De ce sînt plătiți atît de prost asiaticii care ne fac hainele?

Un truc de succes al companiilor, propagat și de acel tip de stînga pe care o putem numi stînga burgheză, e să dea vina pe consumatori pentru condițiile proaste de muncă ale asiaticilor. Învinovățirea indivizilor mută atenția de la adevărații responsabili.

Cînd au murit 1129 de lucrători în sweatshop-urile din Bangladeș (în aprilie, la Rana Plaza), un avocat din Marea Britanie a propus să se instituie o taxă pentru fiecare tricou cumpărat. Reprezentanții companiilor întrețin această perspectivă – lucrătorii din Asia sînt plătiți prost pentru că altfel hainele ar costa mai mult. Alege – vrei haine ieftine sau condiții mai bune pentru muncitori?

Adevărul, în cifre și procente, e următorul: costurile de muncă reprezintă 1-3% din valoarea unui articol de la H&M, de exemplu. O creștere semnificativă a salariilor muncitorilor din țările în curs de dezvoltare ar adăuga 40 sau 50 de cenți la prețul unui tricou (dacă acesta costă 10 dolari).

Prețul unui produs la final, cînd ajunge în magazine, e calculat după o formulă cu mai mulți factori, dintre care salariile lucrătorilor sînt unul minor. Revista Ad Age a estimat că banii cheltuiți pe reclame sînt de cinci ori mai mulți decît cei dați pe salarii. Reclamele (în toate formele, telemarketing, junk mail) ajung la 30% din totalul cheltuit pe marketing.

Ceea ce înseamnă că peste 1000 de oameni au murit în Bangladeș la Rana Plaza pentru ca noi să ne sufocăm în publicitate. CEO-ul companiei Li & Fung, Bruce Rockowitz, a dat și el vina pe consumatori pentru mizeria în care trăiesc și muncesc asiaticii. Compania sa a avut însă în 2012 un profit de 20 de miliarde de dolari. Cîștigul său personal său a fost de 6 955 de milioane de dolari, conform Businesweek. În 2011, Rockowitz s-a căsătorit cu pop-starul Coco Lee – nunta a costat 20 de milioane de dolari.