Dar timpul trece și nu ne spunem nimic

0

Philip Larkin a mai fost pe aici și o să mai fie, e unul dintre poeții noștri preferați. Azi vă propunem unul dintre textele sale mai scurte și subtile despre imposibilitatea ultimă a comuniunii și comunicării dintre indivizi oricît de apropiați.

 

La această distanță unică de izolare

Ar trebui să fie ușor să vorbim întinși pe spate,
unul lîngă altul în pat, doar e momentul clasic –
doi oameni într-o clipă de sinceritate.
Dar timpul trece și nu ne spunem nimic.
Afară, vîntul se agită incomplet, pe jumătate,
strînge și sfîșie norii, îi face și-i desface,
la orizont se-nalță orașele întunecate.
Toate astea ne sînt străine. Nu ne explică de ce
la această distanță unică de izolare
ne e greu să găsim de spus cu glas tare
vorbe bune și în același timp adevărate.
Sau măcar nu vorbe rele și măcar nu neadevărate.

 

traducere de Dan Sociu


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger