De ce creşte Japonia şi scade America

1

Stereotipul rasial care îi cataloga pe japonezi ca fiind scunzi îşi pierde din ce în ce mai mult aplicabilitatea, o dată cu o creştere vertiginoasă a înălţimii populaţiei nipone.

de Mihai-Alexandru Ilioaia

În anul 2000, adolescenţii japonezi aveau o înălţime medie de 170,8 cm pentru băieţi şi de 158,1 pentru fete, faţă de datele din 1900 care atestă o înălțime medie de 157,9 cm (băieţii) și de 147 (fetele), deci o creştere de 12,9 cm, respectiv 11,1 cm, arată un raport special al Sumitomo Group. O astfel de schimbare de-a lungul unui singur secol pare de neînchipuit, având în vedere că în perioadele Jōmon si Yayoi, japonezii au crescut cu între 5 şi 8 cm, pe o durată de aproximativ 10.000 de ani, epoca modernă dovedindu-se mult mai favorabilă acestui fenomen. Mai mult, femeile japoneze au trecut prin schimbări şi mai mari în ultima sută de ani, iar de data asta schimbarea este vizibilă comparând rochii de la începutul secolului XX cu rochii moderne purtate de nipone. Bustul este mai plin, talia mai subţire şi bazinul mai dezvoltat, forma japonezei minione făcând loc unui corp asociat mai mult cu femeile occidentale.

La polul opus, în Statele Unite, unde modelul stereotipal de bărbat înalt şi musculos a dominat literatura şi ecranele de-a lungul secolelor XIX și XX, lucrurile stau altfel. Se pare că, în timp ce aproape tot restul lumii continuă procesul natural de creştere în înălţime de la o generaţie la alta, americanii stagnează, ba chiar, după unele studii, au început să scadă. Dacă în timpul Revoluţiei de la sfârşitul secolului XVIII americanii erau mai înalţi decât adversarii lor britanici cu 5,1 cm, astăzi, britanici sunt cei care îi întrec pe americani cu 1,2 cm ca înălţime medie. În 1850, în timpul cuceriri vestului, americanii erau printre cele mai înalte popoare din lume, cu 175,1 cm, faţă de doar 170,1 cât măsurau olandezii. Astăzi, olandezii sunt cei mai înalţi oameni de pe planetă, cu o înălţime medie de aproape 184 de centimetri în rândul tinerilor.

Ce s-a întâmplat aşadar în ultimul secol încât să producă astfel de schimbări radicale pe tot globul? Consensul între oamenii de ştiinţă indică nutriţia ca fiind principalul factor decisiv în aceste schimbări masive. Timp de mii de ani, separaţi de restul lumii, japonezii au trăit consumând o dietă tradiţională, compusă în principal din peşte, orez şi mirodenii, o dietă sănătoasă, dar săracă în proteine. După contactul cu lumea vestică, carnea a început să devină din ce în ce mai integrată în bucătăria niponă, ducând la această creştere de peste 1 cm pe deceniu, de-a lungul secolului trecut. În partea cealaltă a Pacificului, pasiunea pentru alimentaţia nesănătoasă care a invadat America postbelică, cu precădere în rândul populaţiei sărace, împreună cu un stil de viaţă sedentar au dus la o încetinire gradată a creşterii de la o generaţie la alta. În Olanda, atât sistemul de sănătate performant, mai ales pentru femeile gravide  – înălţimea depinde într-o anumită măsură şi de calitatea vieţii intrauterine –, stilul de viaţă şi modul de alimentaţie sănătos, toate consecinţe ale nivelului de trai ridicat, au dus la o creştere atât de puternică, încât hotelurile sunt nevoite să schimbe paturile din camere pentru a putea acomoda generaţia tânără din ce în ce mai înaltă.

Se pare astfel că îndemnurile mamelor din toată lumea, „Mănâncă tot ca să te faci mare” era incomplet, o variantă mai potrivită ar fi: „Mănâncă tot ce trebuie ca să te faci mare”.

Foto: Flickr/robertpaulyoung


Tags:



Un comentariu

  1. Pingback: Lost in Translation: De ce sunt japonezii supli

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger