De ce nu scriu azi despre Caveman

3

Pentru ca o sa scriu despre ceva si mai interesant. Dupa o saptamana incarcata, plina de incertitudini, dupa amenintarile de greva ale celor de la metrou si ale transportatorilor si dupa inceputul asta de primavara care niciodata nu rateaza o ocazie sa ne mai surprinda cu cate un petec de zapada, meritati ceva bun. Ceva care sa va relaxeze si va si invate lucruri noi.

de Magor Csibi

Probabil va intrebati ce poate sa fie atat de interesant. Unii dintre voi poate se asteapta la o poanta. Dar nu este. Este vorba de un eveniment care se desfasoara zilele astea iar noi nu avem voie sa-l ratam.

De ce?

Pentru ca sunt momente cand nu putem sa ne permitem sa fim ignoranti. Majoritatea dintre noi, cei care alcatuim comunitatea TOTB, traim relativ bine. Avem ce ne trebuie, cateodata ne permitem chiar si putin extra, n-avem conflicte majore, n-avem ura rasiala, n-avem ciocniri violente in tara si n-avem conducatori care ne spun ce, cand si cum sa facem.

Dar avem micile noastre probleme si neplaceri. Avem o elita care nu stie sa gandeasca in perspectiva, vine peste noi o globalizare care, in loc sa ne emancipeze, ne limiteaza, avem un consumerism in care libertatea de alegere seamana mai degraba cu un text grila.

Ne plangem ca nu avem produse autohtone, ne plangem ca marile companii fac ce vor, ne plangem pentru defrisari, ne plangem ca suntem luati de gunoaie, ca nimanui nu-i pasa, ca ne dezumanizam si ca ne izolam.

Dar ce legatura au aceste mici probleme cu festivalul de film documentar “One World”? Poate sa ne invete festivalul ceva in acest sens? Poate sa ne arate ca David poate sa-l invinga cateodata pe Goliat si in lumea moderna?

Categoric da.

Daca veniti, veti putea vedea cum o mana de oameni a sfidat o conducere autoritariana si a reusit sa faca o adevarata revolutie. Si asta in Iran. O sa-i vedeti pe cei de la “Yes Man” (eroii mei), care fac tot felul de lucruri trasnite si joaca rolul unor purtatori de cuvant ai unor companii uriase cu scopul de a arata lumii ca “se poate si altfel”. Ei apar chiar si la BBC, unde, in numele companiei Dow Chemical, isi asuma responsabilitatea pentru dezastrul industrial de la Bhopal si tiparesc o editie New York Times in care anunta sfarsitul razboiului din Irak.  Daca nu ma credeti, urmariti trailerul si ma veti hartui dupa aceea pentru invitatii. 🙂

Veti putea vedea femei care sfideaza iadul in care traiesc si se unesc ca sa opreasca un razboi care nu cruta pe nimeni :

Veti putea vedea “exigentele societatii contemporane, care apartin implicit si pietei de munca, solicita irevocabil performante remarcabile, profit imediat si avantaj competitiv, de cele mai multe ori ignorand pagubele colaterale pe care angajatii le resimt din plin:

Am auzit extrem de multe despre situatia romilor din Italia. Fiecare dintre noi are o parere despre acest subiect. Unii se gandesc la ei intr-un mod normal, altii ii condamna. Dar sunt putini care stiu ce se intampla cu ei. Cum traiesc, cum gandesc si ce vor de la viata. Iar o tanara regizoare s-a gandit sa ne arate:

V-as invita sa vedeti si un film care a schimbat cursul razboilului din Irak, dar si imaginea Americii. Un film despre inchisoarea Abu Gharib, unde documentaristul distins si cu Oscar, Errol Morris, incearca sa reconstruiasca ce s-a intamplat in spatele usilor inchise:

Si va intreb: de ce sa va uitati la fanteziile unor scenaristi americani in cinematografe si la televizor cand puteti vedea viata reala? Veniti la film cu prietenii vostri, poate va si faceti prieteni noi acolo, lasati-va socati de lumea pe care nu dorim sa o vedem de obicei, largiti-va orizonturile si intalniti-va cu regizori, actori si oameni care au trecut prin aceste experiente.

Programul il gasiti aici, pe site-ul festivalului gasiti informatii despre festival si filme, iar mai jos puteti vedea trailerul complet al evenimentului:

Nu-i asa ca pentru asta a meritat sa nu mai scriu azi despre Caveman? Ne vedem la festival.

Weekend placut!

Tags:



3 comentarii

  1. Festivalul este absolut inspirant! Am fost deja la 2 editii, in diferite orase. De fiecare data m-am intors acasa un om mai bogat sufleteste, mai tolerant (insa nu cu prostia imfatuata), mai decis sa imi aduc contributia mea la schimbarea de atitudine a celor din jur (jur-ul devine o notiune destul de extensibila in zilele noastre)!

    Felictari, Magor, pentru proiectul tau! Mi se pare foarte frumos ca un fost europarlmentar ajunge sa faca educatie civica, odata reintors in tara. Cred ca acum impactul actiunilor tale e mai mare decat in spatiul acela fara prea mare contact cu realitatea…Bruxelles!

  2. Fain festival, deschide perspective celor care cauta si altceva in afara de presa si discursuri politice ‘mainstream’. Am fost in 2004 la Praga la cateva proiectii la care erau si regizorii, deosebite. Cei de la People in Need au muncit multi ani sa puna festivalul pe picioare…in primii cinci ani nu erau siguri daca va fi sau nu un succes – datorita nisei de informatii alternative pe care o acopera. Site-ul festivalului de anul trecut: http://www.oneworld.cz/ow/2009/index2.php

    In Cluj la TIFF exista o sectiune similara.

Leave A Reply