În Europa, Germania, Austria și Italia au renunțat la energie nucleară, în vreme ce în Lituania și Bulgaria, tranzițiile dinspre energia nucleară nu sunt atât de clar definite, scriu Lubomir Mitev și Edoardo De Silva pentru Revolve Magazine. Dezastrul nuclear de la Fukushima, din martie 2011, a marcat revolta opiniei publice din diferite țări împotriva construirii și întreținerii centralelor nucleare. Teama de un cataclism nuclear, provocată de dezastrul din Japonia (care se mai resimte și azi) a determinat anumite țări ca Germania să renunțe la folosirea energiei nucleare, în vreme ce altele, cum este cazul Franței, continuă să se bazeze predominant pe energia nucleară; toate acestea, într-o lume marcată de cererea accelerată de energie, indiferent de sursele sale.
Protest împotriva energiei nucleare, în Lituania. Foto: Revolver Magazine
de Lubomir Mitev și Eduardo De Silva (2Celsius)
Împotriva energiei nucleare
În urma unei decizii luate în 2011, după dezastrul de la Fukushima, guvernul german și-a anunțat planurile de a renunța la energie nucleară până în 2022, sperând să evolueze spre surse de energie ”mai verzi”. În orice caz, aceste măsuri au atras după sine o creștere a costurilor pentru energie, în rândurile cetățenilor: din cauza finanțării expansiunii rapide a energiilor regenerabile, facturile pentru energie din Germania vor crește în 2013 cu 47%.
Renunțând la energia nucleară, Berlinul a procedat asemenea vecinului său, Austria, care a decis să nu mai folosească energie nucleară în 1978. Deși construcția Centralei Nucleare Zwentendorf era aproape finalizată, 50,5% dintre votanții care au participant la un referendum național s-au pronunțat împotriva energiei nuclare. Sistemul de producție energetică al Austriei a fost modelat de un procent minuscul de votanți, care s-au opus folosirii energiei atomice. Singura centrală nucleară a țării a fost totuși finalizată, fără să fie folosită vreodată.
În Italia, energia nucleară a fost respinsă prin două referendumuri: primul a avut loc în 1987, după dezastrul din 1986 de la Cernobîl, în urma căruia s-au închis cele patru centrale existente în Italia; cel de-al doilea a avut loc în iunie 2011, fiind organizat într-o încercare a guvernului de centru-dreapta de a începe construcția unei centrale nucleare până în 2013. Efectele dezastrului de la Fukushima au jucat un rol important și în acest caz, 54,79% dintre votanți exprimându-se împotriva acestei decizii.
Lituania, în expectativă
În anumite cazuri, opoziția cetățenilor exprimată printr-un referendum a forțat guvernele să accepte opțiunea non-nucleară. În orice caz, în statul baltic Lituania, mocnește în prezent un conflict creat în jurul acestei probleme. În octombrie 2012, Partidul Social Democrat al Lituaniei, condus de Algirdas Butkevicius, a ieșit la putere în urma alegerilor parlamentare, înfrângându-l pe oponentul din partea creștin-democraților, grupare condusă de fostul prim ministru Andrius Kubilius, astfel încât proiectul nuclear Visaginas a fost respins la referendum.
Deși referendumul pentru centrala nucleară nu trebuia neapărat, potrivit legii, să fie respectat, 63% dintre votanți s-au exprimat împotriva proiectului. Butkevicius a susținut decizia publicului, declarând că proiectul Visaginas – un reactor de 1300 de megawați ce urma să fie construit de Hitachi Europe – va fi anulat. Luând în calcul că prețurile la electricitate au crescut cu circa 30% în 2010, după ce Lituania a fost forțată să închidă Ignalina, o centrală electrică din perioada sovietică, rezultatele referendumului și decizia guvernului au fost surprinzătoare.
S-ar părea însă că guvernul lituanian nu a renunțat complet la opțiunea nucleară. Considerată inițial prea costisitoare pentru o țară așa mică, energia atomică ar putea reveni în discuție pentru Lituania, în ciuda susținerii construcției unui terminal de gaze naturale lichide, ce urmează să fie finalizat până la sfârșitul lui 2014. Decizia finală va fi luată la mijlocul lunii mai, anul acesta.
Referendumul iminent al Bulgariei
Protest împotriva energiei nucleare, în Bulgaria. Foto: Revolve Magazine
Deși referendumurile pentru centrale nuclare par să exprime întotdeauna dezacordul cetățenilor, în Bulgaria este planificat un alt referendum pe această temă, la data de 27 ianuarie 2013. Cetățenii țării balcanice vor fi chemați să răsoundă prin vot la întrebarea ”Ar trebui ca Bulgaria să dezvolte generarea energiei atomice prin construcția unor noi centrale nucleare?”, evitând referirea directă la orice potențială centrală. Rezultatele vor decide soarta centralei Belene, de 2.200 de megawați, aflată în construcție de la mijlocul anilor 80.
În ultimul deceniu, proiectul Belene a beneficiat de diferite grade de susținere din partea guvernelor, mai ales din partea Partidului Socialist Bulgar, care promovează acum referendumul. Deși proiectul a fost oficial anulat de către actualul guvern de centru-dreapta, în aprilie 2012, presiunile din partea companiei contractate – Atomstroyexport din Rusia – au determinat rediscutarea acestei chestiuni. Acum, rămâne la latitudinea cetățenilor să decidă.
Referendumul este privit cu scepticism, atât în ceea ce privește finalitatea lui, cât și potențialele rezultate. Criticii sunt de părere că rezultatele ar putea fi total irelevante pentru soarta centralei Belene, al cărei nume nici măcar nu figurează în întrebarea referendumului. În eventualitatea unui vot pozitiv, nu există nicio asigurare că aceasta va fi construită; dacă votul va fi negativ, ”dialogurile vor continua într-o formă sau alta, din cauza intereselor private, foarte puternice în cadrul acestui proiect,” după cum a declarat Georgi Vukov, de la Candole Partners Sofia. Există, de asemenea, îndoieli că acest prag extrem de ridicat, care necesită o prezență de minim 70% la referendum, să fie atins.
După Fukushima, energia nucleară rămâne un subiect controversat în Europa. Rămâne de văzut dacă aceste țări care decid să renunțe la energie nucleară vor fi capabile s-o înlocuiască cu alte tipuri de energie și să crească utilizarea energiilor nepoluante, scăzându-și dependența față de furnizorii străini. Va fi, de altfel, interesant de văzut câte guverne își vor consulta cetățenii și câte dintre ele vor lua, de fapt, în considerare părerea acestora, pentru luarea unor decizii.
Lubomir Mitev este analist pe probleme de energie și climă, precum și reporter și colaborator 2Celsius, iar Eduardo De Silva este asisten pe probleme de energie la Revolve Magazine.
4 comentarii
Centrala Ignalina avea reactoare de tipul celor de la Cernobîl, fără recipient de siguranţă. Din păcate renunţarea la energia nucleară înseamnă costuri mai mari la energie şi ardere de cărbune şi petrol.
Nimeni nu vorbeşte de China, care a construit şi contruieşte încă în draci centrale nucleare. Chinezii au licenţiat aproape toate tehnologiile existente şi trimit masiv oameni la studii în acest domeniu. India idem, are un program nuclear propriu şi a finalizat o centrală pilot de tip CANDU care funcţionează cu toriu.
Bine zicea nen’tu Asimov: “Bă nene, cuţitele au mînere ca să nu ne tăiem, scările au balustrade ca să nu cădem, şi aşa mai departe.” Orice tehnologie, oricît de primitivă, are incorporate măsuri de siguranţă, darămite o centrală nucleară. Nu e vina centralei că utilizatorii sînt imbecili şi idiboi. La fel bine bine, am putea scoate în afara legii cuţitele (ca să nu mai existe răniri accidentale sau chiar crime prin înjumghiere) şi scările (ca să nu mai existe sinucideri prin aruncare în gol) …
Gina, singurul amanunt care arunca argumentarea ta in aer este legat de amplitudinea consecintelor. Realitatea arata ca nu exista masuri de siguranta care sa garanteze 100% impotriva neprevazutelor. Daca privesti istoria accidentelor celebre, de la aviatie la feroviare, etc. atunci intelegi ce spun. Prin asta nu vreau sa spun ca nu ar trebui construite centrale atomice. Nu stiu daca ar trebui sau nu. Presati pe de o parte de nevoia stringenta de energie mai ieftina si pe de alta parte de nevoia de siguranta, nu prea stim ce sa alegem. Dar, argumentul tau este hilar. Pe fundalul inmultirii centralelor nucelare, riscul unei catastrofe creste. Gandeste-te care ar fi consecintele a doua sau trei accidente nucleare (ca sa nu mai vb de atacuri teroriste)?
Aşa şi ce propui? Să stăm pe întuneric? Să ardem petrol în opaiţ? Să ardem cărbune şi petrol ca să facem curent, să aruncăm mercur şi arsen în atmosferă şi să ne întoarcem la nivelele de CO2 din Eocen? Pentru că moriştile şi centralele solare nu vor funcţiona, sau oricum suficient de bine pentru ritmul în care turnaţi voi plozi. Ai observat cumva care sunt investitorii de top în domeniul eolian? Sunt companii care se numesc BP, EON, etc. şi care între timp scurmă după petrol sub platforma glaciară. La ăia le faceţi voi un serviciu imens când urlaţi că nu vreţi centrale nucleare sau când mergeţi la lucru cu maşina.