De ce își provoacă unii adolescenți suferința. Mitul foamei de atenție și gîndirea magică

0

Fiecare dintre noi a avut în adolescență cel puțin un prieten – cînd n-am fost chiar noi înșine acela – care și-a tăiat venele cu ferăstrăul într-un garaj, la 3 dimineața, în mijlocul unei petreceri cu vodcă și Janis Joplin la casetofon. Pentru că gestul era făcut în văzul tuturor, cea mai la îndemînă explicație a acestuia ni se părea foamea de atenție. Adolescenții înghit pastile sau își crestează superficial venele –  îi acuzăm că cerșesc atenția în cel mai mizerabil și mai șantajist mod. S-ar putea să fie și asta, în multe cazuri, dar s-ar putea să fie vorba și de altceva. 

 

 

Motivațiile acestor gesturi, numite parasuicidale în literatura de specialitate, sunt mai complexe decît stereotipul nevoii de atenție. Adolescența e o perioadă aproape psihotică, cu stări intense și fluctuante care se cer cu disperare controlate. Pentru că la acea vîrstă abia începem să trăim intensitatea sexualității frustrate sau a fricii de respingere sau oricare altă emoție puternică, le percepem ca definitive și copleșitoare. Mai tîrziu învățăm – dacă învățăm –  să le observăm, să ne obișnuim cu ele, să le găsim cauzele sau descoperim că sunt trecătoare și nu trebuie decît să așteptăm să se atenueze.

În anii adolescenței însă harta lumii e încă foarte obscură, cortexul e proaspăt și primește stimulii cu toată puterea lor, ceea ce ne creează un sentiment de perplexitate. Răspunsul cel mai simplu la perplexitate e gîndirea magică. Jurnalista americană Joan Didion a publicat recent o carte numită ”Anul gîndirii magice”, unde își analizează procesele de gîndire primitive survenite după moartea soțului. Didion ne povestește cum o femeie matură poate păstra neatinse în dulapuri hainele răposatului pentru că, pe undeva, încă mai crede că el s-ar putea întoarce oricînd.  Ceea ce înseamnă că gîndirea magică revine în viață la orice vîrstă și după oricîți ani de experiență, control și raționalitate.

Un studiu din Journal of Adolescence cercetează acest tip de gîndire la adolescenții cu tendințe parasuicidale. Gîndire magică nu înseamnă în aceste cazuri neapărat psihoză (forțe necunoscute care te împing la concluzii absurde și dezadaptative), ci e o schemă de gîndire ca oricare alta, doar că metaforele și simbolurile predomină.

Iată în ce fel, într-o scurtă enumerare, se manifestă gîndirea magică la adolescenții parasuicidali:

1. Substituțiile magice – credința magică în transformarea unei categorii de fenomene în alta. Durerea emoțională e transformată în durere fizică, sinele disprețuit se mîntuiește prin sînge. Raționamentul magic e “Nu pot să-mi stăpînesc suferința mentală sau emoțională, așa că o transform în ceva ce pot stăpîni, și anume durerea fizică.”

2. Transanimarea obiectelor –  obiectele sunt învestite cu un fel de suflet. Raționament magic: “Lama e atît de bună cu mine, cu fiecare tăietură, durerea se scurge din mine, curge odată cu sîngele.”

3. Transanimarea proceselor – procesele sau comportamentele sunt învestite cu personalitate.“Tăierea venelor e singurul meu prieten adevărat.”

4. Sciziunea sinelui – sinele se vede ca pe o persoană separată sau mai prost integrată. “Nu-ți fă griji, eule, eu o să am grijă de mine. Eu sunt aici și o să ne scăpăm de suferință”

5. Sciziunea între interior și exterior – credința că există o diferență radicală, metafizică, între interiorul și exteriorul corpului. “Pe dinăuntru mă simt atît de urît, de întunecat și de rece. Pe dinafară însă nu sunt chiar cald, dar nici atît de rece.”

6. Cicatricile ca amintire și metodă de comunicare – semnele, tăieturile par să comunice cu ceilalți și mai ales cu sine. “Mă simt mai bine cînd îmi văd cicatricile pe brațe, nu știu de ce, deși le urăsc. Dar am impresia că cineva ar putea înțelege, văzîndu-le, de ce îmi fac asta.”

Parasuicidalul nu e deci un copil care se dă cu fundul de pămînt ca să atragă atenția – imaginea mai corectă ar fi cea a unui om primitiv, adică natural, cum încă suntem în adolescență, un om  hipersensibil, ca jupuit de piele, speriat de cerul întunecat de deasupra capului, de fulgere și tunete, speriat de propria spaimă și care încearcă prin ritualuri magice să controleze incontrolabilul.

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger