De ce ne atrage internetul ca o gaură neagră

0

„Doar un minut, să îmi verific Facebook-ul”. O frază ce poate intra în seria „ultime “uvinte faimoase”, căci, de multe ori, după ea, cel care le rosteşte dispare de pe radar. Nu durează niciodată doar un minut verificarea Facebook-ului, pentru că de acolo se ajunge la ore de urmărit materiale video drăgălaşe cu pisici, la comentarii peste comentarii despre mâncăruri puse pe Instagram sau la căutări pe Google pentru te miri ce informaţie.

 

 

Nu vă speriaţi dacă vă recunoaşteţi în comportamentul descris mai sus: este normal. Aşa e structurat internetul, spun experţii. Şi noi. Oamenii sunt programaţi să caute, compulsiv, „recompense” imprevizibile şi omniprezenţa internetului, cu lipsa lui de limite, încurajează utilizatorii să piardă simţul timpului şi să li se pară foarte dificilă „deconectarea”. „Internetul nu creează dependenţă precum o fac substanţele farmacologice, dar este compulsiv, distrage, este irezistibil”, explică Tom Stafford, specialist în ştiinţe cognitive la Universitatea Sheffield din Marea Britanie.

Printre motivele care ne fac dependenţi de internet se numără următoarele:

– plăcerea informaţiei sociale. Serviciile email şi reţelele de socializare sunt structurate, oarecum, la nivel de promisiunea recompensei, precum automatele de joc din cazinouri. În cea mai mare parte, avem de-a face cu prostii, lucruri superficiale, „junk”, dar, uneori, se dă lovitura – în cazul internetului, afli ceva important, poate fi vorba de o bârfă bună sau de o veste care chiar contează.

– reacţia „fight or flight”: potrivit cercetătoarei Linda Stone, 80% dintre cei care folosesc internetul îşi schimbă ritmul respiraţiei când îşi verifică emailul (respiră mai încet sau chiar îşi opresc respiraţia temporar); internetul oferă conţinut care cere reacţie – acţiune sau răspuns, astfel că, anticipând nevoia unei reacţii, oamenii îşi modifică respiraţia. Însă, avertizează Stone, repetitivitatea acestui comportament poate aduce probleme de sănătate.

– lipsa limitelor: internetul creează dependenţă pentru că nu există interdicţii şi niciun fel de limite, susţine Stafford. De la căutarea unei informaţii din domeniul muzical putem ajunge la cel medical sau la cine ştie ce altceva, fără nicio legătură. Tentaţia de a divaga este mereu prezentă şi voinţa umană de a se opri din acest joc oboseşte, astfel că este mai simplu să nu te mai opui tentaţiei.

Ca unelte pe care le avem la îndemână pentru a ieşi din acest cerc vicios şi a nu ne lăsa atraşi în mrejele internetului precum într-o gaură neagră, ar fi instrumentele virtuale de blocare (limitarea timpului petrecut pe internet prin fixarea unui interval strict delimitat) sau planificarea timpului petrecut pe internet, ca pauză fixă între perioade de timp în care atenţia este dedicată muncii sau altor activităţii.

 

Sursa şi foto: Live Science


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger