Într-o ţară aruncată în derivă de Criza din 2008, trei luni de agitaţie electorală pot dăuna spaţiului public de dezbatere. Anul 2012 va rămâne în manualele de jurnalism drept anul în care agenda mass media şi agenda politicienilor s-au tabloidizat fără drept de apel; campaniile electorale s-au transformat în spectacol, iar ştirile şi dezbaterile au ajuns la nivelul unor giumbuşlucuri de circ provincial.
de Ionuț Codreanu, Agenția de Monitorizare a Presei ActiveWatch
Semnele rele s-au arătat încă din campania electorală pentru autorităţile locale, când candidaţii şi platformele au ocupat un loc marginal în agendele televiziunilor monitorizate. Enervările din prime-time veneau, de fapt, din zona politicii mari. Aşa s-a putut constata că mulţi dintre candidaţii la funcţii locale s-au afişat la televizor pentru a analiza subtilităţile politice ale „războiului” dintre palate. Iar acest comportament s-a reflectat în ponderea temelor, unde subiectele privind Alegerile Locale au ocupat doar 4% din agenda emisiunilor informative şi circa 28% din agenda dezbaterilor. O privire mai atentă asupra tuturor dezbaterilor din perioada 11 mai – 8 iunie 2012, ne arată că platourile de televiziune au fost monopolizate de politicieni care fie au discutat despre jocurile politice interne (pondere – 49%), fie despre cursul alegerilor locale (pondere – 28%). Restul subiectelor de interes public, precum educaţia, economia naţională sau sistemul sanitar. au beneficiat de prezenţe infime care nu au depăşit pragul de 5%.
Perioada post-electorală nu a adus tihnă în dezbaterile televizate, ci a venit cu noi provocări pentru publicul de acasă. Fiecare dintre noi a fost provocat să decanteze informaţiile şi opiniile controversate despre principalii competitori politici din România (pondere – 23%), despre presupusa politizare a dosarului Năstase (pondere – 12%), dar şi despre demersurile de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu (pondere – 10%). Aceste subiecte au generat, din nou, agitaţie în prime-time şi sute de ore de analizat intenţii şi gesturi politice, sub imperiul lui „ce credeţi că a vrut să zică A despre B” sau „cum comentaţi declaraţia lui C despre D”. Discursurile speculative au fost completate şi de analize ceva mai tehnice legate de rolul de reprezentare la UE ale Preşedintelui şi Premierului (pondere – 9%) sau despre legalitatea restructurării competenţelor unor instituţii precum Monitorul Oficial sau Avocatul Poporului sau despre schimbarea conducerii celor două camere parlamentare (pondere – 8%).
Efervescenţa din luna iunie s-a încheiat cu suspendarea preşedintelui şi cu organizarea unui referendum naţional pe acest subiect. Odată cu subiectele privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (pondere – 29%), mass media şi politicienii au deschis, pentru prima dată în ultimii cinci ani, cele mai consistente discuţii despre rolul României în politica europeană (pondere – 11%). Campania pentru suspendarea Preşedintelui nu a fost lipsită de controverse privind implicarea instituţiilor statului în campanie (pondere – 10%) sau de dezvăluiri privind acte de corupţie ale fostei puteri (pondere – 6%).
La încheierea perioadei de monitorizare (10 august 2012), România de la televizor era la fel de încrâncenată şi defila cu aceleaşi personaje care au îngălbenit ecranele televizoarelor cu declaraţii belicoase ori suburbane.
În doar trei luni, arta dialogului (presupunând naiv că a existat vreodată) a fost suprimată de arta războiului. În definitiv, o caorotidă, ce stă să crape, face cât o mie de cuvinte. Evident, nu toate televiziunile cu difuzare naţională au afişat sau promovat circul politic cu statut de ştire sau informaţie. Unele posturi au ales să prezinte de pe margine meciurile şi afuriselile politice. Altele, în schimb, au devenit un vârf de lance pentru politicienii încleştaţi în confruntări politice. Şi-au pus la dispoziţie infrastructura şi oamenii pentru ca, în fiecare zi, începând cu orele 18.00 şi până noaptea târziu, să le permită actorilor politici acces nelimitat la punctele de audienţă câştigate, până nu demult, cu trudă şi profesionalism.
Politica este, fără îndoială, inima pârdalnică a vieţii democratice. Dar când scandalurile politice monopolizează aproape două treimi din subiectele de interes naţional, suntem în faţa unui dezechilibru periculos pentru sănătatea societăţii. Concentrarea jurnaliştilor şi comentatorilor din televiziuni pe culisele vieţii politice ne-a privat de accesul la subiecte de impact major asupra vieţii românilor, care s-ar fi cerut relatate şi decriptate. În perioada în care televizoarele eru inundate de spumele politicienilor, o ţară întreagă era afectată de cea mai secetoasă vară din ultimii 50 de ani, şi-a pariat (pentru al doilea an consecutiv) viitorul pe o generaţie de adolescenţi care nu reuşesc să treacă examenul de Bacalaureat şi a fost bombardată cu semnale economice sumbre din cauza climatului politic instabil şi belicos. Dar aceste teme au ocupat un loc periferic în dezbaterile de seară.
Totuşi, dincolo de toate necunoscutele şi controversele care au guvernat viaţa publică din România, a existat o singură certitudine: tot ce ni s-a întâmplat peste vară nu a fost decât un preludiu pentru ultimul exerciţiu electoral din 2012. Ştim ce au făcut astă-vară! Putem fugi de ce va urma?
Agenția de Monitorizare a Presei ActiveWatch a lansat, ieri, raportul “Prime-time-ul de seară al democrației. Etica jurnalistică și politica în programele TV nr.4” care monitorizează agenda televiziunilor Antena 1, Pro TV, TVR 1, Antena 3 și Realitatea TV pe o perioadă de trei luni – mai-august 2012.