De ce arată mai gustos mâncarea pe stomacul gol

0

Se spune că nu e bine să mergi la cumpărături pe stomacul gol, pentru că ai tendinţa să arunci în coş mâncăruri nesănătoase, care îngraşă. Un nou studiu bazat pe scanarea creierului explică acum şi de ce: creierul râvneşte după junk food atunci când ne chiorăie maţele.

Cercetarea, realizată de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Yale şi de la Universitatea din California de Sud, a implicat 14 bărbaţi şi femei, dintre care unii erau sănătoşi şi aveau o greutate normală, în timp ce alţii erau obezi. Cercetătorii i-au cuplat pe participanţi la un dispozitiv care le controla intravenos nivelul glucozei pentru a aproxima cât sunt de flămânzi sau de sătui, apoi i-au supus imagisticii prin rezonanţă magnetică funcţională la două ore după ce mâncaseră, să nu le fie prea foame sau să fie prea sătui. În timp ce se aflau în maşinărie, participanţii au urmărit imagini cu diverse mâncăruri, unele bogate, altele sărace în calorii, precum şi cu obiecte care nu aveau legătură cu mâncarea.

Când cercetătorii au menţinut nivelul glucozei aproape de limita normală, creierul participanţilor au prezentat mai multă activitate în cortexul prefrontal, regiunea care guvernează funcţii executive precum logica, raţiunea şi planificarea şi care ajută la controlul emoţiilor şi impulsurilor, cum ar fi pofta de junk food. Când nivelul glucozei a scăzut, o regiune mai adâncă a creierului, care include hipotalamusul, talamusul şi o zonă numită nucleus accumbens, a început să se activeze. Aceste zone cerebrale sunt asociate cu sistemul emoţional şi joacă un rol important în modelarea motivării, a recompensei şi a adicţiei. De ce se activează aceste regiuni? Ca strategie de supravieţuire, spun cercetătorii.

Când nivelul glucozei este în declin, înseamnă că organismul începe să piardă din combustibilul necesar pentru a supravieţui, aşa că începe să îndepărteze orice bariere din faţa mâncatului. A face mâncarea să arate atractivă, mai ales cea bogată în calorii şi glucoză, este o strategie rapidă şi puternică de a reîntregi rezervele dispărute. Această activitate cerebrală apare la persoanele cu greutate normală doar în vremurile cu niveluri scăzute de glucoză, fiind însă constantă la cele supraponderale. La persoanele cu greutate normală, după ce organismul îşi primeşte doza de calorii în urma foametei, mâncarea începe să nu mai devină atractivă. Nu acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul persoanelor obeze, al căror declanşator de recompense rămâne activat tot timpul, chiar şi atunci când nivelul zahărului din sânge nu scade, şi conduce la o poftă constantă de mâncăruri grase şi nesănătoase. Asta se întâmplă pentru că funcţia executivă a creierului, care ajută la luarea deciziilor, nu se activează atunci când nivelul glucozei rămâne în limite normale.

Studiul arată că există un declanşator biologic ce îi îndeamnă pe indivizii obezi să continue să mănânce chiar şi atunci când sunt sătui. Din câte se pare, ei nu “văd” mâncarea la fel ca persoanele cu greutate normală, pentru că sistemele lor de recompensă şi poftă le semnalează constant că ei vor să mănânce, mai ales mâncăruri bogate în calorii. Dacă rezultatele cercetării vor fi confirmate, ele ar putea conduce la metode mai eficiente de reglare a greutăţii.

Sursa: Time

Puteţi citi şi:

De ce nu funcţionează curele de slăbire

Autocanibalismul celular

Microbii din noi sunt şi ceea ce mâncăm

Creierul este…şi ceea ce mâncăm

 


Leave A Reply