VIDEO | Despre viitor in materie de sex, securitate si puteri paranormale, cu gazda emisiunii „Ce ne rezerva viitorul”, de pe Discovery Science

4

Cum vor afecta noile tehnologii viitorul omenirii? Vom mai face sex sau o pilula-minune ar putea inlocui un partener uman? Baratunde Thurston, gazda show-ului “Ce ne rezerva viitorul” (“Future Of”), vorbeste intr-un interviu acordat TOTB/HotNews.ro  despre meditatia tibetana Tummo, despre inlocuitorii sexului sau despre un mester care si-a crescut la loc un deget folosind celule stem prelevate de la porci.

de Camelia Moga

Baratunde Thurston are 32 de ani, a studiat filosofia la Harvard, iar in viata a ales sa traiasca la intersectia dintre stand-up comedy, politica si tehnologie. Presedintele SUA, Barack Obama, l-a numit in lista celor “pe care trebuie sa-i cunoasca”, iar CV-ul il recomanda ca expert in “prezicerea” viitorului, dupa ce opt ani de zile dupa absolvire a oferit consultanta strategica privind viitorul telecomunicatiilor si mass-media, in lumea corporatista. In prezent, scrie pentru The Onion, The Huffington Post si baratunde.com, iar din august 2009 este gazda emisiunii “Ce ne rezerva viitorul”, difuzata pe Discovery Science. Invitatii sai – oameni de stiinta, inventatori si antreprenori – vorbesc aici despre ultimele lor experimente si gadget-uri care ar putea schimba lumea intr-un ritm mai rapid de cat ne-am putea astepta.

Programul se vrea un soi de oracol pentru ce ne rezerva viitorul in materie de razboi, sex, placeri, securitate si chiar nemurire. Exista vreun aspect al vietii umane mai dificil de prezis?

Baratunde Thurston: Cred ca oricare dintre acestea sunt destul de dificil de prezis, fiindca nu se stie niciodata. Daca o chestie e remarcabila in stadiul de cercetare, asta nu inseamna neaparat ca se va bucura de succes ori va lansa o noua moda. La fel, nu stim daca acea inventie sau perspectiva anume vor schimba cu ceva lumea. Asa ca, in multe dintre cazurile prezentate, cred ca ne este clara doar tendinta generala. Sa iti dau un exemplu: am fost la Tokyo, la Universitatea Keio. Eram intr-un laborator, discutam despre viitorul comunicatiilor. Multe dintre tehnologiile din comunicatii pot functiona simultan, dar si non-simultan. Mai sunt multe de adaugat pentru a obtine o experienta bogata in materie de comunicare la distanta – am trecut de la scris scrisori si trimis semnale cu fum la comunicatii de voce, asa cum facem noi acum, prin telefon, apoi video-comunicatii.

Exista insa multe alte simturi implicate in comunicare. Exista mirosul, pipaitul. Si cum putem comunica aceste aspecte cand intervin distante foarte mari?Aceasta universitate a inventat un produs in acest sens. Ei ii spun ‘Huggy Pyjamas’ (‘Pijamaua pentru imbratisari’), fiindca poti sa imbratisezi cu ajutorul ei pe cineva aflat la mare distanta. Tu si partenerul tau purtati niste veste speciale conectate la niste motoare, care sunt conectate [la randul lor]la Internet. Poti sa ii trimiti o imbratisare chiar de la 1.600 km distanta, iar cealalta persoana poate, teoretic, sa te “simta”. De fapt, nu a fost o experienta prea realista; a fost o situatie destul de caraghioasa si nu s-a apropiat nici pe departe de ideea unei imbratisari reale. Deci, in acest caz, cred ca e dificil de spus daca ‘Huggy Pyjama’ va schimba lumea si modul in care comunicam. Cred insa ca e corect sa spunem ca modul in care comunicam la distanta se imbogateste tot mai mult cu diverse experiente si, cu timpul, va incepe sa imite acele aspecte de care in mod normal profiti “in persoana”. Daca nu ‘Huggy Pyjama’ in sine, macar ideea de atingere de la distanta tot va castiga teren.

Ce gadget sau inventie dintre cele prezentate in program ti-ai dori cel mai mult si de ce?

B.T.:  A existat un segment cu un impact urias asupra mea. Nu a fost vorba nici de un gadget, nici de o inventie. De fapt, a fost o modalitate fermecatoare de a folosi meditatia, explicata de un tip pe nume Wim Hof. E olandez si stapaneste o forma de meditatie tibetana, numita “Meditatia Tummo” [n.r – in traditia tibetana, ‘tum-mo’ inseamna caldura interioara]. El isi poate controla sistemul imunitar si pe cel nervos printr-o forma de meditatie foarte concentrata. Exista in program multe gadget-uri, multe programe software si vreo cateva substante chimice, dar sunt in general inventii si factori externi. Aici a aparut insa cineva care se folosea de puterile organismului uman si de mintea umana pentru a se schimba si controla pe sine. Am avut o scurta experienta cu el. El detine recordul mondial la stat intr-o cada plina cu gheata: o ora si 44 de minute. Face asta fara sa intre in hipotermie. Isi regleaza bataile inimii si tensiunea arteriala, precum si temperatura corporala. A facut o scurta demonstratie pentru noi, care a durat 30 minute, apoi m-a invatat si pe mine s-o fac timp de 8 minute. Acea experienta mi-a schimbat cu adevarat viata, iar acum chiar fac cu regularitate dusuri reci. Am fost impresionat de multe inventii si gadget-uri, dar ideea ca avem in noi anumite abilitati pe care nu le folosim cu adevarat m-a atins cel mai profund.

Vom mai face sex si vom mai bea alcool in viitor? Sau va exista doar o pilula minunata care sa tina locul acestor placeri?

B.T.: Cred ca e foarte posibil. E posibil sa nu mai facem sex sau sa nu mai facem atat de mult din moment ce avem atatea medicamente, softuri si dispozitive. In special, interactiunea acestor trei chestii ne va permite sa facem cea mai sigura si mai protejata forma de sex, adica sex fara o alta persoana. Putem experimenta tot soiul de aplicatii interesante, dispozitive si experiente. Cred ca exista un loc pentru fiecare, in special cand e vorba de o experienta mai autentica, fiindca asta ne-a facut asa cum suntem. Ne vom pune aceste intrebari interesante si in viitor: ce anume ne face sa fim oameni, ce activitati sunt cu adevarat umane cand avem atat de multe masinarii si atat de mult software in viata noastra de zi cu zi? Vad multe asemenea posibilitati. Categoric, se ridica si multe intrebari filosofice. Sper ca vom avea intotdeauna o legatura umana in aceste zone, indiferent ca va fi vorba de alcool sau de sex. Dar ce mi se pare foarte clar este ca probabil vom face mai putin din aceste lucruri din cauza dispozitivelor si programelor software pe care le avem deja la dispozitie. Iar cele care urmeaza sa apara in viitor cu siguranta le vor face sa arate foarte primitiv pe cele de astazi.

Ne vor putea ameninta intimitatea noile tehnologii precum secventializarea ADN sau gadget-urile care permit detectarea utilizatorilor pe Internet…?

B.T.: Da, intr-un fel. Intimitatea noastra este ceva la care am tot renuntat, putin cate putin. De-a lungul timpului, s-ar spune ca am plecat de la un nivel foarte redus de intimitate, la inceputurile vietii omului – cand imparteam totul, traiam in mici grupuri, toata lumea stia totul despre toata lumea, nu aveam locuinte particulare, nu aveam apartamente cu doua camere si nici gadget-uri care sa ne permita sa ascultam informatii private. In zilele noastre, dreptul la intimitate a fost obtinut relativ recent si noi punem mare pret pe el. Cercetarile s-au schimbat in acest sens, au aparut tot felul de dispozitive care sunt foarte comode si ne permit sa fim urmariti si monitorizati, la bine si la rau. Exista categoric multe motive de ingrijorare ridicate de problema intimitatii cand incepem discutia despre analiza genomnului sau despre analizele de sange si toate aceste chestii in format electronic transmise prin Internet. Cred ca va trebui sa ne gandim si la aplicarea respectivelor informatii, si la regulile care se vor naste, pe masura ce problema se va dezvolta.

De asemenea, a fost interesant sa urmarim retelele sociale, chiar daca le consideram ca un prim indicator referitor la atitudinea fata de intimitate. Indiferent ca este vorba de MySpace, Facebook, Bebo sau orice altceva de acest fel, noi, ca fapturi umane, nu avem o prea mare intelegere a ceea ce pretuim ca fiind privat pana cand nu este violat. Niciunul dintre noi nu se plimba fluturand o lista cu activitati, atribute sau informatii despre noi insine, spunand: “Astea sunt lucrurile pe care nu as vrea sa le afle niciodata o alta faptura umana!”. De obicei, asta se intampla cand aflam – si adesea nu stim – ce informatii sunt disponibile cu privire la noi. Pana cand nu se produce o incalcare a increderii, o violare a intimitatii, nu incepem sa cream noi reguli in jurul a ceea ce ne-a ofensat. Cred ca asta va fi foarte interesant de urmarit. Exista deja un volum mare de informatii pus in circulatie, de care se pare ca nu ii pasa nimanui – pana cand o companie iti pierde informatiile de pe cardul de credit si atunci iti dai seama: ‘Wow, compania aia detinea informatii referitoare la cardul meu de credit, iar eu nici nu stiam asta !”

Care este cea mai dificila experienta prin care ai trecut in timpul productiei?

B.T.: Eram la Universitatea Stanford, testam o tehnologie care ajuta la racirea rapida a corpului uman. Initial, ajuta atletii sau persoanele care fac miscare, in special dupa un meci de fotbal, de pilda, cand alergi tot timpul si temperatura corporala scapa de sub control. Cercetatorii au gasit o metoda rapida de a raci organismul, cu niste manusi speciale. Acestea iti racesc practic sangele din palme, care circula apoi in tot restul corpului si actioneaza ca un soi de sistem de ventilare sau de aer conditionat. Este un concept relativ simplu, care foloseste numeroase date matematice si biologice pentru a nimeri temperatura corecta. Totul mi s-a parut destul de elementar si usor de inteles, pana cand profesorul mi-a spus ca, pentru a masura efectele manusilor, trebuie sa imi masoare temperatura corporala de baza. Practic, mi s-a pus un tub in nas, care a coborat apoi pe esofag, ajungand pana la jumatatea toracelui. Asta era temperatura pe care aveau nevoie sa o masoare. Nu eram deloc pregatit pentru asta. In plus, nu m-au anesteziat. Cand am mai facut asa ceva, n-am simtit nimic. E o procedura foarte nefireasca, foarte incomoda si foarte neplacuta. N-am fost in stare sa duc lucrurile pana la capat si mi-au dat lacrimile din cauza senzatiei de disconfort. A fost de departe aspectul fizic cel mai putin placut sau cel mai incomod al acestui program, fiindca a fost o surpriza si a trebuit sa fac totul cu mana mea.

In ceea ce priveste latura mentala, cea mai dificila zi a fost in Seattle, cu un cercetator, medic si biolog. Omul se bucura de multa credibilitate in biologia moleculara, fiind fondatorul unei mari companii de biotehnologie. De asemenea, a creat secvente ADN care ne permit sa trasam harta genomului uman. E un tip foarte inteligent. Lucreaza la o noua inventie, care implica o analiza de sange – apare in episodul “Habitat” – si ne arata cum vom putea castiga mai mult control asupra propriilor proceduri medicale, folosind un test de sange rapid si cu cost redus care contribuie la diagnosticarea tuturor bolilor. Sangele nostru va putea dezvalui simptomele bolilor cu mult inainte de aparitia oricaror simptome fizice. Deci, daca aceasta inventie se bucura de succes, vom avea mai multe informatii medicale la care sa ajungem direct. Deci medicii nu vor mai fi nevoiti sa le interpreteze. Vom fi avertizati din timp cu privire la orice boala si vom putea sa o vindecam chiar inainte sa ne afecteze. Multe dintre lucrurile pe care le vedem in program pleaca de la premisa ca traim intr-o societate occidentala cu o infrastructura solida, moderna. Inventia lui nu necesita asa ceva si creierele noastre au fost nevoite sa faca mari eforturi pentru a prelucra idei precum profilul genetic, analiza proteinelor din sange, sisteme de sanatate din intreaga lume. Si totul s-a produs intr-o singura zi! Eu nu am pregatire de biolog, asa incat a trebuit sa invat multe si sa gandesc rapid pe cont propriu. Spre sfarsitul zilei, chiar incepuse sa ma doara capul din cauza volumului mare de informatii noi pe care il asimilasem.

Cum alegi subiectele pentru program si oamenii pentru interviuri?

B.T.: Referitor la modul de alegere a subiectelor: Science Channel si Discovery au avut ideea de a face o serie de programe despre viitor. Au postat ideea si au cerut propuneri mai multor companii de productie TV. Compania de productie care a castigat licitatia se numeste ‘Incubator’. Are sediul in Los Angeles si face multe programe de stiinta, non-fictiune. De fapt, directorul acestei companii obisnuia sa se ocupe de toate programele pe teme stiintifice de la BBC. Il cheama Simon Andre. Este o companie credibila in lumea productiilor TV stiintifice. Practic, subiectul este ales in colaborare cu compania de productie, canalul TV si Popular Science. Oamenii in sine sunt de obicei alesi de compania de productie, fiindca asta e treaba lor, sa puna seria pe picioare. Eu nu am fost deloc implicat in acest proces, deci sper ca va exista si seria a doua. Voi avea o oarecare influenta in acest sens, fiindca acum am mai multe idei despre diverse lucruri si diversi oameni pe care i-am tot intalnit pe parcurs. Oamenii care urmaresc seria au sugerat alti oameni, cu care ar trebui sa continuam sa discutam.

In ceea ce priveste distributia regionala, cei mai multi oameni cu care discutam sunt in SUA. Am petrecut insa destul de mult timp la Tokyo, in Japonia, ceea ce era un lucru oarecum evident, fiindca acea tara este atat de evoluata in multe privinte. Am petrecut ceva timp si in Edinburgh, in Scotia, studiind diverse tehnolgii. Si la Stockholm am fost, in Suedia, pentru episodul legat de securitate. Am mai fost la Londra, la Paris si in Noua Zeelanda. Programul a fost in principal axat pe SUA, categoric pe Occident. Mi-as dori sa am sansa sa extind lucrurile si perspectiva – in special in ceea ce priveste bugetul. Pentru inceput, exista atat de multe universitati in Statele Unite, incat ai de unde alege. Dar nu vreau sa ne limitam doar la SUA.

Un episod arata cum pot fi satisfacute nevoile sexuale fara un partener uman. Am putea asista, in timp, la distrugerea relatiilor interumane?

B.T.: Nu cred ca vreun element dintre cele prezentate in “Ce ne rezerva viitorul – Despre Sex” va conduce la distrugerea relatiilor interumane. E posibil sa schimbe natura acestor relatii. Capacitatea de a-ti spori placerea sexuala fara un partener uman va schimba lucrurile, dar e un drum pe care am pornit deja. Putem sa ne intrebam daca pornografia a distrus relatiile interumane? Sunt convins ca a distrus cateva, dar, in ansamblu, ca fiinte umane, inca procream si suntem implicati in relatii. Inca ne luam angajamente pe termen lung unii fata de altii – indiferent ca e vorba de casatorie sau de altfel de institutii. Insa cultura si interactiunea intr-o relatie sunt categoric afectate de tehnologie. Folosim mesaje text mult mai des ca inainte, exista intalniri online si intalniri rapide. Capacitatea de a ne ingusta campul cautarilor si a gasi persoane care ne intereseaza a crescut semnificativ.

Cred ca povestea cea mai interesanta referitoare la acest subiect, afectarea relatiilor, e mai putin o poveste despre gadget-uri sexuale, dispozitive si placeri provocate, si mai degraba o discutie despre cum ii gasim pe cei cu care ne implicam in relatii romantice. In cea mai mare parte a istoriei omenirii, nu am avut de ales in acest sens. Casatoriile erau aranjate, partenerul era ales de parinti sau de sat sau de comunitate. Ei alegeau cine ne era partener, cu cine procream. Multa vreme, noi insine nu am avut niciun cuvant de spus in aceasta privinta. Abia relativ recent ne-am dobandit luxul de a putea alege in acest domeniu. Ceea ce aduc multe dintre aceste tehnologii este o prelungire a acestei posibilitati de a alege, o rafinare a acestei alegeri. In locul oricarui barbat din orasul sau din statul tau, poti alege altceva, ingustand campul de cerinte. Cam asta inseamna intalnirile online astazi. Incotro ne indreptam? Va juca un rol mai important genetica, vor deveni importante atributele genetice ale celeilalte persoane? Indiferent ca este vorba de culoarea ochilor sau de sistemul imunitar? Aceste idei sunt, intr-un fel, mai de speriat. Tin de domeniul romanelor si filmelor SF, dar sunt si foarte interesante. Nu stiu ce se intampla cu o societate in care fiecare are un nivel atat de precis de alegere in privinta celor cu care vrea sa se imperecheze. Eliminam selectia relatiilor si sunt sigur ca aici vor aparea dezavantaje majore. Nu vreau sa spun daca va fi o schimbare constructiva sau nu.

Ce procent din toate aceste inventii sunt doar roadele imaginatiei, cu putine sanse de succes, si cate dintre ele crezi ca au sansa sa devina un produs finit, real?

B.T.: Pur si simplu nu avem idee ce vor deveni aceste lucruri – sau daca vor deveni ceva. Daca avem in laborator o chestie care poate fi demonstrata, asta nu inseamna ca acea chestie va avea succes in lumea reala si pe piata, in diverse tipuri de civilizatie. As spune ca o treime din aceste lucruri sunt deja reale. Multe dintre aceste produse exista deja la nivel comercial, le poti cumpara. Poate ca sunt foarte scumpe, dar au trecut de mult de stadiul de laborator, deja viitorul lor se intampla acum. As spune ca aproximativ 50% reprezinta un trend, iar stiinta din spatele acestor inventii va avea un impact semnificativ asupra lumii. Nu stiu daca si inventiile respective in sine vor avea acest impact – poate ca da, poate ca nu. Mai degraba cred ca da, dar ramane de vazut in cat timp. Noi am fixat pentru acest program o marja de 5 pana la 20 de ani. De obicei, cautam si mai departe de atat. Lucrand la acest program, dar si prin alte proiecte pe care le-am facut inainte, am invatat ca viitorul se produce in acelasi timp mai rapid si mai lent decat ne asteptam noi. Pe de o parte, lumea noastra a fost zguduita de tehnologii globale pe care nu le-am anticipat. Pe de alta parte, nimeni nu are inca acel automobil zburator pe care ni l-au tot promis, inca din anii ’50. Capacitatea noastra de a prognoza cand ne va afecta ceva este incerta.

Om vs. tehnologie. Homo Sapiens Sapiens – o incununare a evolutiei? Ar putea fi ‘Robo – Sapiens’ urmatorul pas?

B.T.: Categoric, nu cred ca evolutia s-a incheiat. Aceasta idee de a combina omul cu tehnologia e foarte interesanta. Noi nu ne-am concentrat pe asta in program si nu am avea prea multe de aratat in acest sens. Asta e una din provocarile cu care te confrunti cand faci un program TV: daca nu poti sa arati un lucru, nu ai cum sa il introduci in program. Am fost nevoiti sa renuntam la multe idei fiindca nu aveam suport vizual. Oamenii vor sa se uite la TV, nu doar sa auda o discutie vaga despre diverse lucruri care s-ar putea intampla si sa vada mai multe schite pe un caiet sau pe un ecran de computer. Deci, daca lucrurile vor continua ca acum, cred sincer ca povestea evolutiei – urmatorul sau capitol – va conduce mai putin la o discutie despre Homo sapiens pe cont propriu, cat la o discutie despre modul in care am fuzionat noi cu tehnologia noastra.

Am folosit tehnologia ca sa ne faca viata mai usoara, sa ne permita sa muncim fizic mai putin, sa ne imbunatatim sau sa ne acceleram anumite ganduri sau procese, pe langa procesarea numerelor in sine; am folosit tehnologia ca sa facem lucruri pe care un singur creier sau un grup de creiere n-ar fi putut sa le faca. Dar in acelasi timp, am creat o societate in care cantitati mari de informatie produse de tehnologia noastra ne obliga sa cream tehnologia care sa ne ajute sa gestionam aceste informatii. Avem nevoie de dispozitive cu care sa filtram informatia, de softuri cu care sa o gestionam. Deci supravietuirea noastra, care a devenit un articol mai de lux datorita tehnologiei, depinde acum de aceasta tehnologie pentru a-si mentine acest nivel de informare. Am evoluat, deci – nu foarte mult in plan fizic, dar prin imbunatatiri create de noi insine prin tehnologie. Va fi foarte interesant. Poate ca peste 100 sau 200 de ani nu vom mai putea supravietui fara multe din aceste tehnologii, fiindca tehnologiile impun cerinte atat de coplesitoare mintii noastre, incat vom ajunge sa nu mai putem trai fara ele.

Ai invatat ceva surprinzator de nou sau ti-ai schimbat parerea in legatura cu o chestiune stiintifica importanta?

B.T.: Am filmat un segment pentru care nu m-am deplasat la locul respectiv. Segmentul a fost filmat la Universitatea din Pittsburgh si a fost cu adevarat remarcabil. Un om lucra in ateleriul lui si, din greseala, si-a taiat degetul cu un fierastrau, dar a reusit sa isi creasca la loc un alt deget, folosind celule stem prelevate de la porci, dintr-un praf la care lucrase fratele lui. In decurs de cateva saptamani sau luni – nu mai tin minte exact – degetul i-a crescut la loc, cu unghie si tot tacamul. Cu adevarat o poveste de tip SF! Exista lucruri despre care ai citit sau pe care le-ai vazut in anumite filme, dar nu te-ai gandi niciodata ca ar putea functiona cu adevarat, ca s-ar putea pune la punct si ar putea fi disponibile la cerere. E uimitor!

Europa cu inventiile ei, in target pentru urmatoarea serie?

B.T.: Am fost angajat ca prezentator si producator al acestui program si am o oarecare influenta asupra modului in care se fac lucrurile, dar nu eu aleg subiectele sau locurile de filmare. Daca va exista si o a doua serie, categoric m-as bucura sa am o contributie mai consistenta. Exista subiecte interesante, de care nu ne-am ocupat, cum ar fi viitorul educatiei – subiect foarte discutat: Cum vom invata ca elevi si cum vom preda ca profesori, in viitor? Personal, mi-ar face mare placere ca programul sa fie filmat in multe alte zone – nu doar in Europa, dar si dincolo de Occident. Cred ca avem inca multe de invatat despre viitor si de la alte tari, inclusiv de la tari in curs de dezvoltare. Faptul ca pentru asta avem nevoie de multe tehnologii si laboratoare e o simpla presupunere. Exista multe modalitati de a trai, in special daca ne gandim la aspecte legate de sustenabilitate, agricultura locala etc., care nu implica neaparat o multime de gadget-uri. Acest lucru ar putea avea o influenta puternica asupra viitorului.

Cum te vezi peste 10 sau 20 de ani?

B.T.: Nu am un obiectiv anume pentru viitor si cred ca traim o perioada in care ne e tot mai greu sa spunem unde vrem sa ajungem si ce vrem sa devenim, pentru ca lucrurile se schimba foarte mult. Cu 10 ani in urma, poate ca as fi zis: “Vreau sa fiu actor de comedie, sa joc intr-un serial TV de comedie, sa am propriul meu program de comedie. Sa joc intr-un film”. In fond, pentru asta sunt cunoscut si asta fac. Dar nu mai traiesc in acea lume si, in general, niciunul dintre noi nu mai traieste in acea lume. Gandesc acum in termeni mult mai generali in ceea ce priveste viitorul meu. Vreau sa fiu relevant pentru orice perioada. Ma vad publicand si producand diverse formate media, indiferent ca este vorba de carti sau programe TV. Ma vad interactionand cu publicul live, pe un forum. E clar ca nu se vor schimba lucrurile care ma intereseaza: comedia, politica si tehnologia. Sunt gata sa urmaresc aceste interese in orice directie m-ar purta legatura mea cu publicul sau propria mea stare de spirit. Stiu, nu este un raspuns prea multumitor, de tipul “Voi conduce corporatia cutare sau voi fi presedintele companiei cutare si voi avea multe lucruri publicate in acest format”. Dar nu cred ca asemenea raspunsuri sunt utile, fiindca e posibil ca aceste formate sa moara, din punctul meu de vedere, peste cativa ani. Poate ca respectivele companii nu vor mai fi in niciun fel relevante. Atata timp cat eu voi putea sa imi pastrez legatura cu publicul, sa public si sa produc idei si ganduri, sa interactionez cu publicul meu prin mai multe medii, cred ca voi fi fericit. Iata cum ma vad peste 10 sau 20 de ani: fericit.

Secvente din episoadele care vorbesc despre meditatia Tummo, aparatul care declanseaza orgasmul, manusa care raceste intregul corp sau soldatul viitorului pot fi urmarite aici.

Tags:



4 comentarii

Reply To mihai Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger