Şedinta plenului Camerei Deputaţilor (de ieri – n.r.) s-a încheiat fără a se mai vota şi Legea Roşia Montană 1. Deputaţii au discutat doar 18 puncte din cele 79 aflate pe ordinea de zi şi doar 9 proiecte legislative au ajuns la vot. Legea specială pentru Roşia Montană a fost amânată pentru şedinţa următoare.
de Mihai Goţiu (Voxpublica)
E o muncă de Sisif să urmăreşti toate mizeriile legislative legate de proiectul minier de la Roşia Montană. Astăzi (ieri – n.r.), subiectul e (din nou) pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor. E vorba chiar de proiectul de lege specială (cel iniţiat de Şova, Barbu şi Plumb) care a scos România în stradă în toamna anului trecut. După cum se ştie, proiectul de lege (Legea Roşia Montană 1) a primit avizul negativ din partea Comisiei Speciale şi a căzut la vot în Senat. Cameră decizională este, însă, cea a deputaţilor. Teoretic, proiectul ar trebui să cadă, cu atât mai mult cu cât, în cazul că ar trece de Parlament, are toate şansele să pice la Curtea Constituţională. Cei implicaţi în salvarea Roşiei Montane nu aşteaptă însă votul deputaţilor cu mâinile în sân. De la ora 13.00, în Parcul Izvor din Bucureşti e programat miting de protest, mobilizarea având loc pe Facebook.
***
Ieri (alaltăieri – n.r.), în Senat s-a încercat trecerea pe repede înainte a altui proiect special pentru exploatările miniere de aur (Legea Roşia Montană 3 – asta dacă denumim proiectul Greblă-Ruşeţ, din 2010, trecut de Senat şi în aşteptare la Camera Deputaţilor, Legea Roşia Montană 0). Mai exact, introducerea ei în procedură de urgenţă. În lipsa iniţiatorilor, proiectul nu a primit însă votul senatorilor pentru procedura de urgenţă. Legea Roşia Montană 3 e modificarea care a primit girul Transparency International România. Pentru modul în care s-a implicat în spălarea imaginii publice a politicienilor în acest caz, alaltăieri a avut loc un protest în faţa sediului Transparency International din Berlin (foto sus). (Mai multe detalii despre implicarea Transparency International România în acest proiect de lege şi despre reacţia Transparency International, aici.)
Din Observator cultural aflu că astăzi (ieri – n.r.), la Bruxelles, Institutul Balassi organizează o dezbatere cu tema „Riscurile culturale şi de mediu generate de exploatarea auriferă de la Roşia Montană“. În program e prevăzută vizionarea a două filme documentare realizate de Tibor Koocsis – New Eldorado (2004) şi continuarea, 300 Tons of Gold (lansat în acest an), urmată de discuţii cu specialişti şi cu publicul. Participanţii la dezbatere sunt: Laszlo Tokes (europarlamentar), Tibor Kocsis (regizor), Judit Varga (consilier europarlamentar Erik Banki), Stephanie Roth (Asociaţia Alburnus Maior) şi Ştefan Bâlici (profesor şi arhitect la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, Bucureşti). Moderator al dezbaterii este directorul Institutului Balassi de la Bruxelles.
Reacţia directorului Institutului Cultural Român (ICR) Bruxelles, Robert Adam (o puteţi citi integral în Observator cultural – aici) e absolut halucinantă:
„Organizarea respectivului eveniment apare ca un gest neprietenesc şi apreciem că, atât timp cât doriţi să trataţi un subiect care vizează patrimoniul cultural şi natural al României, ar fi fost decent că înainte de a ne invita la eveniment să ne consultaţi cu privire la oportunitatea şi modalitatea de abordare a acestei tematici. Consultând lista participanţilor la eveniment apare evidentă tratarea nu numai partizană, ci şi unilaterală a problematicii, ceea ce pune sub semnul întrebării acurateţea şi corectitudinea informaţiilor ce vor fi vehiculate.”
În logica tovarăşului Robert Adam, dacă un regizor român (Mungiu, Puiu, Porumboiu sau oricare altul) realizează un film care are legătură şi cu Ungaria, ar fi ”un gest neprietenesc” din partea României faţă de Ungaria ca acesta să fie promovat de către ICR! De parcă un regizor trebuie să ceară voia politrucilor pentru a-şi alege subiectele. Mai mult, acelaşi Robert Adam pune ”sub semnul întrebării acurateţea şi corectitudinea informaţii ce vor fi vehiculate” de Stephanie Roth ori Ştefan Bâlici. Prima implicată în Campania Salvaţi Roşia Montană din 2002 (aşadar cunoscând problematica subiectului mai mult decât în amănunt), al doilea, de asemenea, implicat de mai bine de un deceniu în studierea şi salvarea patrimoniului cultural de la Roşia Montană. Desigur, nepartizani şi corecţi sunt mâna de specialişti de pe statele de plată ale RMGC, plimbaţi de companie pe la faţa locului şi prin alte ţări străine. Îmi e greu să descriu greaţa faţă de comunicatul ICR Bruxelles…
Dar se mai întâmplă şi lucruri bune. Pentru că tot întreabă unii, alţii, de unde şi cum obţine fonduri Campania Salvaţi Roşia Montană (pentru procese, deplasări, banere etc.), uite un exemplu foarte frumos, o iniţiativă a grupului Salvaţi Roşia Montană UK. În doar câteva zile, campania Rosia Montana: Community vs Corporation in Court (fonduri necesare derulării proceselor) a reuşit să adune 1.600 de lire sterline (dintr-un necesar estimat de 5.000 de lire). Detalii despre campania care va dura două luni găsiţi aici (şi o puteţi promova sau puteţi dona).
BONUS: Un filmuleţ emoţionant cu oamenii din Roşia Montană, realizat de Tică Darie. Nu sunt cei pe care i-aţi tot văzut în reclamele Gold-ului:
Acest articol (cu foto şi video) a fost preluat de pe platforma Voxpublica.
Puteţi citi şi:
Un mesaj fabulos pentru Roşia Montană. Şi pentru istoria României