Degeaba vrea Ponta: "investitorii" n-au bani! Eldorado Gold a amânat oficial proiectul de la Certej cu doi ani. Cât despre Roşia Montană…

0

Eldorado Gold a anunţat ieri (marţi, 16 iulie 2013), printr-un comunicat oficial, amânarea mai multor proiecte de exploatare a aurului, printre care şi cel din România, de la Certej (jud. Hunedoara). Astfel, extinderea completă a exploatării deja începute la Kisladag (Turcia) a fost amânată “până la îmbunătăţirea preţurilor metalelor” (urmând să fie susţinută financiar doar îmbunătăţirea flotei miniere de transport şi electrificarea minei).

 

 

de Mihai Goţiu (Voxpublica)

 

Proiectele din Grecia (de la Skouries şi Perama), programate (în planurile companiei) să înceapă în 2015, au fost amânate pentru 2016, în timp ce proiectul de la Certej a fost amânat cel mai mult, pentru 2016-2017 (termenul iniţial fiind tot 2015). De altfel, Eldorado Gold a anunţat reducerea cu mai mult de o treime (36%) a cheltuielilor de capital din acest an – de la 670 de milioane de dolari planificate (dintre care 170 de milioane capital de susţinere şi 500 de milioane capital de dezvoltare) la 430 milioane de dolari.

Între timp, Barrick Gold (numărul 1 în exploatarea aurului în lume) a mai primit o lovitură puternică din partea justiţiei din Chile. Conform „Financial Post” (care citează „Reuters”), Curtea de Apel din Santiago a suspendat avizul de mediu pentru uriaşul proiect de la Pascua-Lama, în care Barrick a investit (pierdut) deja 5 miliarde de dolari. Un declin important înregistrează şi AngloGold Ashanti (al treilea producător de aur din lume), care a anunţat la rândul ei „revizuiri şi optimizări” ale proiectelor proprii, din cauza căderii preţului aurului. În luna iunie, atât Barrick Gold, cât şi Newmont au anunţat reduceri importante (cu o treime) a angajaţilor de la sediile companiilor lor (top management) de la Toronto, respectiv Denver.

Să consemnăm vestea bună pentru Certej şi o stare de fapt: marii producători de aur (Eldorado Gold se află, de asemenea în top, cu proiecte în exploatare în China, Brazilia şi Turcia, pe lângă cele preconizate în Grecia şi România) fac reduceri drastice ale personalului din top management, îşi reduc investiţiile şi capitalul de dezvoltare şi îşi amână proiectele noi. În aceste condiţii se pune o întrebare: cum va putea Gabriel Resources (care deţine 80,69% din proiectul de la Roşia Montană) să facă rost de cele 1,5 miliarde de dolari necesari investiţiei iniţiale? Spre deosebire de Barrick, Newmont, AngloGold ori Eldorado, Gabriel este o companie junior. Când cei mai mari nu au bani şi nu-şi permit finanţarea (din resurse proprii ori din credite de pe piaţă) unor proiecte noi, cine se hazardează să parieze pe un proiect junior?

Chiar şi în condiţiile obţinerii tuturor avizelor necesare şi a tuturor terenurilor din Roşia Montană (de altfel, destul de improbabil), proiectul are şanse care tind spre zero pentru a începe (din lipsa banilor). Includerea unui astfel de proiect în Planul Naţional de Investiţii anunţat de Victor Ponta este, pur şi simplu, gargară. Şi demonstrează cât de realistă NU este fundamentarea acestei strategii. Că totul se reduce la un joc de imagine (pentru Ponta) şi un joc de supravieţuire (la bursă, pentru Gabriel). Anticipez că, în cele din urmă, din jocurile astea vor pierde şi Ponta, şi Gabriel.

 

Acest articol a fost preluat de pe platforma Voxpublica.realitatea.net


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger