De ce procesează extrovertiţii diferit lumea

De ce au nevoie unii dintre noi de lăutari şi ţamţavai să se distreze şi alţii doar de o conversaţie liniştită, o carte sau o plimbare? În anii 60, Hans Eysenck a propus o explicaţie pe care cercetările neurologice actuale o confirmă.

Eysenck bănuia că diferenţa dintre aşa-numiţii introvertiţi şi extrovertiţi, categorii pe care le-a postulat Jung, constă în capacitatea diferită de a procesa recompensele.

Cercetătorii de la Universitatea din Amsterdam conduşi de Michael Cohen au testat cu neuro-tehnologie această ipoteză. Aceştia au selectat două grupuri de subiecţi, introvertiţi şi extrovertiţi, şi le-au scanat activitatea cerebrală în timp ce jucau diverse jocuri de noroc.

Într-adevăr, de cîte ori cîştigau, extroverţilor li se observa un răspuns mai puternic în două regiuni ale creierului, amygdala şi nucleus accumbens. Se ştie că amygdala se ocupă de procesarea stimulilor emoţionali şi nucleus accumbens e parte din circuitul de recompense al creierului şi al sistemului dopaminergic. Rezultatul a confirmat teoria – extroverţii procesează recompensele diferit.

Cohen a analizat şi profilul genetic al subiecţilor şi a descoperit că exact cei care arătau o activitate cerebrală ridicată cînd cîştigau aveau şi o genă despre care se ştie că intensifică reactivitatea sistemului dopaminergic.

Creierul extroverţilor răspunde deci mai puternic la stimuli mai puternici – evident, acestora le place mai mult aventura, în toate formele ei, socializarea cu necunoscuţi, noutatea. Ei pot ajunge, din aceleaşi motive, prizonierii unor dependenţe de substanţe sau de senzaţii tari dar asta ţine şi de alţi factori ai personalităţii.

Extroverţii au şi alt stil de a învăţa, unul în care cheia e varietatea. Există bineînţeles diferite grade de extraversie. Concluzia practică a acestui studiu ar fi că trebuie să înţelegem de ce ne plac lucruri diferite şi pe intensităţi diferite şi să le respectăm.