Despre responsabilitate, politică, și de ce nu, un alt fel de partid

22

Protestul pentru Roșia Montană este probabil una din marile șanse pe care la are tânăra democrație română să devină ce îi este numele. Adică puterea exercitată de popor pentru popor. Am participat la protestele din Cluj în toate aceste săptămâni. Nu pentru că mi-ar plăcea în mod special să strig lozinci. Eu, unul, prefer să se cânte. Cântatul e ca și strigatul, doar cu mai puține ”Nu”-uri și cu un principiu armonic mai complex, care ne face să ne simțim mai puternic unii pe alții. Dar și lozincile sunt bune, pentru cine vrea să le zică.

1240610_10201264606231555_2146157007_nFoto: Antoniu Bumb

de Bogdan Octav Rakolcza

 
Nici nu sunt în stradă pentru că aș crede că acolo putem completa agenda cerințelor societății civile, pornind de la retragerea unui proiect de lege neconstituțional, la pornirea unor alternative viabile pentru Roșia Montană (da, UNESCO!), la interzisul mineritului pe bază de cianuri, la interzisul tuturor proiectelor care pun în pericol mediul înconjurător și, prin urmare, ceea ce vom lăsa copiilor și nepoților noștri. Pentru completarea acestei agende, va trebui extins terenul de luptă spre toate domeniile, în instanță, în Parlament, în susținere internațională ori în acțiuni punctuale directe, cu obiective clare.

Eu ies în stradă, în primul rând pentru că îmi place că ne întâlnim în centrul orașului, cetățeni preocupați de niște probleme care merg dincolo de interesele personale ale fiecăruia. Noi facem politică în sensul cel mai adevărat al cuvântului, ca derivat al cuvântului grecesc polis adică, oraș. Politica aceea care înseamnă preocuparea cetățenilor pentru bunul mers al orașului, respectiv al țării.

Politica ținea altminteri de răspunderea civică a cetățenilor care ajung să poată privi mai departe decât propria ogradă. Era o asumare a unei răspunderi suplimentare din partea unor oameni care ajunseseră să se îndeplinească pe plan profesional sau ca gospodari.
Acum, politica se face de către politicieni ”profesioniști”. Oameni care nu au în spate nici gospodărie, nici o carieră profesională îndeplinită, ci oameni care au fost crescuți în cadrul unor partide politice, și care sunt atrași fie de salariile opulente de parlamentar, fie de ideea de a se simți ”la putere”, fie ca să își împletească afacerile personale cu bugetul statului. Dar ei sunt doar o jumătate a monedei. Cealaltă jumătate a monedei suntem fiecare dintre noi, care preferăm, fie din comoditate, fie de frică, să ne asumăm răspunderea civică pe care o purtăm cu toții. Toți suntem cetățeni în această țară, așa că pe toți ne privesc într-o oarecare măsură toate problemele cu care se confruntă ea. De la tăierea abuzivă a pădurilor, la evaziunea fiscală, la un sistemm de sănătate și de învățământ care sunt într-o derivă continuă.

Dar decât să ne preocupăm noi cu toate astea, e mai convenabil, nu-i așa, să-i plătești pe unii ”profesioniști” să se ocupe de asta?
Doar că majorității politicienilor profesioniști le lipsește fix esența: spiritul civic. Ei nu au fost niciodată cetățeni care să-și vadă de bunul mers al propriei ogrăzi, și care să prefere oricând posibilitatea de a se ocupa în liniște doar de propria gospodărie.

În paranteză fiind spus, ceva asemănător s-a întâmplat chiar și în muzică. Până acum vreo 150 de ani, prin comunitățile din România nu existau muzicieni profesioniști. Membrii unei comunități își perpetuau propriile tradiții muzicale și nu era ceva ieșit din comun să găsești printre cei mai în vârstă oameni care erau atât gospodari, cât și muzicieni, cât probabil și politicieni sau judecători în cadrul comunității lor. Apoi a devenit comod să angajezi lăutari, în loc să îți faci timp să cunoști și să transmiți cântecele din batrâni și să le reprezinți, iar ca o ultimă consecință, a murit folclorul viu aproape în totalitate, fiind acum asumat de ”profesioniști” sau de reprezentanți ai gândirii muzeale.

Revenind la protestele în stradă și la mitingurile săptămânale care au loc la Cluj pentru Roșia Montană, îmi place să simt oameni care vor să se implice. Îmi place să simt un spirit de democrație radicală (adică din rădăcini). Mă bucur că există microfon deschis, la care poate să vorbească oricine vrea să vorbească. Chiar și să țină discursuri uneori mai stângace, din neobișnuirea multora cu vorbitul în fața unei mulțimi. Îmi place spiritul agorei. Mă face să visez, să mă întreb dacă nu s-ar putea, oare, întâlni lumea o dată pe lună în felul ăsta și să dezbată problemele actuale ale țării așa, pas cu pas? Câteva ore bune în care să ascultăm opinii, până să ajungem la un consens? Chiar și dacă am lua decizii greșite, uneori. Cel puțin am ști că noi le-am luat, cât să nu le mai repetăm. Cum am putea oare introduce însă acest mod de democrație radicală într-un Parlament cu structuri atât de închistate cum e al nostru?

Ce ați spune de un nou partid?

Dar cum ar fi ca de data asta, să nu fie un partid bazat pe o anumită ideologie politică, ci pe un anumit demers? Cum ar fi un partid politic (s-ar putea numi, de exemplu, Partidul Dialogului Continuu), în cadrul căruia deputații să nu meargă în Parlament și să revină după patru ani, dar să vină lunar în piață între cetățenii interesați, să anunțe proiectele de lege ce urmează să se voteze, și să transmită apoi verdictul format în dialog în piață, înapoi în Parlament? Cu materiale postate online pentru orice fel de proiect de lege? Un partid format numai din mesageri între piață și Parlament?

Mi s-ar părea interesant un astfel de experiment. Un experiment de implicare civică permanentă. Ceva ca democrația directă de prin Elveția, dar mai de secolul XXI. Și cu spirit de România, din piețele unde se organizează mișcarea de rezistență pentru Roșia Montană.

Ne vedem duminică la ora 17.

#unitisalvam #rosiamontana

Mai multe despre Bogdan și despre inițiativa Cercul Întreg, puteți afla de aici.

Părerea Voastră

Am deschis pe TOTB.ro o nouă rubrică, unde vom publica textele primite de la voi, cititorii vigilenți care, din când în când, puneți mâna pe tastatură și ne scrieți. Într-o lume unde e din ce în ce mai limpede că jurnalismul cetățenesc poate compensa pentru hibele unei prese centrale predominant corupte și animate de interese politice și presiuni comerciale, cu toții sutem datori să rupem, măcar din când în când, bariera dintre consumatorși producători. Adică să devenim prosumatori, să ne implicăm și să dăm mai departe mesajele noastre: Acțiunea e contagioasă. Cu alte cuvinte, așteptăm textele voastre pe Facebook sau pe adresa [email protected]


22 de comentarii

  1. România are cele mai drastice legislaţii din Europa pentru constituirea unui partid politic (25.000 de semnături din 18 judeţe), un prag înalt de intrare în parlament (5% din voturi) şi condiţii financiare înfiorătoare pentru prezentarea candidatorilor în alegeri (depozitul financiar este foarte mare şi nu se returnează dacă nu obţii peste 2%). Intrările pe scena politică au fost blocate iar cheia e la politicieni. Recomand această analiză pentru detalii (poate luaţi legătura şi cu autorul): http://www.argumentesifapte.ro/2013/07/13/democratia-buzunarelor-adanci/

  2. Si ma rog, ce plan politic va avea acest nou partid? Eu sunt convins ca ne descurcam cu ce este daca ii punem cu botu pe labe o data pentru totdeauna pe reprezentantii alesi de noi, care uita acest lucru o data ajunsi pe pozitia… pe care repet au fost alesi sa ne reprezinte.

    Ne trebuie un plan, venit din partea societatii civile, nu un partid nou!

    Sa se desecretizeze totul, firar ei a dracu’ sa fie, ca este stat de drept si constitutia prevede deja ca ce e in subsol este al statului. EU fac parte din acest Stat, iar deciziile in acest moment nu ma reprezinta.

    Societatea civila, cea care este defapt acest stat, ar trebui sa ii traga la raspundere.

    Daca ei pot sa schimbe legea dupa bunul plac, noi trebuie sa ii oprim! Sa fim activi, sa informam si sa venim cu planuri concrete. Rosia Montana sa fie un pretext doar pentru a incepe si cu restul zonelor.

  3. Marius Serban via Facebook on

    De ce trebuie ca miscarea noastra superba sa se transforme intr-un partid? Char nu se poate face nimic in tara asta fara o adunatura corupta, sau e mult mai usor pentru ei sa corupa un partid, comparativ cu coruperea unei generatii?

  4. Exista ceva similar. Se numeste Partidul Piratilor. Cauta mai degraba informatii cu Partidul Piratilor (Pirate Party) din Germania , caci in Romania abia are cativa membri si este inca la inceput.

  5. Calin Sabau via Facebook on

    Dar ce ar fi daca nu am avea neaparat un nou partid care ulterior sa fie confiscat de alte personaje dubioase…. De ce sa nu aplicam sistemul elvetian cu cat mai multe referendumuri? de ce sa nu punem la punct o lege a referendumului si un sistem organizatoric de referendum care sa permita intrebarea populatiei asupra marilor idei care privesc tara care sa permita un referendum OBLIGATORIU care sa aibe loc poate o data la doua luni?

  6. Ceea ce trebuie sa stie orice cetatean al Romaniei, este faptul ca din ’89 incoace , tara nu este condusa de romani si ca atare , interesele lor nu au numic in comun cu interesele noastre nationale si cetatenesti ! Am fost mereu mintiti , tradati si jefuiti de aceasta organizatie luciferiana a Noii Ordini Mondiale !

  7. Se poate face, in Italia este deja ceva asemanator…ii spune movimento cinque stelle si a inventat o noua forma de democratie: candidatii sunt votati pe baza fiecarui CV si nu sunt politicieni de meserie, sunt oameni normali…duc in parlament tot ce se decide pe blog si toate intalnirile lor sunt date in streaming tot pe blog…toate partidele sunt fooarte deranjate de ei, pentru ca datorita lor tot mai multa lume incepe sa se trezeasca! la ultimele alegeri au fost cei mai votati, deci se poate!

  8. Marioara de la Tara via Facebook on

    pai elvetienii au ceva similar, orice decizie luata e votata de fiecare cetatean in parte, nu doar de un grup elitist care isi serveste propriile interese din avutiile statului. mi se pare firesc… pai hai sa facem si noi la fel, cine ne opreste? cine va fi organizatorul? supunem la vot?? 🙂 p.s. postatul pe blogul dvs. nu fct-ioneaza..

  9. Marioara de la Tara via Facebook on

    ca sa adaug, poporul are puterea, majoritatea are puterea!!! nu invers.. ei fara noi nu exista, noi fara ei DA!!

  10. Dialog continuu???? Pai, nu asta e si acum??? Noi vb intre noi, iar ei ne ignora!!! Ce s-ar schimba?? Daca ar duce la schimbari in constiinta majoritatii ok, dar altfel nu vad decat o cale prin care oportunistii s-ar lansa in politica si n-ar fi de mirare ca peste cativa ani sa-i vedem ca bat palma cu puterea …

Reply To Marioara de la Tara via Facebook Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger