Oamenii râd diferit, iar asta nu are doar cauze anatomice, ci şi psihologice şi comportamentale, scrie Mashable. “Toţi avem o gamă de râsete diferite pe care le folosim în împrejurări şi cu scopuri diferite”, spune Judi James, autoarea cărţii The Body Language Bible. “Majoritatea fac parte din spectrul ‘măştii sociale’ – adică facem apel la ele pentru a fi politicioşi sau pentru a crea legături sociale”.
De exemplu, spune James, dacă o persoană se uită la o comedie e singură, râde puţin sau deloc. Însă atunci când se uită împreună cu alţi prieteni, râde alături de ei ca expresie a unei legături sociale şi a unei experienţe împărtăşite. “Singurul râs autentic e cel care apare spontan, şi doar atunci ştim cum sună cu adevărat. Acest râs autentic ne stânjeneşte, pentru că sună destul de grosolan, implicând adesea sunete nazale şi deschiderea largă a gurii”. În consecinţă, oamenii învaţă să-l modeleze sau să-l înăbuşe – râd într-un fel pe care şi l-au croit fie conştient, fie la nivelul subconştientului. Dacă o persoană e auto-conştientă sau timidă, are tendinţa să-şi mascheze râsul, generând unul mai rezervat şi mai serios. Asta se datorează limbajului corporal. “Dacă te uiţi la limbajul corporal al râsului, poţi descifra adesea aspecte ale personalităţii, cum ar fi reţinerea socială, comportamentul extrovertit sau agresivitatea”.
Unii oameni râd nazal, alţii printre dinţi, alţii prea repede, alţii doar pufnesc. Toate astea spun ceva despre personalitatea şi comportamentul din spatele râsului. Un râs înăbuşit poate indica un mare auto-control, în timp ce unul sacadat semnalizează emoţia sau timiditatea. Oamenii tind să creadă că au un singur râs, însă James spune că au mai multe în repertoriu. “Asta se poate datora şi schimbărilor de pe parcursul vieţii – de exemplu, dacă viaţa devine mai grea dintr-un motiv sau altul, s-ar putea să te regăseşti în postura de a încerca mai asiduu să maschezi depresia sau supărarea cu un râs social bun. Această ‘minciună’ poate genera o altă tonalitate sau un alt tip de râs”. Totodată, oamenii sunt susceptibili şi la “comportamentul învăţat”, adică ascultă râsetele altora şi le oglindesc, de obicei fără să-şi dea seama.
Citiţi restul articolului pe Mashable.