Descoperiri care nu ar fi fost posibile fara contributia unor oameni curiosi

15

Daca ‘necesitatea este mama inventiei’, cum spune o veche zicala, atunci curiozitatea este mama descoperirii. Nu putine sunt exemplele celor care, manati de o vie curiozitate si dorinta de a patrunde in miezul lucrurilor, au facut ca, in prezent, sa avem o mai buna intelegere asupra lumii in care traim. Iata 5 descoperiri care nu ar fi fost posibile fara aportul unor semeni de-ai nostri care nu s-au limitat la intrebari, ci au cautat cu insistenta un raspuns.

1. Gregor Mendel: Intemeietorul geneticii moderne

Calugarul austriac Gregor Mendel a facut primele observatii si studii privind transmiterea particularitatilor genetice pe culturi de mazare la mijlocul secolului al XIX-lea. Nu avea abilitati de horticultor, insa dragostea de natura si curiozitatea l-au impins sa caute raspunsuri la o mare dilema: de ce mazarea pe care o cultiva avea cand pastai galbene, cand verzi, crescute din flori cand violete, cand albe, insa niciodata o mixtura din cele doua soiuri.

Fara microscop, inarmat doar cu multa rabdare si perseverenta, Mendel a reusit sa dovedeasca ca genele sunt responsabile pentru particularitatile fizice ale oricarei forme de viata. A incrucisat prin polenizare artificiala 22 de soiuri de mazare si a ajuns la concluzia ca perechi de gene dominante si recesive decid, in cazul boabelor de mazare, daca acestea vor avea culoarea verde sau galbena.

Din studiile sale, Mendel a scos mai multe legi de baza ale ereditatii. In termeni simpli, ele spun ca: factorii ereditari nu se combina, dar se transmit intacti, fiecare generatie de parinti transmite numai jumatate din informatia ereditara, urmasi diferiti ai acelorasi parinti primesc factori ereditari diferiti.

2. Alfred Wagener: Deriva continentelor

Un pasionat al istoriei Pamantului, Alfred Wegener, meteorolog, geofizician si astronom german, a fost intrigat sa afle cum fosile identice ale unor plante si animale au putut fi gasite pe continente separate de imensitatea oceanelor.

Trecand peste ironiile si scepticismul colegilor de breasla, Wagener a lansat, la inceputul secolului XX, asa-numita teorie a “derivei continentelor”, sugerand ca masele de uscat au fost unite intr-un trecut indepartat.

Potrivirea contururilor continentelor a fost doar unul dintre argumentele invocate de Wagener in favoarea teoriei sale: Coasta estica a Americii de Sud, spre exemplu, pare sa urmeze intocmai contururile coastei vestice a continentului African. Pornind de la aceste evidente, si multe altele, Wagener a avansat conceptul unui supercontinent originar – Pangaea.

Tectonica placilor, care a urmat supozitiilor lui Wegener, este astazi principala teorie care explica geneza, structura si dinamica Pamantului.

3. Louis Pasteur: Teoria germenilor

Chimistul Louis Pasteur este cunoscut ca fiind primul care a descoperit teoria germenilor, in anul 1860, desi au existat si inca mai exista voci care atribuie acest merit biologului Antoine Bechamp, un contemporan al sau. Curiozitatea l-a impins sa afle de ce berea si vinul tind sa fermenteze, iar ‘vinovata’ s-a dovedit a fi o bacterie.

Aceasta descoperire a stat la baza muncii sale de-o viata. Intr-un final, el a pus la punct procesul de pasteurizare, prin care bacteriile prezente in unele bauturi sunt anihilate prin fierberea si apoi racirea brusca a acestora. Aceasta metoda a contribuit la eliminarea laptelui contaminat dintre sursele de infectie.

Teoria germenilor pe care a formulat-o analizand rolul bacteriilor si tendinta acestora de a genera boli sta la baza medicinei moderne chiar si astazi. Pasteur era convins ca microorganismele din mediul exterior sunt principalele surse de boala, si nu cele existente in corpul uman, cum se credea la acea vreme.

4. George de Mestral: Scaiul

Pe cand se intorcea dintr-o drumetie pe care o facuse in Alpii Elvetieni, in 1948, George de Mestral a privit, pentru prima data, cu alti ochi scaietii care i se lipisera de ciorapi. In loc sa-i indeparteze, pur si simplu, cum facea de obicei, a incercat sa vada ce anume ii tinea atat de ferm lipiti de material.

De Mestral a descoperit ca textura sosetelor lui oferea ‘ochiuri’ in care protuberantele de pe tepii scaiului se prindeau ca un carlig. Pornind de la aceasta revelatie, elvetianul a creat Velcro – cunoscutul sistem de prindere de tip scai/arici, folosit in prezent de la industria vestimentara pana in statiile spatiale.

5. Crawford Long: Descoperirea anestezicului

Undeva in secolul 19, medicul american Crawford Long a descoperit la una dintre petrecerile unde mergea cu gasca de prieteni oxidul de azot si eterul sulfuric (cum li se spunea in epoca) folosite ocazional ca droguri, pentru inducerea unei stari de relaxare. Long cunostea deja efectul euforizant si hipnotic al celor doua substante, de aceasta data, insa, l-a surprins faptul ca prietenii sai aflati sub influenta lor nu simteau durerea.

Pe 30 martie 1842, doctorul a realizat prima operatie de extirpare a unei tumori la gat folosind eterul ca anestezic. De atunci, a continuat sa experimenteze pana cand a vazut ca anestezicul pe care-l folosea a functionat cu adevarat, in pofida faptului ca, la acea vreme, anestezia era aproape inexistenta in practicile medicale.

Tags:



15 comentarii

    • hai sa criticam on

      Pe 30 martie 1842.
      ar fi fost bine sa posteze ora, minutul si secunda.
      eventual si pozitia doctorului fata de luceafar, luna si soare.
      cam ce ai mai vrea?

      • Nu fi rau, ca nici tu n-ai venit cu un compromis viabil numit solutie.

        Insa a gandi in afara cutiei nu inseamna sa o dai pe basme, “undeva”, “candva”. 😉

  1. Pingback: Tweets that mention Descoperiri care nu ar fi fost posibile fara contributia unor oameni curiosi » Think Outside The Box -- Topsy.com

  2. Bogdan-Catalin Serban on

    Nu v- ar prisosi mai multa acribie in in formularea denumirilor substantelor chimice. ” Oxidul de azot”este o exprimare echivoca. Sunt o multime de oxizi de azot. In cazul acesta, va referiti, neindoios, la oxidul de diazot ( gazul ilariant). In ceea ce priveste ” eterul sulfuric”, este vorba de eterul etilic. El a fost obtinut de Valerius Cordus in 1540 din alcool etilic si acid sulfuric, pe care ulterior l-a denumit “oleum dulce vitrioli”. Astazi, in 2010, vorbim despre eter etilic sau dietil eter.

  3. tara asta e plina de cunoscatori si de specialisti, care ne impartasesc stiinta in comentarii pe sit-uri si pe blog-uri.

  4. Fain, dar atentie la detalii:

    Coasta estica a Americii de Sud si nu a Statelor Unite, pare sa urmeze intocmai contururile coastei vestice a continentului African.

  5. fain, fain, dar iar am dat de o greseala. Nu aveti si voi un consilier stiintific care sa valideze ceea ce scrieti?

    “Curiozitatea l-a impins sa afle de ce berea si vinul tind sa fermenteze, iar ‘vinovata’ s-a dovedit a fi o bacterie.” scrie despre Pasteur. Ceea ce face berea si vinul sa fermenteze este o drojdie si nu o bacterie. Sunt regnuri diferite cu deosebiri foarte mari intre ele! Drojdiile sunt fungi, inrudite cu ciupercile si mucegaiurile.

  6. Of, asta e chiar crasa: George de Mestral a inventat ceea ce la noi se cunoaste sub numele de arici. Scaiul este un nume dat anumitor plante sau materialului care imita pielea. Eu inteleg ca Google translate e o scula faina, dar mai recititi si voi ce scoate.

    • Nu e chiar asa crasa. Deschide si tu un DEX: Scai: “Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunze ghimpoase şi cu fructe globuloase înconjurate de ghimpi îndoiţi la vârf, care se agaţă de haine, de lâna oilor etc.”. Scai, materialul care imita pielea, este un neologism ulterior, si apare ca omonim al primului inteles.

  7. Scai, sau scaiete. Vezi si zicala: Te tii ca scaiul de oaie, care cu siguranta a fost inventata inainte de inventarea Velcro-ului, cam pe vremea cind s-au inventat oile cu patru picioare, alea 100% naturale.

    Hai, nu mai fitzi atit de circotashi, ca face rau la fiere si la sperantza de viatza.

    🙂 😉

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger