Dezbatere: E bine ca proprietarii de câini să fie obligați să-și sterilizeze animalele?

2

Săptămâna trecută, Primăria Capitalei a anunțat un nou proiect de hotărâre pentru soluționarea problemei câinilor fără stăpân, care îi implică însă pe toți proprietarii de câini. Printre măsurile prevăzute se numără obligația stăpânilor de a-și steriliza câinii după vârsta de 6 luni, excepție făcând câinii utilitari și cei de vânătoare, precum și cea de a-i înscrie într-o bază de date, pentru o identificare mai ușoară a lor când sunt pierduți sau abandonați.

 

15059_10152714900445627_1471380531_n

 

Totodată, hotărârea – aflată momentan în dezbatere publică – prevede o taxă de 170 de lei pentru orice persoană care dorește să adopte un câine. La prima vedere, aceste măsuri ar putea părea contradictorii. De aceea l-am invitat pe Kuki Bărbuceanu, de la Vier Pfoten România, să ne explice mai pe larg implicațiile acestei hotărâri și cum ar putea fi ea îmbunătățită pentru a răspunde coerent nevoilor reale atât ale proprietarilor de câini, cât și ale autorităților, în vederea gestionării problemei câinilor de pe stradă.

Inițiativa este foarte bună, dar are câteva capitole care creează confuzie, se bat cap în cap sau par să nu aibă nicio logică. De pildă, această hotărâre spune că orice persoană care merge la adăpostul primăriei cu un câine, pentru a fi identificat, deparazitat, vaccinat ș.a.m.d., nu trebuie să plătească nimic. Noutatea apare în momentul în care se cer  170 de lei pentru adopția unui câine. În felul ăsta, nu văd cum s-ar putea încuraja adopția, dar văd cum poate fi descurajată. Argumentul primăriei pentru această măsură este că, în acest fel, vor avea loc adopții reale, adică oamenii care vor lua aceste animale nu le vor mai abandona pe stradă. Problema intervine atunci când primăria, după ce prinde câinii fără stăpân și îi sterilizează, îi duce la loc în stradă – deci primăria are voie să lase câinii pe domeniul public, dar cetățeanul nu. De ce?

Apoi, mai intervine obligativitatea sterilizării câinilor, cu excepția celor utilitari și a celor de vânătoare. Nu am înțeles de ce sunt scutiți câinii de vânătoare. În mod normal, ar fi trebuit sterilizați toți câinii fără drept de montă acordat de Asociația Chinologică – câinii de rasă, care primesc acest drept de la Asociație, în vederea vinderii puilor, creării unei canise ș.a.m.d.  În principiu, această decizie e bună, deoarece 70% din câinii de pe stradă provin din curțile oamenilor. Foarte rar veți vedea pe stradă cățele cu pui care să supraviețuiască, deoarece intervin accidente și boli. Însă în cele mai multe cazuri, puii care au stat o vreme alături de mamă în curțile oamenilor, ajung în stradă, deoarece stăpânii nu îi mai doresc și îi abandonează ba în stradă, ba la pădure și tot așa. Din păcate, hotărârea nu face diferențe pentru cei care nu-și abandonează câinii și nu se poate face o lege care să impună strilizarea obligatorie pentru cățeii proveniți de la oameni needucați sau nesimțiți. Pentru persoanele care nu vor să-și sterilizeze câinii, ar trebui să existe o portiță, mai ales că această hotărâre nu prevede sancțiuni pentru nerespectarea ei. După părerea noastră, aceste persoane care nu doresc să-și sterilizeze cățeii ar trebui să aibă acest drept ca urmare a achitării unei taxe anuale către primărie, taxă echivalentă prețului mediu al unei sterilizări.

images (1)Toate aceste confuzii și neconcordanțe ar trebui lămurite de Primărie, cu care am luat deja legătura și cu care vom avea o întâlnire în cadrul acestei săptămâni. Vom încerca să deslușim această hotărâre – iar noi, care activăm în sfera protecției animalelor, ar trebui să fim primii care să înțelegem -, iar dacă nu vom reuși, această hotărâre ar trebui refăcută. Momentan, această propunere se află în dezbatere publică, timp în care poate fi modificată, iar apoi, în forma finală, va merge la Consiliul General, unde urmează să fie  votată.

După aceea, ar urma un termen de șase luni, alocat identificării câinilor cu sau fără stăpân, ceea ce e un lucru foarte bun, pentru că trebuie să știm câți câini avem în București. Informațiile ar urma să fie introduse într-o bază de date și folosite ori de câte ori vor fi găsiți câini pe stradă, se va folosi un aparat de scanare, pe care îl are cam orice cabinet veterinar, pentru a afla cine este proprietarul și cum poate fi contactat. Refuzul identificării va fi sancționat, chiar dacă hotărârea, în forma ei actuală, nu specifică aceste sancțiuni. Câinii de pe stradă nu pot însă fi identificați în șase luni, deoarece e imposibil ca în acest interval să fie prinși toți cei 40.000 de câini din București. În cazul lor, vor fi identificați pe parcursul prinderii și sterilizării lor.  În ceea ce privește procesul identificării, el nu e foarte costisitor: un microcip, cu tot cu carnet de sănătate, costă circa 20 de lei, la care se adaugă manopera fiecărui veterinar în parte. Microcipul se introduce printr-un ac puțin mai gros, ca un fel de injecție, microcipul fiind cam cât un bob de orez mai lunguieț. În primul an de la introducerea acestei hotărâri, după perioada de identificare, costurile vor fi suportate de primărie, iar după aceste termene vor plăti proprietarii.

Hotărârea este utilă și nu este împotriva proprietarilor sau a câinilor, doar că trebuie simplificată și explicată mai pe românește. De exemplu, în hotărâre se spune că identificarea se face la adăposturile primăriei, iar în București, de pildă, există unul singur, pe Theodor Palady. Mai există unul, care aparține Primăriei Generale, și care se află în comuna Mihăilești. E complicat să mergi cu câinii până acolo și atunci ar trebui găsită o metodă mai simplă, prin care câinii să poată fi identificați la orice cabinet veterinar, care să raporteze apoi, lunar, către Primărie, datele câinilor identificați.

Revenind la sterilizare, efectele acesteia asupra masculilor presupun, în primul rând, că în termen de șase luni, ei își pierd testosteronul și totodată instinctul de reproducere. Mai există și masculi care nu își pierd acest instinct. În ceea ce privește femelele, efectele sunt mult mai multe. În cazul femelelor ținute în apartament, care nu se reproduc regulat, așa cum le cere natura, apar tot felul de afecțiuni finalizate de multe ori printr-o infecție letală. Se pot produce, de asemenea, tumori mamare, din cauza lactației false. Prin sterilizare, aceste riscuri se elimină. Astfel, dacă nu avem vreo afacere, prin care să vindem pui, e recomandat să sterilizăm animalele. Cât despre câinii de pe stradă, cățelele nu se mai reproduc, dar se reduce totodată și agresivitatea pentru că aceste femele nu mai au ce să apere și nici masculii nu mai mai sunt în competiție pentru cățele. Așadar, sterilizarea animalelor are multe beneficii, iar riscurile sunt foarte mici: din circa 100.000 de animale sterilizate de Vier Pfoten, cred că  au existat probleme în doar o sută de cazuri.

Acest text a fost scris de Kuki Bărbuceanu (foto stânga), coordonator de proiecte la Vier Pfoten România.

Foto: Raluca Ana-Maria Pop, newsinfo1000.wordpress.com


2 comentarii

  1. Ba hotararea este fix atat impotriva animalelor cat si a stapanilor responsabili. Pentru oameni, implica nu doar prezumtia de vinovatie pana la proba contrara, ci impune vinovatia implicita, pedepsindu-i pe toti (mai ales ca, asa cum se spune in acest articol, nu se specifica pedepse suplimentare pentru cei care chiar fac un rau) din start, plus ca blocheaza evident adoptiile, care si asa abia existau. Iar pentru animale, ca s-o spun direct, cine considera ca aceasta metoda de sterilizare e un lucru bun, sa o aplice pe propria piele intai, pentru ca si omul e un mamifer ca oricare altul.

  2. MANAGEMENTUL POPULATIEI CANINE :
    1. MICROCIPARE INREGISTRATA (doar prin microcip!)
    2. CONTROLUL REPRODUCTIEI CANINE –
    A. Sterilizare SAU
    B. Supraveghere Bianuala:
    * se depune la registru dovada med.ved. privind (in)existenta gestatiei
    * se achita taxa de supraveghere diferentiata pe motivul nesterilizarii.
    ESENTIAL DE MENTIONAT CUMULATIV:
    1. Puii se instraineaza DOAR cu microcip inregistrat SI act scris (donatie/vanzare);
    2. Pierderea/furtul sau alta forma de disparitie se declara la registru in maxim 48 de ore! In mod contrar se considera “abandon”
    3. Decesul se declara la registru in maxim 72 de ore IN BAZA adeverintei medical veterinare care, prin examen direct, va mentiona cauza mortii.

    TOTUL SUB SANCTIUNI MARI SI APLICATE CONSTANT!

    Asta are statul de facut ca prioritar, apoi urmeaza programele educationale!

Leave A Reply