Teoria alegerii raționale încearcă să vadă în orice acțiune umană consecința unei evaluări echilibrate între cîștiguri și pierderi. Totuși, unii oameni trișează și cînd n-au mare lucru de cîștigat iar pierderile, în ce privește reputația și încrederea în primul rînd, pot fi substanțiale.
Tindem să credem că trișatul declanșează emoții negative, precum vinovăția. Nu aceasta e însă și concluzia unor serii de studii coordonate de Nicole E. Ruedy de la Universitatea din Washington.
În studiile lor, cei care trișau cînd trebuia să rezolve o problemă – fără să aibă mult de cîștigat – trăiau un fel de euforie a încălcării regulilor. Se simțeau mai fericiți și mai încîntați de sine decît cei care nu trișau.
Unora li se amintea în mod specific că e important să nu trișeze – ceea ce îi făcea să se simtă și mai bine.
Unul dintre motivele pentru care trișorii se simțeau bine ar fi acela că experimentele nu aveau consecințe asupra altora. Participanții aveau de rezolvat probleme de logică și cînd trișau, nu făceau decît să se uite peste răspunsuri (ceea ce le fusese interzis de coordonator).
Euforia neetică ar apărea deci în general în astfel de situații. În cele din urmă, spune Nicole Ruedy, majoritatea oamenilor se simt prost sau măcar ambivalent cînd acțiunea lor îi afectează pe alții.