Adunarea familiei în jurul bradului sau cadourile ascunse în ciorapi sunt obiceiuri mult mai vechi decât sărbătoarea Crăciunului în sine. Explicaţia acestei împletiri de tradiţii pre-creştine cu cele creştine stă în faptul că, la începuturile creştinismului, conducătorii bisericii au combinat celebrarea naşterii lui Hristos cu festivaluri deja existente ale sostiţiului de iarnă.
1. Misionarii creştini au numit „păgâni” oamenii pe care îi găseau în teritoriile unde mergeau; termenul „pagan” vine de la cuvântul latin care însemnă câmpie, susţine Philip Shaw, specialist în limbi vechi la Universitatea Leicester. El spune că creştinismul timpuriu a fost un fenomen urban, iar păgânismul a persistat mai mult în mediul rural al lumii (desigur, în condiţiile specifice erei de atunci). Deşi voiau să creştineze păgânii, misionarii erau fascinaţi de tradiţiile lor, susţine Shaw. „Creştinii timpurii erau chiar interesaţi de păgânism. Îl considerau deopotrivă ceva rău, dar şi ceva ce merita să nu fie uitat peste timp”, a declarat acesta. Aşa s-ar explica existenţa unor tradiţii păgâne în sărbătorile creştine: bradul de Crăciun este atribuit Germaniei secolului al XVII-lea, dar, spun specialiştii, obiceiul vine din practica pre-creştină de a aduce verdeaţă în casă pentru a o decora cu ocazia solstiţiului de iarnă. Moş Crăciun şi toate variaţiile sale europene sunt materializări ale unor vechi idei păgâne despre spirite care călătoresc pe cer în timpul solstiţiului, mai susţin cercetătorii.
2. De unde obsesia pentru a petrece în timpul iernii? Potrivit istoricilor, este un timp al sărbătorii, deoarece munca agricolă s-a încheiat, recolta este strânsă şi nu mai este nimic de făcut pe câmp. „Este o perioadă când te dedici vieţii spirituale şi când toată lumea are nevoie să se înveselească”, spune Shaw, pentru că nimic nu schimbă mai bine faţa zilelor scurte şi întunecoase de iarnă decât decoraţiuni colorate şi petreceri. Fără aceste artificii pentru schimbarea dispoziţiei, depresia ar fi mereu după uşă. „Chiar şi în prezent, când avem atâtea mijloace moderne de a combate întunericul, tot simţim nevoia de a ne înveseli în acest sezon”, este de acord şi Stephen Nissenbaum, autor al cărţii „The Battle for Christmas” (1997).
3. Biblia nu oferă referinţe exacte despre data naşterii lui Iisus, afirmă Nissenbaum, astfel că festivalurile solstiţiului de iarnă nu s-au transformat în Crăciunul cunoscut azi decât după sute de ani de la apariţia creştinismului. „Creştinii timpurii nu simţeau nevoia de a sărbători naşterea lui Iisus”, explică scriitorul. Abia în secolul al IV-lea liderii bisericii de la Roma au cooptat sărbătoarea, pentru că „la vremea respectivă, mulţi oameni ajunseseră să creadă că Iisus nu existase ca muritor, în carne şi oase, ci doar ca entitate spirituală. Din perspectiva bisericii, asta era, desigur, o erezie. Aşa că cum altfel îl poţi face pe Iisus real, o fiinţă umană ca şi celelalte, nu o hologramă, decât să explici că s-a născut la fel ca şi alţi oameni şi să îi serbezi, apoi, ziua de naştere?”, explică Nissenbaum. Iar cum festivalurile solstiţiului erau deja iubite şi adunau mulţi oameni, au fost ocazia perfectă de a combina lucrurile.
4. Nu toată lumea religioasă a fost de acord cu festivismul Crăciunului ca ziua de naştere a lui Iisus: protestanţii nu au vrut să aibă de-a face cu această practică. În Marea Britanie, în perioada lui Oliver Cromwell, Crăciun şi alţi sfinţi au fost interzişi şi a fost ilegal să sărbătoreşti Crăciunul timp de 25 de ani (în secolul al XVII-lea).
5. Oferirea de cadouri de Crăciun este un alt obicei cu poveste stranie: iniţial, cadourile se ofereau de Anul Nou. „Era un mod de a marca sfârşitul anului vechi şi începutul celui nou, cu un dar”, explică istoricii. Abia în secolul al XIX-lea (perioada victoriană) oferirea de cadouri s-a mutat de Crăciun. Odraslele reginei Victoria au primit cadouri de Crăciun în anul 1850, notează istoricii. În anul 1841, regina îi dăruise soţului său un cadou cu ocazia Crăciunului, cum a făcut şi în anul 1859. De la lideri, tradiţie s-a răspândit în popor şi, mai apoi, în întreaga lume. Doar că acest consumerism al Crăciunului este, cumva, în contradicţie cu spiritul sărbătorii naşterii lui Iisus Hristos şi cu scopul religios al sărbătorii.
Sursa: Live Science