De ce merg femeile împreună la toaletă

4

Chiar dacă se spune că toaleta este locul unde până şi regele merge singur, există cel puţin un exemplu care demonstrează contrariul: femeile. Judecând după numărul de nedumeriri pe care le-am auzit cu toţii în faţa prezenţelor feminine care vizitează băile în grup sau după abundenţa de posibile răspunsuri de pe forumuri, ne dăm seama că întrebarea nu e nici pe departe aşa de simplă cum ar fi putut părea la prima vedere. Fie că e vorba de mici ritualuri femeieşti, cum sunt reprizele de „ventilaţie” a inimii prin bârfă sau pudrarea nasului, fie că intervin chestiuni legate de siguranţă, femeile preferă să împărtăşească şi aceste momente de intimitate.

de Andra Matzal

În toaletele de femei din cluburi, baruri şi alte spaţii din aceeaşi familie, se întâmplă mai mereu să fie coadă: un prilej numai bun pentru antropologul din fiecare, curios să afle ce poate fi atât de interesant într-o baie, încât nu poate fi consumat de una singură. Satisfacerea nevoilor fiziologice devine de multe ori un simplu pretext de socializare, astfel încât în dreptul cabinelor o femeie o aşteaptă de cele mai multe ori pe cea retrasă în spatele uşii, iar oglinda devine ecranul pe care se proiectează feţe gata oricând să depisteze o minusculă imperfecţiune a machiajului, a coafurii, a vestimentaţiei. Cine a avut parte de un intermezzo într-o toaletă aglomerată ştie că acesta devine un spaţiu unde se poate împărtăşi orice, de la confidenţe, picanterii şi comentarii, până la rujuri sau alte elemente din arsenalele încăpătoarelor poşete. Un evoluţionist fundamentalist ar putea spune că la mijloc sunt doar efectele oxitocinei, hormonul responsabil de predispoziţia pentru socializare, atâta vreme cât în rândurile bărbaţilor, dotaţi cu testosteron, mersul la pisoar e aproape fără excepţie solitar.

Spre deosebire de bărbaţi, care-şi consumă momentele fiziologice din spaţiul public într-o logică strict funcţională, rezumându-se la vizite scurte, pe principiul punct ochit, punct lovit, femeile preferă agregarea socială. Încercând să aflu de ce până şi într-o zonă atât de banală a practicilor cotidiene îşi face loc o diferenţă de gen, am stat de vorbă, online şi offline, cu câteva reprezentante ale sexului care gustă mersul la baie în grup. „Cred că unul dintre motivele pentru care bărbaţii nu practică acest sport e legat de un soi de concurenţă. Cum toaletele bărbăteşti sunt, de cele mai multe ori, la comun, sunt cu toţii expuşi unei măsurători mai mult sau mai puţin conştiente” – cam aşa ar suna una dintre ipotezele  care ar explica pentru Gabriela Drug, psiholog, diferenţele de comportament. Indiferent ce i-ar face pe bărbaţi să-şi urmeze glasul naturii pe cont propriu, curiozitatea lor pentru strategiile feminine de grup în materie de toalete persistă (vezi paginile de comentarii de pe agore virtuale cum sunt Quora sau Yahoo Answers). Pentru a face puţină lumină, am încercat să aflăm câteva explicaţii.

Foarte metodic, aflăm de la Raluca Dincă, redactor la Editura Art, că din punctul ei de vedere ar exista trei piste:

“(1) Prelungirea conceptului infantilo-adolescentin fete-cu-fete – băieţi-cu-băieţi. Mai ţineţi minte când eram mici şi umblam în cupluri? Când fetele mergeau musai de mână pe stradă şi nimeni nu se gândea la altceva decât că erau cele mai bune prietene? Pe-atunci nu ştiu dacă ne duceam şi la toaletă împreună, dar sigur eram „ca două boabe-ntr-o păstaie”. Iar această „însoţire” se-ntâlneşte adesea chiar şi la facultate. De pildă, eu eram cu A.D. C.D cu R.D. M.C cu TD.

(2) Plăcerea bârfei îngrădite: atât de spaţiul deseori îngust, cât şi de timp relativ scurt. Odată cu drumul spre baie, ele îşi regăsesc intimitatea: „Ia zi, fată, şi ce-ai mai făcut? Te-ai mai întâlnit cu mitocanu’?” „Dacă-ţi spun, şi mori. O ştii pe A?” şi continuă: ori prin uşă, dacă una a venit doar „să se oglindească”, ori de pe un closet pe celălalt, în caz că se-aud; ajung în faţa oglinzii şi până la urmă uită de mitocan: „Ce tare-i ruju’ ăsta. De unde ţi l-ai luat? Dă-mi să-mi dau şi io!” „Păi, îl am în geantă. Ţi-l dau tura viitoare când venim… să ne pudrăm nasul.”

(3) Fobia toaletelor necunoscute. De câte ori intru într-o locaţie de senzaţie, mă-ntreb, printre altele, unde-i baia. Mi-e groază să mă vântur prin local şi să nu nimeresc; simt că toată lumea n-are altceva mai bun de făcut decât să se uite la mine cum mă preumblu şi caut locul unde, ce-i drept, se duce şi… regina. Prin urmare, mă simt mult mai bine dacă mai vine careşiva cu mine (dar nu iau întotdeuana fete). Barem să ne facem de râs împreună.”

După părerea Ioanei Calen, jurnalist, “fetele merg împreună la toaletă pentru că, în general, ele împărtăşesc mai multe intimităţi decat o fac bărbaţii, şi cel mai des genul ăla de informaţii nu pot fi spuse în public. În plus, se poate ca prietena ta să aibă fardul cu care te-ai dat înainte să plecaţi împreună de acasă şi ai nevoie de el să-ţi împrospătezi machiajul sau pur şi simplu te duci în gaşcă pentru atmosfera de fetiţeală care este de obicei la toaleta fetelor, iar aici mă refer mai ales la petreceri. E foarte amuzant când se adună câte 5-6 fete la oglinda din baie, se ajută reciproc să se machieze, îşi cer părerea cu privire la felul în care le stă părul, fac schimb spontan de haine, accesorii şi alte chestii de-ale fetelor,  fac glume stupide la care se râde contagios, îşi flatează una alteia ego-ul complimentându-se pentru diverse chestii, etc. Cel mai tare e când tu eşti în toaletă şi intră pe hol o gaşcă de fete care începe să-şi povestească intimităţile, atunci afli o grămadă de noutăţi de pe piaţa bârfelor, pentru că ele nu ştiu că sunt auzite. Mai mult, uneori, dacă e multă lume, chiar ai nevoie de companie să aştepti până îţi vine rândul. Şi, tot asteptând, te trezeşti că ai mutat petrecerea în toaletă.”

Dana Anghel, stilist, crede că la mijloc ar putea fi şi un argument funcţional: “din păcate, la noi trebuia să mergi însoţită la toaletă pentru că mai tot timpul aveai nevoie de cineva care să-ţi ţină uşa, defectă de cele mai multe ori. În rest, e o scuză bună de a scăpa de o companie neplăcută şi sâcâitoare sau o ocazie perfectă pentru un moment de bârfă “ca între fete”. Când vine vorba de evenimente mari, cu o mulţime de oameni care aşteaptă la prea puţine toalete, apare nevoia unei însoţitoare care să-ţi ţină de urât cât timp stai la o coada interminabilă şi mult prea înceată pentru dinamica ta.”

Există, desigur, şi excepţii: “În general nu-mi place și nu merg cu altă fată la toaletă,” spune Dana Canurschi, specialist în relaţii publice. “În primul rând pentru că drumul până acolo este o paranteză savuroasă – scrutez mulțimea, mă opresc, ocolesc, salut, dacă e cazul, fac eye-contact, mă holbez la picioarele mele în oglinda de la bar, am o grămadă de treabă pe care prefer să o fac singură. Șirul acela ușor tâmp de două-trei fete ce se urmează îndeaproape cu pași mărunți nu prea e pe filmul meu. Și trebuie să-mi dai dreptate că drumul e strâmt până la toaletă, mereu se face șir.” Nefiind o practicantă a incursiunilor de toaletă în gaşcă, Dana are o politică foarte strictă: “De obicei bărbații de la masă îmi atrag atenția asupra acestui îndrăgit mit uropoietic, și asta de multe ori după ce vreo domnișoară pleacă bosmflată și singură(!) la toaletă, pentru că n-am vrut s-o însoțesc. Nu mă sincronizez cu o femeie la toaletă decât dacă:

– îmi e prietenă și avem ”o treabă”- un hipersecret ce nu suportă amânare, de văzut pe cineva în cealaltă cameră, etc;

– îmi e prietenă, are rimel la ea și eu am uitat să mă machiez când am plecat de-acasă și vreau;

– nu-mi e prietenă, dar are rimel la ea și eu am uitat să mă machiez când am plecat de-acasă și vreau;

– suntem în Vamă sau într-un loc în care toaleta este ”după mașina gri” și există riscul să te trezești cu un tip așezat pe vine în spatele tău care încearcă să-și bage palma sub jetul tău de pipi (asta chiar s-a întâmplat) sau trebuie să vă țineți reciproc gențile sau paharul de mojito sau să-ți scoată tivul rochiei din chiloți la spate, pe care tu l-ai prins acolo tocmai din cauza paharului de mojito sau chestii d-astea;

– compania este incredibil de plictisitoare și trebuie să punem la cale un plan de evadare, dar în cazul ăsta nici nu ne mai întoarcem și oricum cred că intră la punctul unu.”

Indiferent câte posibile răspunsuri am găsi la această întrebare, explicaţiile nu pot fi niciodată exhaustive. Oricând pot apărea alte indicii savuroase, care să transforme mersul la toaletă din cercurile feminine în adevărate expediţii, unde socializarea, preocupările estetice şi divertismentul să decoreze o banală experienţă fiziologică.

 

 


4 comentarii

  1. da, se pare ca mai am mult de invatat despre aceasta minunata creatura numita FEMEIE. aceasta faptura facuta din curcubeu si praf de stele, careia i s-au dedicat ode, care a fost intruchipata in arta de cei mai mari maestri, pentru care s-au pornit razboaie si se varsa atitea lacrimi.
    eu intotdeauna am crezut ca la baie e vorba mai mult de un eveniment strict tehnic, un fel de sedinta de evaluare a situatiei si ca se transmit doar impresii gen “tu, m-am frecat de asta cind dansam si o avea lemn, din cite simt eu pare sa fie de 20” sau “fata, eu mi-o dau cu asta in seara asta, iti dau sms dupa sa-ti spun cit l-a tinut” ori “stiu fata, e prostanac de da in gropi da’ sper sa ma placa ca am chef de o scula de cioban”. cind de fapt, gingasele fapturi sint acolo ca sa socializeze 🙂 dovedeste cit de putin inteleasa este FEMEIA…

  2. eu merg singura la toaleta.. le inteleg insa si pe celelalte. am fost si eu rugata de cate o prietena daca vreau sa o insotesc la toaleta. o fi interesant, dar niciodata nu mi-au placut toaletele din baruri, cluburi, restaurante.. fie ca erau cele mai bine curatate si igienizate.

Leave A Reply