De ce ne temem de păianjeni sau de înălţime: Arheologia fricii

0

Picioarele nu mai răspund comenzilor, respiraţia ţi se taie, inima bate mai repede ca niciodată, pupilele se dilată la vederea unui păianjen, la înălţime, în timpul furtunii sau în lift? Fobia este frica iraţională de un obiect sau de o situaţie. Lista lor, a fobiilor, este destul de lungă, numărând, până acum, peste 1.200 de frici inexplicabile care ne dau viaţa peste cap.

de Roxana Bucată

Fobiile reprezintă, însă, apetenţa pentru nume sofisticate sau de aderare la o afecţiune destul de clară, de delimitată, de benignă, dată fiind reticenţa societăţii faţă de acceptarea simptomului psihic individual şi colectiv. „Voi fi nevoită să demitizez marea temă a fobiilor, spune medicul psihiatru şi psihoterapeut Simona Mudava, rareori fobiile apar ca simptom de sine stătător şi persistent. În cea mai mare parte a cazurilor, fobiile specifice sunt doar o parte a unui tablou mult mai amplu, în care anxietatea îmbracă forme variate.”

Aşadar, fobiile au rădăcini adânci şi, mai ales, au surse diferite pentru suferinzii aceleiaşi frici. „Nimeni nu are o fobie (să spunem, de păsări) din acelaşi motiv cu o altă persoană. Diferenţa o fac istoria personală şi construcţia psihică a fiecărui individ”, spune medicul Simona Mudava. Fobiile aduc simptomul psihic în zona somatică pentru a fi mai uşor de înţeles, de acceptat şi de tratat.

Nimeni nu are doar o fobie, frica fiind doar un stindard, un simptom coerent pe care şi-l pot explica, lor şi altora. „Au devenit rapid o modă, un fel de a spune ‘am ceva clar, chiar dacă psihic, ca şi cum aş avea ulcer’”. Adică boala cunoscută nu ne mai sperie atât de rău”, mai spune psihiatrul.

Printre sutele de fobii, zece sunt mai comune decât altele.

Arahnofobia este frica intensă de păianjeni. Aceasta este una dintre cele mai comune fobii. Cei care suferă de arahnofobie vor şti că au nevoie de tratament când sunt afectaţi fizic de această frică. Acesta constă în medicamentaţie pentru anxietate, psihoterapie şi metode homeopatice. Statisticile arată că 50% dintre femei şi 10% dintre bărbaţi suferă de această fobie.

Sociofobia este frică de situaţii sociale, tot mai des întâlnită în rândul oamenilor în zilele noastre. Victimele acestei fobii se retrag din viaţa de zi cu zi ca urmare a anxietăţii ridicate cauzate de activităţi normale. Sociofobia se manifestă prin dificultăţi în respiraţie, ritm ridicat al inimii, ameţeală şi o nevoie intensă de a se retrage din situaţia respectivă. Cele mai întâlnite forme ale sociofobiei sunt teama de mulţimi mari, frica de a intra într-un magazin de unul singur, teama de a nu fi privit cu insistenţă.

Aerofobia sau frica de a zbura este una dintre cele mai comune fobii. Această frică este strâns legată de o altă, claustrofobia, frica de spaţii strâmte. În avion există o senzaţie similară, iar pentru cazurile uşoare de aerofobie soluţia este simplă – a zbura la clasa întâi sau în avioane care oferă spaţiu mai larg pasagerilor. Pacienţii de aerofobie vor evită să zboare cu orice preţ, chiar vor prefera să piardă zile întregi pentru a ajunge la destinaţie cu maşina sau alte mijloace pe pământ. Cazurile cele mai uşoare sunt cele în care pacientul reuşeşte să se îmbarce la bordul unui avion cu medicaţie, dar în cazurile mai grave acesta leşină, are un ritm foarte mare al inimii şi presiune arterială crescută. În cele mai severe cazuri, pacientul nu poate nici măcar intra într-un aeroport.

Agorafobia, una dintre cele mai complexe fobii, este frica de spaţii deschise. Pacientul se află într-un loc sau într-o situaţie din care simte că nu mai poate ieşi. De multe ori, cel care suferă de agorafobie rămâne închis în casă. Este dificil pentru un pacient de agorafobie să primească tratament întrucât foarte rar îşi părăseşte micul univers, iar când iese în lume suferă fizic chiar până la atac de cord. Agorafobia se declanşează la un pacient care suferă de anxietate în contexte sociale netratată. Simptomele sunt: teama de a părăsi casa, teama de situaţii sociale, ameţeală în încăperi aglomerate, inventarea unor scuze pentru a nu părăsi casa.

Claustrofobia este frica de spaţii strâmte. Cel mai comun simptom al claustrofobiei este atacul de panică. Când mintea crede că nu mai poate scăpa din situaţia curentă se declanşează atacurile de panică. Claustrofobia netratată nu duce doar la atacuri de panică reale, ci şi la teama constantă de a nu avea un atac de panică. Definiţia spaţiului strâmt este unică pentru fiecare pacient, de aceea tratamentul pentru claustrofobie trebuie personalizat. Netratată, claustrofobia poate duce la agorafobie.

Acrofobia este frica de înălţimi. Locurile înalte unde se declanşează acrofobia pot fi orice loc unde pământul nu este la îndemână, de la un scaun mai înalt până la a traversa un pod cu maşina. Chiar şi apa provoacă acrofobie întrucât pacientul nu ajunge cu picioarele pe pământ. Deşi aparent tratamentul pentru acrofobie ar putea fi evitarea locurilor înalte, de fapt această frică afectează viaţa de zi cu zi a pacientului care nu poate urca nişte scări, ajunge la un etaj superior dintr-o clădire sau merge cu avionul. De aceea, psihoterapia este necesară.

Cancerofobia este relativ recentă printre cele mai comune zece fobii şi înseamnă frica de cancer. Cei care suferă de această frică aleg, zilnic, activităţi şi mâncăruri despre care se spune că scad riscul de cancer şi evită activităţi şi mâncăruri care ar creşte riscul de cancer. Cancerul, deşi în prezent este tratabil, este în cotinuare considerat o boală fatală, iar frica intensivă de această boală trebuie tratată la medic pentru că pacientul să recâştige control asupra vieţii sale.

Brontofobia este mai ales specifică celor mici şi reprezintă frica de fulgere. Deşi persoanele afectate de această frică sunt conştiente că tunetul inevitabil care urmează nu prezintă niciun pericol, acestea sunt cuprinse de anxietate chiar şi la auzul tunetului. Deşi furtunile, chiar în cazurile cele mai severe, nu reprezintă un pericol pentru oameni, cei afectaţi de această frică se consideră foarte expuşi unui pericol real şi imediat. Dacă furtuna îi prinde afară, se găsesc în condiţii de anxietate foarte ridicată, iar în interior, pacientul se va ascunde sub o masă, sub o pătură sau în dulap.

Necrofobia este atât frica de moarte, cât şi de cadavre.

Foto: Flickr / madmolecule

Cititi si:

Stangacii sunt mai afectati de frica decat dreptacii

Suspiciosii se prind mai greu cand sunt mintiti

Somnul apelor adanci naste monstri


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger