Degeaba peste drum te simţi detaşat simpla prezenţă schimbă totul

0

Frank O’Hara a făcut din poezie conversație și a eliberat-o de pompozitate. Metoda sa, numită Personism, are un singur principiu – să scrii ca și cum ai vorbi la telefon cu cineva apropiat. Traducerile de mai jos au apărut înainte de 1990 și e surprinzător cum a lăsat cenzura să treacă referințele homoerotice.

 

 

 

Bînd o cola cu tine

e chiar mai distractiv decît să mergi la San Sebastian, Irun, Hendez, Biarritz, Bazonne
sau să-ţi fie rău de la stomac pe Travesera de Grecia în Barcelona
în parte fiindcă în bluza orange eşti un mai bun mai fericit sfînt Sebastian
în parte datorită iubirii ce ţi-o port, în parte datorită iubirii ce o porţi tu iaurtului
în parte datorită fluorescenţelor lalele oranj din jurul mestecenilor
în parte datorită tainei ce-nvăluie zîmbetele noastre-n faţa lumii şi a statuilor
cînd sînt cu tine-i greu de crezut că poate exista ceva tot atît de neclintit
şi solemn şi definitiv neplăcut ca statuile cînd prin faţa lor
în lumina caldă de ora 4 a New York-ului hoinărim în derivă tot
apropiindu-ne şi depărtîndu-ne asemeni unui pom respirînd prin ochelarii săi

iar galeria de portrete pare a fi complet fără chipuri doar vopsea
îţi vine să-ntrebi de ce şi-a mai bătut cineva capul cu ele

te privesc
şi prefer să te privesc pe tine mai curînd decît toate portretele din lume
exceptînd poate uneori Călăreţul polonez şi oricum el se află la Frick
unde slavă cerului n-ai fost deci putem merge împreună prima dată
şi faptul că te mişti atît de frumos rezolvă cumva problema futurismului
după cum acasă nu mă gîndesc niciodată la Nud coborînd o scară sau
la repetiţie la vreun desen de Leonardo sau Michelangelo care cîndva m-au făcut praf
şi la ce le-au slujit Impresioniştilor toate cercetările făcute
cînd niciodată n-au aflat persoana potrivită să stea lângă pom cînd scapătă soarele
sau vobind de-astea lui Marino Marini ce nu şi-a ales călăreţul cu aceeaşi grijă ca şi calul
îţi pare că toţi au fost cumva frustraţi de o trăire magnifică
care nu va fi irosită-n cazul meu drept care ţi-o şi relatez

 

Poem

Lumină limpezime salată de avocado în zori
după lucrurile crunte pe care le fac uluitor e
să aflu iertare şi iubire, nici măcar iertare
cît timp ce-a fost a fost şi iertarea nu-i iubire
şi iubirea e iubire nimic nu se destramă vreodată
deşi lucrurile devin agasante plicticoase şi înlocuibile
(în imaginaţie) dar nu de-adevărat şi când e vorba de iubire
degeaba peste drum te simţi detaşat simpla prezenţă
schimbă totul ca o chimicală picată pe hîrtie
şi toate gândurile dispar într-o emoţie stranie şi plăcută
de nimic nu-s sigur în afară de asta, înteţită de respiraţie.

 

traduceri de Ștefan Stoenescu și Constantin Abăluță


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger