De ce este ghiocelul specie ocrotită?

3

Când în ianuarie apar vânzătorii stradali, oferind buchete de ghiocei înfăşurate în frunze de popilnic, încă ne aduc pe buze zâmbete în aşteptarea primăverii, însă mulţimea de flori din martie deja ne deranjează şi ne supără. Dacă am pune toate florile vândute sau aruncate de 8 martie laolaltă, am avea un teritoriu cât un oraş acoperit doar de micii calicii albi.

de Fenesi Annamária

Ghiocelul comun (Galanthus nivalis) este o specie autohtonă în România, o specie ce creşte în păduri, nu este foarte vulnerabilă şi nici rară. Este un element larg răspândit al florei central-europene şi submediteraneane. În România se găseşte peste tot, în afara Dobrugei. În ţară cresc încă două specii de ghiocei: ghiocelul cu frunze îndoite (Galanthus plicatus), care se găseşte exclusiv în judeţul Tulcea, iar specia numită Galanthus elwesii apare foarte rar în partea de sud-est a ţării.

Ghiocelul comun este declarat specie ocrotită în UE, menţionat de multe legi şi convenţii privind protejarea naturii. Motivul ocrotirii este faptul că culegerea în scop comercial a căpătat proporții foarte mari, iar efectivele din mai multe ţări au ajuns să fie periclitate.

Prin cumpărarea unui bucheţel, care nu oferă prea multe plăceri vizuale şi trăieşte doar 2-3 zile, suportăm în mod tacit un vast sistem ilegal de exploatare şi comercializare, a cărui victimă principală este – ca întotdeauna – natura. Obiceiurile culturale depăşite omoară în fiecare an milioane de flori, care, în timp, ar putea duce la extincţia preferaților noștri vestitori ai primăverii.

Din punct de vedere biologic, ciclul vital al plantei este întrerupt prin culegerea florilor; ea nu se poate înmulţi, astfel, iar adunarea rapidă şi în masă a florilor are efecte negative şi asupra bulbilor, astfel că planta, de altfel perenă, are șanse minore să supraviețuiască și să înfrunzească şi anul următor. Situaţia poate fi conturată destul de uşor: anul trecut am cules o mulţime de flori, anul acesta, iarăşi milioane de fire – ce mai rămâne pe anul viitor? O altă problemă este că se aleg doar firele înalte şi frumoase şi astfel se schimbă şi componenţa populaţiei – doar exemplarele cu flori mici şi slabe vor supravieţui „atacurilor” comercianţilor, deci şi generaţiile următoare vor fi mici şi de viabilitate redusă. Culegerile influenţează în mod negativ şi celelalte specii ale pădurii, îi deranjează pe cei care încă se trezesc la viaţă.

Legile care ocrotesc specia se bazează pe problemele care provin din culegerea excesivă a ghioceilor. În România ea este menţionată în anexa Ordonanţei de urgenţă 57/2007, ca şi specie de interes comunitar. Directiva Habitat al Comunităţii Europene 92/43 numeşte şi ea ghiocelul printre speciile ocrotite.

În sensul acestor ordine acceptate, trebuie reglementate culegerea speciei în sălbăticie şi comercializarea, iar ocrotirea ei trebuie efectuată prin măsuri speciale. Convenţia internaţională de comercializare a speciilor animale şi vegetale (CITES) interzice comercializarea ghioceilor între state, pentru că s-a decis: specia încă nu este pe cale de dispariţie, dar trebuie să se introducă unele reguli pentru evitarea stării critice a populaţiei.

Ghiocelul nu trebuie salvat prin numirea unei arii protejate sau prin elaborarea unor planuri de înmulţire artificială, ci trebuie luate măsuri mai aspre. De exemplu, în Ungaria, speciei i s-a atribuit valoarea noţională de 10.000 forinţi, iar dacă vânzătorul nu poate dovedi că florile provin din grădinării, trebuie să plătească această valoare pentru fiecare fir. O metodă înfricoşătoare, dar eficientă. Ar mai trebui să se schimbe şi conceptul despre lume, rapid şi eficient, ca şi în cazul multor alte probleme. Să trăim după motto-ul CITES: „Nu cumpăra, ocroteşte!”

Autorul este bilolog, asistent de cercetare la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj.

Foto: Drew Avery/flickr.com

Citiţi şi:

Ne îndreptăm spre a şasea extincţie în masă a animalelor?

Oamenii de ştiinţă se străduiesc să salveze orhideele de la extincţie

Stridiile au dispărut din punct de vedere funcţional

Încă o şansă pentru Ariile Protejate. Poate ultima

Tags:



3 comentarii

  1. Foarte bine, n-au decat sa planteze in gradini, in fata caselor ca au devenit parloage pline de noroaie. De ce Primariile nu sunt OBLIGATE la intretinerea unui spatiu de prezentare a satelor – se dau bani ca ajutor social, nimeni nu presteaza o ora de munca- n-au decat sa crape de foame

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger