De ce ieşim în stradă pentru păduri

0

Cum anunțul de mobilizare al evenimentelor nu îmi părea suficient de articulat (aici), iar tonul unor comentarii pe facebook relativ emoțional, am cules mărturii ale unor activiști din diverse părți ale României, care s-au luptat pentru protejarea pădurilor de exploatările abuzive ale ultimelor decenii. Deși tonalitatea preponderent emoțională nu o arată, miza protestelor de sâmbătă, 9 mai, ora 16.00, ora 16.00, din orașele țării, e să transforme frustrarea și furia în energii și strategii nu doar de îmbunătățire a Codului Silvic, ci și de evidențiere în spațiul public a unor idei și sensibilități ecologice care sunt puțin reprezentate la nivelul politicii partinice și în Parlamentul țării.

 

protest-paduri-620x217

 

de Adi Dohotaru (Social East)

 

Părerea mea este că devine necesar un partid eco și social, în care activiștii eco și civici să se investească și care să preia mai fidel nemulțumiri publice variate sau puțin mediatizate, dar cum atmosfera generală este apolitică și anti-partinică, în sens de refuz al reprezentării politice, s-ar putea ca politica generației active civic (20-40) să se facă și în viitorul apropiat în stradă, dar într-un sens reactiv. Va fi efuziune, dar și mult heirupism strategic. De aceea, opiniile de mai jos echilibrează atitudinea anti, de stopare a diverselor ilegalități, și există propuneri temeinice și pentru o repoziționare conceptuală cu privire la păduri, văzute dincolo de o paradigmă economică îngustă a resurselor (ieftine). Cum am ajuns să mă plimb și să alerg în pădurile din preajma Clujului de câteva ori pe săptămână (venind de la lucru, la plimbare cu bebe, ori chiar în rarele drumuri spre mall), este dureros pentru mine să văd exploatări forestiere la câteva sute de metri de cartierul Mănăștur în care locuiesc ori urmele săptămânale ale furturilor. E și mai frustrant a vedea că telefoanele la 112 nu funcționează, iar hoții nu sunt urmăriți de poliție. Totuși, rolul acestor declarații e de a merge dincolo de frustrările noastre:

Kovacs Csongor, Transilvania Verde (Cluj)

Ies pentru oferirea priorității pentru protejarea pădurilor contra exploatării lor. În toate categoriile de arii protejate, măsurile de conservare să suprascrie amenajamentele silvice, iar constituirea ariilor protejate să nu necesite avizul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Taiatul la ras în parcurile naturale și naţionale să fie strict interzise, cu o singură excepție: când se vizează îndepartarea unor specii alohtone. Plantarea speciilor alohtone în fondul forestier naţional să fie strict interzisă. Veniturile fondului de conservare și regenerare a pădurilor să fie mărite. Să nu se permită construcția de cabane sau alte construcţii fără compensarea terenurilor extrase din fondul forestier. Pentru programul naţional de împădurire, să fie reintroduse nişte cifre clare de referință (hectare și termene). Construcția noilor drumuri forestiere să fie interzisă.

E prioritară facilitarea prelucrării finite și locale, respectiv oprirea monopolizării materialelor lemnoase extrase din pădurile României, prin:

  • menținerea unei cote maxime ce poate fi achiziționată/procesată de un operator economic/grup de operatori economici din volumul total pe nivel national dintr-un sortiment industrial de masă lemnoasă din fiecare specie;

  • scăderea acestei cote de la 30% la 20%;

  • menținerea dreptului de preempțiune pentru producătorii de mobilă și alte produse finite, respectiv pentru încălzirea locuințelor populației locale la cumpărarea materialelor lemnoase;

  • transformarea acestor prevederi din actualul “principii recomandate” în prevederi explicite și de rigoare.

     

Nicolae R. Dărămuș, autor al volumului cu tematică eco Inocenții marii terori (Suceava)

Proximele proteste de masă, stradale, generate de returnarea Codului Silvic  pre Parlament, mi-ar putea genera două feluri de concluzii.

Dacă ar fi să reacționez exaltat, mi-aș zice: “Românii vor ieși în stradă să-și apere ecosistemul forestier!”. Cum nu pot fi exaltat, îmi spun însă: “Niște români vor ieși în stradă, spre a protesta împotriva distrugerii a ce a mai  rămas din pădurile României”. Pădurile însemnând, din nefericire, cam numai metri cubi de lemn, nu și viață.

Diferența între cele două alegații este uriașă și ea face și separația  între o națiune cu conștiință – care, având viziunea interesului național – „strigă” preventiv,  și un popor , care „strigă” doar când îi ajunge cuțitul la os.

Altcumva spus, între cele două rostiri se află prăpastia ce separă strigătul de luptă, de un bocet. Dar, până la urmă, nici bocetul acesta colectiv nu e de lepădat.

De ce? Fiindcă, repetat, mereu repetat,  el va însemna  începutul constituirii  națiunii române. Căci ce este o națiune, decât unirea tuturor înauntrul unei constiințe fundamentate pe „Unul pentru toți și toţi pentru unul”? Situație dezirabilă când pe un om, oricare,  îl doare durerea vecinului, a homleșilor din “cartierul” clujean Pata Rât,  precum și cea a molidului retezat de drujbă și – ei, da! – durerea bursucului și a ursului rămași fără hrană și adăpostul verde, ori a păstrăvului ale cărui pâraie sunt confiscate  de hidrocentralele private ale unor nesătui.

Și, pe când națiunea sa va fi iscat, cu siguranță poporul va fi înțeles uriașa cacialma a privatizării  patrimoniului natural al României, conștientizând și granița dintre privat și particular. Căci  substantivul „privatizare”  și verbul „a privatiza” provin din latinescul „privare”, el  însemnând „a lipsi de” ceva, pe cineva: a-l lipsi  de libertate, de hrană, de surse de  viață și de frumusețe. Cel lipsit putând fi  un individ sau un popor.

Când națiunea română se va fi iscat, poporul va fi înțeles că una este să înființezi o brutărie sau croitorie particulară, adică  să-ți duci traiul “făcând”, și cu totul altceva este să-ți duci traiul ca un puturos,  “luând” fără de măsură, prin privatizare – legal adică! –  din darul lui Dumnezeu, făcut  unui teritoriu pe care locuiesc, având drept de uz  fără abuz,  oameni,  “râul, ramul”, sălbăticiunile locului, viața însăși.

Cea care a deschis ușa marelui rău al “depatrimonializării” României a fost legea 247/2005 (“legea Flutur”), cea al cărei slogan  – restitutio in integrum –  n-a ținut cont de profilul spiritual, cultural și material al românilor, centrat acum  pe discreționarul “cu ce-i al meu, fac ce vreau eu!”. Și românii au făcut.

Mult mai ușor este să ții un tâlhar la ușă, decât să-l scoți afară după ce l-ai primit în casă. În “casa”  molidului, a apelor, a urșilor, a oamenilor cumpătați, a intrat tâlharul cu drujbă. Omul prăbușit în paradigma  lui “ a avea”.  Când omul  va trăi în “a fi”, atunci și națiunea română va fi. Ființând liniștiți, împreună cu ea, și molizii, păstravii și florile de colț.

Un bun prieten îmi spunea că a ne îngrijora de nuanțe  – de  “cât se taie legal”  – când  fărădelegea  domnește ubicuu – e ca și cum am discuta despre dimensiunea de la care o fecală făcută și tolerată în capul nostru  devine sfidare…

Fecala privatizării ecosistemului forestier – cu tot ce înseamnă el, de la arbori și izvoare, la sălbăticiuni – este fecală, iubiți concetățeni! Gerald Schweighofer și întreaga șleahtă de nesătui,  cu buzunare pline si  burți pregătite, sunt numai un simptom al bolii noastre. Când vom deveni națiune, vom avea pletele-n vânt, fără năclăială brună!

Acolo unde există bun simț, legile sunt inutile, iar acolo unde el nu există, legile sunt neputincioase. Așadar, până la apariția bunului simț de masă, cel care ne va genera la timp strigătul de luptă,  e bun și bocetul.

Iar “naționalizarea” surselor patrimoniale – fiindcă pomenirea ei  stârnește reacții pripiților – poate fi înlocuită, ca termen,   prin  “conservarea durabilă” a acelorași surse: pentru uzul generațiilor viitoare. De oameni și de…bursuci”.

 

Radu Mititean, Clubul de Cicloturism Napoca (Cluj)

Ar trebui protestat, pe teme silvice, pentru:

  •  faptul că legislația actuala este plină de “portițe” care favorizează tăierile ilegale și un management neecologic al pădurii și proiectul de lege adoptat de Parlament și restituit de Președinte la Parlament este departe de a rezolva acele probleme.
  • faptul că legislația actuală, aşa cum este, e departe de a fi aplicaăa consecvent, existând o evidentă complicitate a autorităților la jaful sistematic la care e supusă pădurea
  • faptul că problema a ajuns foarte gravă, cantitativ și calitativ, ca pădure pe care o mai avem teoretic, respectiv practic în România, cum a ajuns ea și care sunt perspectivele sumbre dacă mai continuam în același mod
  • faptul că nu există voință politică să se pună capăt abuzurilor sistematice, fiind evidentă puterea mafiei forestiere transpartinice și probabil și transnaţionale
  • faptul că nu se întrevede o modificare majoră de abordare a problematicii silvice de către autorități, pădurea fiind în continuare oficial tratată nu ca un ecosistem, ca un element esențial al mediului natural, ci ca o resursă de exploatat.

Portițe / prevederi nefavorabile în proiectul de lege aprobat de Parlament și returnat de Președinte:

  •  de exemplu, prevederea de la pct. 29 din proiectul de lege, care prevedea ca numai la proprietățile de fond forestier de peste 10 ha este nevoie de întocmire și aprobare a unui amenajament silvic; aşa o exceptare facilitează exploatarea haotică, nedurabilă
  • de exemplu, prevederea de la pct. 48, care facilitează scoaterea definitivă din fondul forestier național de terenuri și pentru chestii care nicidecum nu sunt de utilitate publică: pensiuni, case de vacanță.
  • de exemplu, prevederea de la pct. 67 care permite în pădure aşa-zise activități turistice, sportive și de recreere cu ATV, autoturisme 4×4, mopede, motociclete, dacă ai acordul șefului de ocol silvic, în loc sa fie interzis accesul motorizat în scop recreativ / sportiv / turistic în afara drumurilor publice

Exemple de prevederi aiurea din Codul Silvic în vigoare, pe care proiectul aprobat de modificare le lasă în vigoare:

  •  faptul că poți fura mai mulți metri cubi de lemn fără să se considere infracțiune
  • că, în schimb, te poate considera contravenient pentru o mână de boabe de zmeură sau afine, pentru că legea acolo nu prevede niciun prag minimal, cum prevăd legislațiile altor țări mai civilizate și unde legea nu oferă personalului silvic oportunități de abuz
  • că poți fi amendat pentru simpla prezenţă în pădure în scop recreativ / turistic (în Codul Silvic e acea prevedere imbecilă că nu ai avea voie să te plimbi decât pe trasee și zone desemnate și marcate în acest sens, adică 99% din suprafața de pădure e deschisă doar pentru vânători, tăietori de lemne etc. și când sesizezi tăieri ilegale iei amendă că nu aveai voie sa te afli în acea zonă, că pe acolo nu era traseu turistic marcat)
  • în schimb, ai voie sa zburzi prin pădure cu ATV, enduro, gipan, snowmobil și alte mijloace motorizate în scop “sportiv” si “turistic”, dacă ai acceptul administratorului pădurii (eventual, printr-o pălincă dată la șeful de ocol)
  •  faptul ca poți să îți faci casă de vacanță în pădure și sa scoți din circuitul silvic suprafețe în acest scop
  • faptul că se declară construirea de noi drumuri forestiere ca o prioritate, deși e evident ca cu cât e mai “accesibilizată” pădurea se și fură mai ușor
  • se lasă în continuare o ceață practic totală privind legislația care guvernează pădurile composesorale / urbariale / ale obștilor, lăsate în ceața juridica de Legea Lupu (nr. 1/ 2000) deloc întâmplător

 

 Magor Csibi, World Wide Fund (București)

E de salutat că oamenii se mobilizează pentru o cauză care, la prima vedere, nu afecteză în mod imediat și direct calitatea vieții lor. Dacă în ultima vreme politicienii și sociologii spun că mediul nu este o prioritate în agenda publică europeană sau românească, ziua de 9 mai va fi un prilej bun de a arăta că nu este deloc așa și că oamenii sunt extrem de preocupați de perspectivele noastre pe termen mediu și lung.

Până acum nu a existat nici o mișcare de stradă masivă pentru păduri, ca un semnal de alarmă, doar acțiuni punctuale, legate de cazuri concrete din țară, iar o manifestare puternică poate să redefinească agenda politică a celor care ne conduc.

Cred că în urma acestui semnal puternic, pădurile pot deveni o prioritate pentru întregul guvern, pentru toată instituția Parlamentului, nu doar unui minister de resort sau pentru câțiva deputați preocupați de mediu.

Important este însă să înțelegem că dincolo de semnale, de sloganuri și de bune intenții, avem nevoie de soluții și trebuie să fim pregătiți să ne implicăm pe termen lung. Problematica pădurilor nu este simplă și nu implică doar pădurile. Implică comunități locale, oameni, o vastă diversitate de specii și diverse habitate, implică ecologie, dar și economie, perspective imediate și soluții pe termen scurt.

Ca să găsim soluții trebuie să ne implicăm coordonat și unit. Este nevoie de oameni  și organizații care mobilizează societatea la nevoie, oameni și organizații care investigează și dezvăluie fisuirile sistemului, oameni și organizații care au expertiză pe păduri, pe economie, pe legislație.

Poate nu a existat un moment atât de favorabil pentru schimbări reale și pentru a crea o protecție eficientă a pădurilor și asta datorită multor oameni și organizații care au încercat să facă diferența. Depinde de noi toți, de implicarea, răbdarea și deschiderea noastră, să ne asigurăm că acest moment nu va trece și că soluțiile reale vor apărea.

 

Luminița Dejeu, din campania Salvați Roșia Montană (Cluj)

S-a făcut, în spiritul unei democrații participative, un poll pe event cu revendicări. Le amintesc pe primele cinci ca număr de voturi:

  • Reîmpăduriri masive din partea statului & sprijin pentru privații care reîmpăduresc
  • Reducere drastică a exportului de lemn brut și cherestea
  • Tragerea la răspundere penală a firmei Schweighofer pentru furt calificat
  • Crearea unei gărzi active de mediu prin implicarea Jandarmeriei
  • Trecerea furtului de lemn peste 1 h la categoria de atentat la securitatea națională.

În fine, pe repede înainte: Merg la protestul pentru păduri pentru că trebuie, pentru că trebuia să ieșim demult, pentru că e prea târziu. Găsești aici o analiză a noului Cod silvic care l-a întors Iohannis în parlament. Eu cred că e foarte bine că l-a întors, chiar dacă nu pentru motivele expuse acolo. Trebuie să facem presiune masivă să se rediscute și să se refacă așa cum trebuie.

 

Hans Hedrich, Sighișoara Durabilă (Sighișoara)

 1001 de motive de a ieși în stradă pentru apărarea pădurilor:

1. Am copilărit în pădurile din spatele străzii noastre

2. Sunt din Transilvania (Erdely) și, după cum spune deja numele în română și maghiară, pădurea face parte integrantă din identitatea noastră

3. Ma plimb și astăzi prin aceleași păduri ale copilăriei și vreau s-o pot face și în viitor – eu și nu numai eu
4. Pentru că, de câțiva ani, în jurul orașului meu se taie pădurile la greu, cu toate ca se întâmplă în sit Natura 2000
5. Pădurile au ajuns sa fie percepute de cei care le gestionează și taie drept magazie de lemn viu și sursa sigura de profituri (ilicite)
(…)
115. Printre șefii mafiei pădurilor se găsesc actuali miniștri care pretind că apără țara, dar au tolerat și protejat furtul de păduri din zona din care provin (Mircea Dusa, Ministrul apărării naționale)
116. Cel mai bine plătit polițist din România este un bine cunoscut apărător al hoților de lemne, care îi construiesc în schimb vile (Moldovan Radu Sandu, fost milițian și torționar la Miercurea Ciuc, actualul Șef al IPJ Harghita)
117. DNA Tg. Mureș refuză să ancheteze până la capăt ilegalitățile comise de mafia lemnului din Harghita şi să-i condamne pe hoți și pe protectorii lor
(…)
531. Primarii se auto-împroprietăresc cu zeci de hectare de păduri, însă refuză să retrocedeze celor îndreptățiți cele 0,5 hectare moștenite
532. Firma Schweighofer prelucrează lemn tăiat ilegal, fiind un pilon important al corupției instituționalizate din partidele politice și din administrația publică
533. Fabrica Schweighofer de la Reci este o bătaie de joc la adresa naturii, a legii și a normelor europene
(…)
788. Președintele Klaus Johannis servește pe faţă interesele corupte ale firmei Schweighofer, trădându-și promisiunile și electoratul
789. Am văzut reportajul de pe Antena 3 și am simțit că s-a spart buba de puroi
790. Schwieghofer distruge natură, locuri de munca, stat de drept
(…)
997. Spărgând mafia pădurilor, putem sparge o parte din sistemul corupției instituționalizate din România
998. O nouă mișcare de mediu poate contribui la declicul necesar din mintea și sufletele noastre, că protecția naturii nu e un moft, ci e necesară sănătății și chiar supraviețuirii noastre.
999. Putem transmite un mesaj către Europa și lume, că am înțeles că trebuie și știm să ne apărăm valorile, resursele și interesele legitime
1000. Vreau sa transmit un mesaj de solidaritate cu locuitorii pădurilor virgine din Amazon, Africa și Asia, care se luptă cu probleme și mai grave decât noi
1001. Am copilărit în pădurile din spatele străzii noastre.


Leave A Reply