest fapt este problematic. Numai printre păsări se numără o mulțime de specii ocrotite în Uniunea Europeană, specii incluse în Natura 2000, care trăiesc doar în pădurile bătrâne. Tăierea acestora este foarte nocivă din punct de vedere ecologic.

Ministrul Mediului, Attila Korodi, a fost de părere că gospodărirea forestieră este necesară, însă în prezent este de multe ori neorganizată, chiar dacă legală; îngreunează măsurile de protecție împotriva inundațiilor, dăunează climei, iar gospodărirea neorganizată poate duce la sărăcirea unor regiuni. Dacă o companie interesată doar de profit se uită la o pădure, vede doar metri cub de lemn, deși ea înseamnă mult mai mult: un sistem organic, complex și viu, a spus Magor Csibi, directorul WWF România. În gospodăria forestieră trebuie să existe o viziune, o strategie care să aibă în vedere caracteristicul de ecosistem al pădurii –  metoda de a planta doi copaci în locul unuia tăiat nu este suficientă, deoarece un copac bătrân nu poate fi înlocuit cu doi tineri. Nu putem nega că în Transilvania oamenii au folosit lemnul ca material de construcție și au trăit din păduri secole la rând. Principiul lor de gospodărire era “să lași atâta pădure copiilor tăi cât ai moștenit și tu”. Csibi e de părere că acest principiu ar trebui urmat și astăzi.

Hans Hedrich, politolog și activist civic, dar care nu consideră și specialist în protecția naturii, vede în defrișări o problemă socială foarte complexă. Vicepreședintele Asociației Neuer Weg Egyesület a argumentat că defrișările ilegale merg mână în mână cu corupția; cineva primește ceva în schimb pentru a trece cu vederea ilegalitățile. Hans Hedrich a arătat astfel de cazuri de corupție în reportajul său vizând partea de nord a județului Harghita. Hedrich a evidențiat că, pe lângă efectele nocive de mediu, omul suferă de pe urma defrișărilor și ca ființă socială, deoarece se crează sisteme de corupție uriașe, la care participă unii reprezentanți ai poliției, procuraturii, silviculturii și politicii.

Korodi a vorbit și despre “radarul pădurilor”, sistemul de control pentru prevenirea tăierilor ilegale, despre precedentele și rezultatele acestuia. Oficialul este de părere că sistemul previne vânzarea lemnului obținut prin exploatare la negru sau “la gri”. “Este un rezultat foarte important că, în sfârșit, nu se mai poate trasporta lemn de două ori cu același document oficial”, a spus ministrul. “Însă acest sistem e doar începutul, avem nevoie de două aspecte importante: ca societatea să participe la funcționarea lui, adică să sune la 112 ori de câte ori vede pe drumuri camioane care transportă lemn” și ca organizațiile nonguvernamentale să ceară de la Ministerul de Interne rapoartele lunare privind sancțiunile aplicate, să se informeze ce se întâmplă cu transporturile confiscate.

“Radarul pădurilor” se leagă de sistemul SUMAL (sistem informațional de urmărire a materialelor lemnoase în timp real ), care funcționează de ani buni și care va mai fi completat cu amenajamentele silvice digitalizate. Acestea ar urma să fie realizate în următorii ani, a spus Korodi, care a adăugat că acest subiect trebuie ținut neapărut pe ordinea de zi, deoarece industria silviculturii tinde să “scoată” amenajamentele silvice de sub avizarea de mediu și de multe ori acestea nu sunt în concordanță cu planurile de gestionare a apelor și cele de management al ariilor protejate. Radarul pădurilor nu poate identifica însă “lemnul gri” exploatat fără amenajamentele silvice. Papp a descris modul în care silvicultorii pot eluda sistemul: chiar dacă nu au amenajament silvic pe un anumit teritoriu, expoatează pădurea pe motive de invazie a insectelor sau doborâre de către vânt. Acesta este “lemnul gri”, care constituie o mare parte din lemnul exploatat în prezent, iar cele mai multe silviculturi nu vor să renunțe la el. Sunt multe portițe, totul depinde de fapt de bunăvoința unor pădurari, a evidențiat Papp. Ministrul mediului, care ar urma să predea funcția la 13 decembrie, a mai fost de părere că personalul de la Inspectoratele Teritoriale de Regim Silvic și de Vânătoare ar trebui mărit, iar instituția să fie dotată cu un mecanism de transparență, pentru că în prezent funcționează cu “un control manual ciudat”.

“Codul silvic a fost respins în parlament cu doar câteva voturi, iar în următoarele zile intenționăm să îl propunem din nou comisiei”, a mai spus Korodi. Pentru UDMR există trei teme importante ce se doresc reglementate. Prima este chestiunea monopolurilor pe care o exercită marii prelucrători de lemn. Uniunea Europeană recomandă plafonarea cantității de lemn exploatabil pe care o societate comercială – de exemplu Kronospan, Schweighofer sau Egger – o poate cumpăra în țară la 30%. Formațiunea politică propune și regularizarea mai strictă a exportului de mare volum al buștenilor în China: numai societățile care prelucrează cel puțin 40% din cantitatea exploatată în sistemul propriu să poată comercializa lemn. A treia propunere este recunoașterea la nivel european a pășunilor cu arbori ca și peisaje specifice eco-culturale.

Magor Csibi a amintit că, în urmă cu trei ani, în prima variantă a Codului Silvic, existau planuri de acțiune care prevedeau mărirea cantității de lemn exploatabil și reducerea vârstei de exploatabilitate a pădurilor. Față de acea versiune, textul legii a fost îmbunătățit considerabil ca urmare a participării organizațiilor nonguvernamentale: “E mult mai aproape de ceea ce ne-am dorit”, spune directorul WWF România. “Mai sunt chestiuni de clarificat, de exemplu jumătate din ariile împădurite din România au fost retrocedate și o parte dintre acestea se află în arii protejate. Proprietarii nu primesc însă subvenții din partea statului, au venituri minime, în timp ce susținerea și păzirea pădurilor au costuri enorme. Statul a aruncat obligațiile de păstrare a biodiversității în curtea cetățenilor, iar dacă aceștia nu sunt recompensați, sistemul va funcționa cu defecte. Proprietarii sunt nevoiți să vândă aceste arii oricui e dispus să cumpere sau să scoată din ele profitul maxim de exploatare”.

Pe lângă asta, ar trebui recunoscut faptul că serviciile de ecosistem ale pădurilor constituie valori economice, contribuie la bunăstarea comunităților. În prezent, un hectar de pădure aduce mai puțin de 10 euro la bugetul de stat, din care se poate trage o falsă concluzie că pădurile nu sunt factori economici importanți. Însă dacă ne-am uita și la importanța unei păduri în prevenirea inundațiilor și alte aspecte benefice, am valorifica mai mult rolul pădurilor și în indicatorii economici.

Al treilea aspect, din punctul de vedere al lui Magor Csibi, este restrângerea exportului de materie primă. România are, în majoritate, păduri mixte, naturale, cu o biodiversitate ridicată, care ar aduce mai mult profit printr-o exploatare mai mică. Comunitățile locale ar beneficia mai mult, la fel și bugetul de stat, dacă lemnul ar fi prelucrat pe loc. Industria de prelucrare ar trebui rectificată, a spus directorul WWF. După desființarea prelucrătorilor locali, de exemplu fabricile de mobilă, oamenii au renunțat să se gândească în termeni de comunitate și fiecare a început să-și caute propriul profit. În versiunea actuală a Codului silvic, articolul 61 prevede ca prelucrătorii secundari să beneficieze de primat la cumpărarea lemnului, a precizat Csibi. Nu trebuie trecut cu vederea nici faptul că unul dintre cei mai mari exploatatori de lemn asigură atâtea locuri de muncă cât o fabrică de mobilă locală din Baia Mare, însă primul este, în mod oficial, neprofitabil, atâta timp cât cel din urme contribuie anual cu jumătate de miliard de lei la bugetul de stat, a explicat Csibi Magor.

În rezervații, lemnul nu poate fi exploatat, acolo ar fi bine ca proprietarii să fie recompensați, însă după părerea lui Tamas Papp, în cazul ariilor Natura 2000, problema este că și acolo exploatarea este exercitată ca și cum nu ar fi arii protejate. “Sperăm că această situație va fi rezolvată cu planurile de management”, a spus el. În România, guvernul nu este prea preocupat de ariile protejate, nu contribuie la custodia acestora, numai în cazul Deltei Dunării. Și Milvus are în custodie astfel de arii, de multe ori trebuie să acționeze ca autoritate, însă din experiența lor reiese că nu pot face nimic în cazul defrișărilor. Denunțurile se depun la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si de Vânătoare, care inspectează cazurile în mod total incalculabil, în unele cazuri deplasându-se la fața locului după o săptămână, în altele după șase luni, doar să constate ca despădurirea a fost ilegală.

Asociația Neuer Weg are procese frecvente, a spus Hans Hedrich, în momentul de față, cu compania Holzindustrie Schweighofer. Activistul e de părere că tot mai mulți ar trebui să aleagă această cale, să contacteze justiția. El a observat de multe ori că autoritățile nu au curajul să acționeze. O altă deficiență este lipsa transparenței, care ridică la rândul ei motive de suspiciune. “Dacă politicienii nu vor să ne uităm în cărțile lor, atunci probabil este vorba de mită”, a spus Hedrich. “Compania Schweighofer își construiește cea de-a patra fabrică din România pe 70 de hectare în Reci, a localitate din județul Covasna. Autorizaţiile au fost eliberate foarte repede, președintele Consiliului Județean Covasna a eliberat avizul de construcție pe 24 decembrie anul trecut, fără dezbatere publică, iar planul urbanistic nu a fost eliberat nici după solicitarea informațiilor de interes public”.

„Noi, împreună cu asociația Bankwatch, am înaintat un proces pentru suspendarea autorizaţiei de construcție și altul pentru desființarea acesteia, avem un avocat profesionist care cunoaște foarte bine legile române și europene, însă nu am avut oportunitatea de a ne prezenta cazul la tribunal, deoarece la primul proces, Tribunalul din București a decis să se pronunțe și a respins suspendarea autorizaţiei. Numai după depunerea unei plângeri am putut să atacăm decizia; pe de o parte, tribunalul s-a pripit să refuze cererea noastră, pe de alta, a prelungit procesul dinadins, nu a trimis motivarea nici după o lună, numai după ce am depus plângere”, a mai spus activistul. Aceste lucuri s-au întâmplat, speculează el, pentru ca între timp să poată fi construită fabrica.

Korodi a evidențiat că controlorii din minister au constatat că documentația investiției din Reci corespunde literei legii, însă are lacune din punct de vedere al calității, prezintă pasaje problematice. Agenția de protecție a mediului competentă a fost superficială, deoarece în documente nu există nici o urmă privind valorile de emisie, efectele traficului de camioane, volumul fluxului de materie primă, dar nici nu se poate arăta cu degetul vreo ilegalitate. Astfel, în cazul investiției din Reci, ministerul a decis ca atunci când proiectul ajunge în faza de avizare, eliberarea avizului să fie supravegheată, în mod obligatoriu, de către minister și Agenția Națională de Protecție a Mediului, iar compania să ofere răspunsuri la eventualele întrebări.

Concluzia mesei rotunde a fost că lupta împotriva defrișărilor ilegale necesită cadre legislative transparente și coerente, civili vigilenți, cetățeni responsabili și oameni interesați în ocrotirea resurselor locale.

 

Puteți citi și:

Statul român a câștigat procesul cu Biserica Ortodoxă pentru 166.000 de hectare de pădure

Biserică versus arie naturală protejată: cazul Bucegi

Radarul pădurilor: Orice transport de lemn va putea fi verificat la 112 din 8 octombrie

Habitatul speciilor rare a fost defrişat în Făgetul Clujului

Liberia primeşte bani de la Norvegia ca să nu îşi mai taie pădurile

Un trib brazilian i-a bătut şi pus pe fugă pe cei care defrişează ilegal pădurea amazoniană

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger