Cu liliecii ne putem întâlni peste tot. Această afirmație nu se referă însă la peșteri, păduri, orașe sau podurile clădirilor și nu se referă nici la părul nostru. Ci la faptul că liliecii sunt prezenți, ba chiar indispensabili, în foarte multe domenii din viața noastră, de exemplu în agricultură sau în alte culturi mai exotice, ale căror produse le savurăm cu toții. Cum ar fi industria de cacao. Da, liliecii, sau mai bine zis liliecii din zonele tropicale, ne ajută să obținem ciocolata. Dar și mai important este faptul că studiul liliecilor, al fiziologiei și mecanismelor lor moleculare, pot avea aplicații directe în medicina umană, de pildă în găsirea de soluții pentru boala Alzheimer.
de Szilárd Bücs și Olimpia Stan
Să începem cu ce-i mai aproape de noi. Hrana preferată a liliecilor din Europa și deci din România, o reprezintă insectele, din care pot să mănânce până plesnesc. Noapte de noapte, un singur liliac poate să consume, în medie, 2.000 de insecte. Printre acestea, se regăsesc și foarte mulți dăunători pentru agricultură, pofta nelimitată a liliecilor având efecte pozitive în domenii cum ar fi cultivarea porumbului sau industria viticolă. Se estimează că cea mai mare colonie de lilieci de pe glob, din statul Texas, consumă 150 de tone de insecte în fiecare noapte. Și astfel, totul se combină și cu beneficii financiare masive. Prin faptul că vânează și consumă insecte, liliecii reduc, la nivel global, cu peste un miliard de dolari anual costurile asociate cu combaterea dăunătorilor porumbului. Faptul că România a ajuns la o producție internă de 11 milioane de tone de porumb în 2014 se datorează, foarte probabil, și liliecilor.
Beneficiile prezenței lor sunt atât de evidente, încât producătorii de vin din Europa de Vest încearcă să atragă cât mai mulți lilieci pe plantațiile viticole. Chiar și dovada cea mai neplăcută a prezenței liliecilor, guano-ul acumulat în podurile clădirilor, se poate folosi ca îngrășământ natural pentru plantele din grădină (deși trebuie diluat destul de bine), fiind plin de nutrienți esențiali, cu conținut de azot, potasiu și fosfor.
Liliecii au o structură și o funcționare unică a corpului, care le permite zborul activ, orientarea prin ultrasunete sau adaptarea la condițiile din peșteri. Dobândirea capacității de supraviețuire în periodele fără hrană a fost, la rândul ei, un moment-cheie în evoluția lor. Hibernarea (care este, de fapt, un somn profund) încetinește toate activitățile corpului și permite liliecilor să îndure perioada de iarnă. Partea interesantă, din punctul de vedere al medicinii umane, este însă trezirea din acest somn. În celulele animalelor aflate în hibernare există o proteină (denumită RBM3), care este activată în apropierea trezirii, ajutând creierul să-și revină după o perioadă latentă, inactivă. Cercetătorii studiază momentan posibilitatea folosirii acestei proteine RBM3 în tratamentul pacienților cu Alzheimer, sperând că înțelegerea și adaptarea mecanismelor observate la animalele în hibernare va ajuta în restabilirea activității în creierul pacienților.
Liliacul cu potcoavă a lui Méhely este o specie vulnerabilă din România, care este strâns legată de peșteri și zone carstice. Foto: Szilárd Bücs
O grupă a liliecilor este în mod special interesantă pentru fanii tehnologiilor moderne. Liliecii cu potcoavă posedă unul dintre cele mai sofisticate mecanisme de orientare din rândul animalelor, un radar biologic foarte sensibil care folosește ultrasunete. Acest radar natural permite obținerea unor detalii atât de fine, încât liliecii cu potcoavă pot face distincția clară între o frunză și un fluture de noapte, zburând cu 15 kilometri la oră, în întuneric. Studiul acestui radar sofisticat va avea, foarte probabil, aplicații directe în diagnosticul cu ultrasunete și în creșterea eficienței radarelor folosite pe nave, aeronave sau aeroporturi.
Liliecii din zonele tropicale sunt elemente-cheie în ecosistemele locale. În aceste ecosisteme cu diversitate uriașă, foarte multe specii de lilieci sunt, de fapt, vegetariene: consumă nectar, polen, fructe și semințe. Liliecii nectarivori consumă nectar din flori care se deschid doar noaptea. Însă, în paralel, prin faptul că vizitează zeci, chiar sute de plante în fiecare noapte, activitatea liliecilor mai are un efect: polenul lipit de fața și capul lor (care oricum arată destul de drăguț) se transportă la florile altor plante, contribuind în mare măsură la răspândirea speciilor. De exemplu, liliacul mexican cu bot lung este singura specie care polenizează florile plantei Agave tequilana. Da, tequilana, planta din care se face tequila.
Alte specii de lilieci din zonele tropicale consumă fructe în întregime și înghit pe parcurs și semințele acestora. Mai departe, semințele sunt purtate de ei pe distanțe mari și sunt eliberate prin intermediul guano-ului. În acest mediu, fiind de la bun început unul nutritiv, semințele prosperă rapid, în locuri noi. Astfel, liliecii ajută în foarte mare măsură, printre altele, la reîmpădurirea ariilor defrișate. Pe gratis. Dintre plantele care beneficiează de această activitate a liliecilor de răspândire a semințelor, putem aminti un exemplu: arborele de cacao. Dacă vă place ciocolata (și evident vă place), atunci trebuie să știți că liliecii sunt responsabili pentru răspândirea semințelor arborelui de cacao. Data viitoare când savurați o bucată de ciocolată, puteți să le mulțumiți inclusiv liliecilor.
În esență, liliecii vegetarieni din zonele tropicale fac aceeași muncă minuțioasă pe care o fac și albinele în zona noastră temperată. Iar importanța albinelor nu mai necesită explicații. Se estimează că o treime din cantitatea de hrană consumată de omenire se datorează muncii cărăușilor de polen: lilieci, albine și păsări. Per total, peste 450 de specii de plante cu importanță economică, printre care bananele, avocado sau mango, se bazează pe liliecii vegetarieni.
În România se află una dintre cele mai mari colonii de lilieci din Europa. Numărând aproximativ 100.000 de exemplare, ea reprezintă o valoare națională și continentală. Foto: Farkas Szodoray-Parádi
Cum spuneam, cu liliecii ne putem întâlni peste tot. Deocamdată.
Există riscul să dispară din jurul nostru. În ciuda faptului că liliecii sunt protejați printr-o serie de legi, defrișarea pădurilor, regularizarea cursurilor de apă, turismul iresponsabil și dezinteresat, folosirea intensivă de insecticide sau renovarea ad-hoc a clădirilor pun în pericol existența lor. Uneori suntem dezinformați sau lipsiți de informații când vine vorba de lilieci și dăm crez mai degrabă legendelor legate de păr și sânge, și nu realității. Este important să lăsăm deoparte superstițiile și să începem cu adevărat să apreciem liliecii și serviciile oferite de ei. Iar dacă vă treziți în casă cu o familie de lilieci, puteți reciti oricând articolul în care vă povesteam de puteți face.
Pentru mai multe informații despre lilieci și modalitățile de protecție a liliecilor puteți contacta Asociația pentru Protecția Liliecilor din România sau proiectul Protecția liliecilor cu potcoavă în România.