Declinul populațiilor de mari prădători, aflați la vârful lanțului trofic, a adus mari prejudicii ecosistemelor de pe întreaga planetă. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de o echipă internațională de oameni de știință și publicat recent în revista Science.
Studiul a analizat ecosisteme terestre, marine și de apă dulce, pentru a ajunge la concluzia că dispariția ”consumatorilor de vârf (mari prădători) este urmarea cea mai directă și generalizată a influenței oamenilor asupra naturii”. Teoria spune că marii prădători (animale masive, terestre sau marine) erau cei care modelau structura și dinamica unui ecosistem, în vremurile în care supremația lor nu avea rival. Dar vânarea lor, fragmentarea habitatelor, acțiuni întreprinse de oameni au dus la declinul speciilor de acest tip, cu consecințe importante: schimbări în vegetație, frecvența incendiilor, boli, apariția unor specii invazive, schimbarea calității apei și modificarea ciclurilor de hrană în lanțul trofic.
În mediul terestru, cel mai mare declin s-a văzut la prădători precum lupi sau lei; în mediul marin, este vorba de rechini și balene, iar în apele dulci vorbim de peștii de dimensiuni mari. Declinul este remarcat și în cazul populațiilor de elefanți și bizoni. Indiferent de mediu, scăderea populațiilor de mari prădători a cauzat un lanț de fenomene ecologice cunoscute sub numele de ”cascada trofică” – evenimente care afectează de sus în jos, până la primele nivele, lanțul trofic. Spre exemplu, spun autorii studiului: scăderea numărului de lei și leoparzi în anumite părți din Africa a dus la o explozie a populației de babuini și la schimbări de comportament în cazul acestora, între care contactul mai des cu oamenii, care s-au îmbolnăvit mai mult din cauza diverșilor paraziți intestinali purtați de aceste animale.
Studiul oferă o serie de astfel de exemple și trage un puternic semnal de alarmă privind necesitatea conservării speciilor de mari prădători ai planetei. Autorii spun că ecosistemele trebuie refăcute, iar habitatul marilor prădători restaurat; acolo unde aceștia au dispărut, trebuie readuși și readapați mediului. Teritoriile conservate pentru ei trebuie să fie cât mai largi, pentru că nu se pot adapta, dezvolta și înmulți în spații restrânse (tocmai mișcorarea habitatelor a dus la dispariția multora dintre ei). Studiul are 24 de co-autori și un autor principal, în total din șase țări și a beneficiat de sprijinul Institutului de Știință pentru Conservarea Oceanului, a organizației “Apărătorii Vieții Sălbatice”, a Fundației Naționale pentru Știință (SUA), precum și a altor instituții și organizații.
Sursa: ScienceDaily