Despre politică și compasiune cu laureata Nobel pentru Pace, care a stat 20 de ani în arest la domiciliu

Menirea prestigioaselor premii Nobel, decernate de curând pentru anul 2013, este ca, pe lângă recunoașterea unor oameni cu rezultate excepționale în domeniile lor, să indice care sunt prioritățile prezentului și să transmită lumii un mesaj în acest sens. Totodată, multe voci se întreabă ce rol mai pot avea astfel de premii dacă UE a primit Nobelul pentru Pace, iar Monsanto, echivalentul Nobelului pentru agricultură.

 

 

Un posibil răspuns l-am primit de curând, asistând la o conferință a laureatei cu premiul Nobel pentru Pace din 1991, Aung San Suu Ky, militantă pentru pace în țara sa, Burma, unde a fost închisă la domiciliu aproape 20 de ani.

Dacă tot am pomenit de premii, Aung San Suu Ky a primit de-a lungul anilor, printre altele, Rafto Prize, Premiul Sakharov pentru Libertarea Conștiinței, Premiul Jawaharlal Nehru pentru Înțelegere Internațională  din partea guvernului indian, International Simon Bolivar Prize, din partea guvernului din Venezuela. A fost a patra persoană care a primit vreodată titlul de cetățean de onoare al Canadei, a mai primit Medalia Wallenberg și Congressional Gold Medal, cea mai mare onoare pe care o poate primi un cetățean în Statele Unite.

Aung San Suu Ky s-a născut în 1945 în Rangoon, Burma. A dus mai departe eforturile tatălui său, Aung San, fost prim-ministru al Burmei britanice, care a participat apoi la negocierile pentru independența statului față de britanici, fiind asasinat în 1947. Mama activistei, Khin Kyi, a fost numită în 1960 Ambasador al Indiei. Aung San a studiat în Marea Britanie, unde s-a căsătorit și a a avut doi copii, iar în 1988 s-a întors în țara sa, pentru a avea grijă de mama sa, bolnavă la acea vreme, iar din acel moment viața ei a luat o turnură radical diferită. Revenită în țară în plin masacru al protestatarilor revoltați împotriva fostului președinte, care continua să conducă țara din umbra juntei militare, Aung San a început la scurtă vreme să-și facă vocea auzită, ajungând în fruntea mișcării pro-democrație și cerând respectarea drepturilor omului. Aung San Suu Ky a fost pentru prima dată pusă sub arest la domiciliu în 1989, unde a rămas, complet deconectată de lumea exterioară, până în 1995, când a fost eliberată temporar. Soțul său a vizitat-o pentru ultima dată tot în 1995, ulterior acestuia refuzându-i-se viza. În ciuda apelurilor din partea Statelor Unite, a secretarului general al ONU, Kofi Annan, a Papei Ioan Paul al II-lea, guvernul din Burma nu i-a mai permis soțului bolnav de cancer în fază terminală să-și mai viziteze soția, insistând, în schimb, ca aceasta să plece în Marea Britanie. Aung San Suu Ky nu a părăsit însă Burma, de teamă că nu s-ar mai putea întoarce, iar în 1998 a fondat un comitet reprezentativ, pe care l-a declarat drept forța legitimă de conducere a țării, pentru ca în 2000 să fie din nou supusă de către junta militară arestului la domiciliu. Soțul ei a murit în 1999, fără ca cei doi să se fi revăzut în ultimii ani de viață. Tânăra a continuat ”jocul de șah” cu autoritățile din Burma, fiind arestată la domiciliu încă de trei ori (2002-2003, 2003-2009, 2009-2010), în 2009 fiind auzată de comiterea unei infracțiuni, respectiv adăpostirea unui străin în casa ei, lucru complet interzis de regulile arestului la domiciliu. Pedeapasa cu închisoarea a fost însă adăugată anilor de arest în propria casă, iar în 2010 a fost în sfârșit eliberată, prețul plătit fiind plecarea din Burma. În 2011, fostul grup reprezentativ format de Suu Kyi a anunțat relansarea ca partid politic, iar în 2012, după o lungă campanie, activista a câștigat la alegeri un loc în Parlament.

În ciuda persecuțiilor politice care i-au schimbat viața, Aung San Suu Ky are o privire luminoasă, o voce caldă și un zâmbet încurajator. Primește cu modestie aplauzele unei săli pline și reușește să emoționeze oameni în toată firea vorbind despre compasiune și înțelegere. Întrebată de unde are forța să lupte pentru valorile în care crede, Aung San Suu Ky spune că va lupta atâta timp cât mai există măcar o persoană care vrea democrație și că sacrificiile pe care le-a făcut n-au fost doar pentru binele propriu. 

În contextul în care violențele interetnice din Burma au dus la moartea a 200 de persoane și la relocarea a 125.000 de oameni în urma conflictelor care au izbucnit anul trecut între budiștii Rakhine și musulmanii Rohingya, Aung San Suu Ky amintește că nevoile elementare ale oamenilor, precum libertatea, sunt foarte greu de obținut, și crede că diferențele dintre noi nu ar tebui să ne despartă. Această credință o face să lupte în continuare pentru ca Burma să-și continue drumul către democrație și să atingă obiectivul cel mai important – libertate și siguranță pentru toți ccetățenii săi.

Ce legătură are compasiunea cu politica? Ar trebuie să aibă o legătură foarte mare, spune Aung San Suu Ky: “Frica este un mare generator de ură. Dacă vrem să eliminăm ura și disensiunile, trebuie să eliminăm frica. Iar pentru asta, trebuie să credem în caritate și compasiune. Sunt oameni care cred că aceste lucruri n-au ce căuta în politică. Dimpotrivă, eu cred că avem mare nevoie de compasiune în politică, dacă e să avem politica de care avem nevoie astăzi. Oamenii cred că politica e murdară și dubioasă, dar dacă o înțelegem ca fiind o responsabilitate, cred că am putea vedea de ce e nevoie de compasiune și de caritate în politică”, spune militanta pentru democrație, acum în vârstă de 68 de ani.

“Am spus de mai multe ori că, pentru mine, democrația înseamnă o balanță echilibrată între siguranță și libertate. Nu poți pune mai mult accent pe una decât pe alta. Cei care dau mai multă importanță libertății uită că oamenii au nevoie și de siguranță. Iar noi am suferit foarte mult din cauza celor care au pus accentul pe securitate, în detrimentul libertății. Aceasta este securitatea pe care o poți găsi într-o închisoare, dar acesta nu este tipul de securitate pe care îl vor oamenii noștri. Noi vrem securitate obținută prin respectarea legii și prin respectarea voinței oamenilor, prin recunoașterea nevoilor oamenilor”, spune Aung San Suu Ky, care amintește că nu suntem uniți prin rasă, naționalitate sau religie, ci prin credințe și valori similare.

Deși trăiește în Burma și luptă pentru armonie între oamenii din țara ei, Aung San Suu Ky este un simbol al eforturilor anti-xenofobie și anti-discriminare în toată lumea. Iar soluția este aceeași pe toate continentele: eliminarea urii. “Trebuie să ne întrebăm de ce le e frică oamenilor, de ce se tem de cei diferiți de ei. Nu poți da vina pe oameni pentru că se tem, ci trebuie să te intrebi de ce și să cauți motivele pentru această frică. Iar democrații din Europa occidentală pot să facă asta mai bine decât noi în Burma”, spune Aung San Suu Ky.

Mai jos puteți vedea un film realizat de BBC în 2012 despre Aung San Suu Ky, liderul opoziției din Burma.