Dar cît să păstrez din mine cel ce eram un băiețel? Cît ai păstrat deja

0

Ron Padgett face parte, ca și Ted Berrigan , din așa-numita școală de poezie de la New York; e un poet foarte prolific și divers, care lucrează cu cotidianul, derizoriul și misterul, metafizicul în aceeași măsură. Umorul său, deseori absurd, e dublat de lirism și melancolie, cum ne și place.

 

 

Bucătarul dragostei 

Lasă-mă să-ți gătesc cina.
Așază-te și scoate-ți pantofii
și ciorapii și de fapt și restul
hainelor, toarnă-ți un daquiri,
dă drumul la muzică și dansează
prin casă, și pe afară,
e noaptea și vecinii
dorm, prostovanii, stelele
strălucesc și am toate ochiurile aprinse
pentru tine, creatură flămîndă. 

Doamnelor și domnilor din spațiul cosmic 

Iată filozofia mea:
Totul se schimbă (cuvîntul totul
tocmai s-a schimbat cum s-a schimbat
și cuvîntul schimbare: acum înseamnă
nici o schimbare) atît
de repede că-mi depășește efectiv convingerile,
sare direct peste ele
ca unele dintre mărețele
idei din această categorie.
N-am un început și n-o să am
sfîrșit: raza de lumină
se întinde înainte și înapoi
și eu gătesc legumele
numai cîteva minute,
cu cît mai puține, cu atît mai bine. Toarnă
unt și servește. Iată
filozofia mea: toarnă unt și servește. 

Alee 

Și iar am alunecat peste orizont
și luminile Tulsei s-au derulat în fața mea.
Ah, uită-te la tine, am spus,
ești ca o lumină uitată pe prispă
aproape treizeci de ani

Nu te ambala,
Ron. Da, luminile sunt ținute aprinse pentru tine și oricine
altcineva vrea să se năpustească spre mine într-un flux de lumină,
mi-a spus orașul, treaz, dar știam
că ești tu. Cine altul mi-ar vorbi așa?
I-am zis, Întotdeauna a fost ceva special între noi,
nu?

Da, între tine și mine,
nu între mine și tine. Ești ca toți ceilalți,
crezi că ești singurul care vine, crezi
că am fost făcut pentru tine.

Știu, Tulsa, dar
nu uita, eram doar un copil.

Știu, Ron, dar
acum nu mai ești un copil, de ce te porți ca unul?
De ce nu te lași tu pe spate să privești lung, în adînc,
la lucruri așa cum sunt? De ce nu abandonezi
chestia asta de dragoste-ură pe care-o simți pentru mine?
Chiar ai nevoie de dor, regret și-atît de multă furie oarbă?

Dar cît să păstrez din mine cel ce eram un băiețel?
Cît ai păstrat deja, nici mai mult, nici mai puțin,
mi-a spus vocea, neutră.

Deodată am strigat
în întuneric, Unde e gura ta?
Nu știi? E peste tot în jurul tău –
Trăgeam mașina
pe aleea unde am copilărit
e pielea ta.
Am deschis ochii și eram
aici, în New York, tastam aceste rînduri.

 

traducere de Dan Sociu


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger