Cutia Pandorei, roboții și automatizarea pe piața muncii

2001: A Space Odyssey, unul dintre cele mai cunoscute și totodată controversate filme ale lui Stanley Kubrik, prezintă un scenariu care multora din lumea tehnologiei le pare plauzibil: lupta dintre computere (mai precis inteligență artificială) și oameni. Însă competiția dintre HAL („creierul” navei spațiale) și Bowman (căpitanul navei) nu este una violentă, ci mai degrabă subtilă, o luptă care se duce în fundalul misiunii lor de a investiga un monolit ciudat, care pare să aibă ceva de-a face cu evoluția omenirii. Într-una dintre cele mai interesante scene din film, HAL urmează să fie deconectat de la sursa de curent, ceea ce îi provoacă frică. Simpla posibilitate a existenței unor entități cu inteligență asemănătoare cu a noastră, dar și cu potențialul de a dezvolta sentimente și emoții e înfricoșătoare. Rădăcina acestei reticențe este, de fapt, tema de a pierde controlul și de a fi instrumentalizați de ființe poate mai inteligente ca noi care, în mod paradoxal, sunt creația noastră.

de Cristina Voinea

Fără îndoială, lumea în care trăim astăzi este tehnologizată. Există o sumedenie de termeni hiper-folosiți a căror proprietate nu o stăpânim prea bine. În general, acești termeni ne înspăimântă: computerizare, automatizare, inteligență artificială și, mai ales, roboți. Ce sunt roboții și de ce ne e frică de ei?

Roboții au ieșit din paginile cărților de science-fiction – cuvântul robot, revendicat de la robota care, în cehă, înseamnă muncă forțată, a fost folosit prima oară de Karel Čapek în ”R.U.R,” o piesă de teatru SF  – și s-au așezat, încet dar sigur, în vocabularul nostru. În orice domeniu sau sector al pieței de muncă ne-am uita, putem observa că tehnologia e prezentă într-o mai mică sau mai mare măsură. În spitale există, de exemplu, roboți medicali care devin secunzi ai chirurgilor în timpul operațiilor. În sectorul industrial, roboții au preluat munca manuală dificilă a oamenilor, precum sudarea, ridicarea și mutarea obiectelor grele și alte operații repetitive și complicate. Roboții au intrat și în casele oamenilor, sub forma aspiratoarelor care fac treaba singure, a ajutoarelor în bucătărie sau a așa-zișilor roboți „polițiști”, care înregistrează orice mișcare atunci când proprietarii nu sunt acasă. Roboți sunt și în spațiu, în industria alimentară, în cea turistică, în cea a divertismentului etc. Sunt peste tot, chiar dacă uneori ne e greu să-i recunoaștem, pentru că nu au mâini, picioare și ochi, cu alte cuvinte nu sunt antropomorfizați, așa cum i-am văzut în filme.

Ilustrație de Roberto Parada

În ultimii ani, se dezbate intens tema roboților și a intrării acestora pe piața muncii. Fel de fel de articole și experți ne avertizează că, în curând, adică următorii zece ani, mulți indivizi vor deveni dispensabili în majoritatea job-urilor. Un studiu din 2013 avertiza că aproape jumătate din joburile pe care le avem în prezent sunt ”amenințate” de automatizare, iar în cartea lor, Race Against the Machine, Erik Brynjolfsson și Andrew McAfee, economiști la Massachusetts Institute of Technology, spun că automatizarea muncii seamănă cu revoluția în agricultură din ultimul secol, când numărul fermierilor a scăzut de la 40% din forța totală de muncă, la 2%. Fie că vorbim de munca dactilografilor, a casierilor, a agenților de turism sau a poștașilor, statisticile arată că roboții câștigă teren în fața angajaților umani.

De ce sunt roboții mai buni decât oamenii? Putem oferi răspunsul la această întrebare prin exemple: tractoarele sunt mai rapide și eficiente decât oamenii, brațele robotice din fabrici sunt mai puternice și nu obosesc atunci când lucrează pe linia de asamblare, ș.a.m.d. În aceste domenii, e ușor de înțeles ce înlocuiesc roboții: munca fizică și rutinată. Dar în ultimii ani, roboții au început să fie introduși într-un sector nou, cel al muncii de birou, care, de cele mai multe ori, este și ea o rutină. Iar în acest domeniu, un nou tip de inovație se insinuează, robotic process automation.

Robotic software agents sunt o tehnologie relativ nouă denumită, de obicei, robotic process automation (RPA). Obiectivul lor este unul clar – să îndeplinească task-uri care, în mod normal, ar fi făcute de oameni. Este însă vorba exact despre acele procese repetitive, bazate pe reguli bine definite și, bineînțeles, sunt frecvente, în sensul în care necesită mult timp pentru a fi îndeplinite. În general, acestea sunt procese adesea externalizate.

RPA este un nou tip de tehnologie, care le permite angajaților unei companii să configureze un software sau un „robot”, astfel încât acesta să capteze și interpreteze aplicațiile existente pentru procesarea unei tranzacții sau manipularea datelor, declanșând răspunsuri și comunicarea cu alte sisteme digitale. Orice companie, care are un număr mare de angajați ce trebuie să procese zilnic multe date sau să le mute și integreze dintr-o parte în alta, poate eficientiza atât timpul, cât și banii, implementând RPA. Așa cum roboții industriali au creat rate mai mari de producție și au îmbunătățit calitatea în cadrul industriilor de manufactură, la fel „roboții” RPA revoluționează modul în care gândim despre și putem administra procesele de afaceri, de suport IT, de flux de lucru, infrastructura la distanță și munca back-office. RPA oferă îmbunătățiri dramatice în precizie și durata ciclului de muncă, în același timp crescând productivitatea în procesarea tranzacțiilor. Dar cel mai important este că RPA nu va elimina oamenii ci, din contră, îi va elibera de sarcini plictisitoare, repetitive.

Să ne imaginăm, de exemplu, că o companie angajează 40 de oameni. Contractele de muncă trebuie completate rapid, astfel încât procesul de producție să înceapă cât mai repede. Există o bază de date cu numele și toate datele viitorilor angajați, astfel încât departamentul de HR va trebui să completeze contractele cu informațiile din baza de date. Ne putem imagina că a completa 40 de contracte, cu o sumedenie de date, poate lua ceva timp (chiar și prin metoda copy-paste). Însă cu RPA, lucrurile pot merge mult mai repede. Acest tip de automatizare poate completa contractele foarte rapid, luând informațiile din baza de date și corelându-le cu câmpurile ce trebuie completate în contract. Astfel, ceea ce unui individ i-ar luat cam o zi, RPA o poate face în jumătate de oră sau mai puțin.

Teama de automatizare se sprijină pe două premise. În primul rând, viteza de evoluție a soft-ului și hard-ului este atât de mare, încât e dificil ca un individ să țină pasul cu toate inovațiile dintr-un domeniu. În al doilea rând, aceste salturi de inovație automatizează nu atât munca fizică, cât și pe cea cognitivă. Astfel, se crede că inteligența artificială reprezintă un nou tip de amenințare la adresa locurilor de muncă care au ca principal instrument mintea umană. De fapt, teama se generalizează prin faptul că mașinăriile vor ocupa ambele tipuri de locuri de muncă, atât pe cele axate pe muncă fizică, cât și pe cele care presupun antrenarea unor abilități cognitive.

Ilustrație de Roberto Parada

Este acest complex Frankenstein – după cum îl numea Asimov -, adică teama de a fi înlocuit de un robot, justificat? Dacă guvernele și companiile sunt inteligente, atunci vor recalifica lucrătorii înlocuiți de mașini pentru alte locuri de muncă, care necesită gândire complexă și abilități sociale. Indiferent de cât de negativ ne sunt prezentați roboții și automatizarea, merită să ne aducem aminte că cineva trebuie să gândească și să construiască mașinile și, de asemenea, ele trebuie împachetate, vândute, explicate clienților și reparate atunci când se strică. Acest lucru ar trebui să însemne mai multe locuri de muncă, cu fiecare val tehnologic. Însă economia globală este una dezechilibrată, în care câștigurile în productivitate obținute de pe urma îmbunătățirii tehnologice sunt canalizate, de obicei, către top-management. Astfel, în loc să reinvestească sau să împartă câștigurile cu lucrătorii, directorii de companii își acordă salarii disproporționate. ”O spunem încă o dată: nu automatizarea este problema. Erodarea pieței de muncă pentru clasa de mijloc, care se petrece de trei decenii în Statele Unite, este rezultatul închiderilor constante de fabrici, al concedierilor angajaților mai în vârstă și al globalizării forței de muncă – or, niciuna dintre acestea nu rezultă în urma automatizării. Întrebarea ce se cere rostit este de ce corporațiile americane nu reușesc să investească acest profit în noi produse și procese, care să creeze, la scară mare, noi oportunități cu valoare adăugată pe piața muncii din Statele Unite,” spune William Lazonick în articolul Robots Don’t Destroy Jobs; Rapacious Corporate Executives Do. Astfel, nu roboții și automatizarea distrug locurile de muncă, ci oamenii care îi dețin.

Experții UiPath – una dintre primele companii din România care se ocupă cu Robotic Process Automation, și totodată una dintre cele mai cunoscute în acest domeniu la nivel internațional – cu care am vorbit au explicat cum stau, de fapt, lucrurile cu automatizarea. În toate companiile în care aceștia au implementat RPA, oamenii nu au fost dați afară. Din contră, se pare că angajații au avut de câștigat. În primul rând, rutina și task-urile plictisitoare nu mai sunt o corvoadă, tocmai datorită faptului că au fost preluate de roboti . În al doilea rând, debarasarea de aceste sarcini plicticoase lasă loc exersării capacităților creative și imaginative, chiar și în industrii și locuri de muncă unde se considera că acestea ar putea lipsi.

Ilustrație de Roberto Parada

Pe lângă avantajele implementării RPA la nivelul unei companii, UiPath are un alt efect surprinzător la nivelul industriei IT românești. Tinerii programatori, cei interesați de programare creativă și de explorarea unor noi idei inovatoare, au o alternativă la companiile clasice din IT, unde, din nou, munca este una destul de rutinată. UiPath încurajează tinerii programatori care doresc să contribuie în mod explicit la dezvoltarea unui domeniu, mai precis la cel al robotic process automation, să rămână în țară, în cadrul unei companii ce oferă toate beneficiile pe care și le poate dori o persoană atunci când pe lângă siguranța financiară, dorește să aibă și siguranța faptului că vor fi lăsați să își prezinte ideile inovatoare și creative și, în egală măsură, să le pună în aplicare.

Se pare că inteligența artificială, automatizarea și roboții nu sunt ca o cutie a Pandorei pe care dacă o vom deschide, ne vom pierde locurile de muncă dar și controlul asupra lumii. Din contră, automatizarea, cum ar fi cea prin robotic process automation, va elibera oamenii de corvoada muncilor de rutină, lăsând loc pentru creativitate și, implicit, dezvoltare. Bineînțeles, efectul nu va fi unul uniform, iar acest lucru îl știm din istoria altor tehnologii. Însă e important de reținut că, de fapt, automatizarea nu va duce la destabilizarea pieței de muncă și, prin urmare, nu trebuie să ne împotrivim cursului firesc al evoluției tehnologice. Mai mult, nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că oferta de joburi evoluează constant, adaptată la nevoile societății în continuă mișcare. Putem, bineînțeles, să păstrăm o doză de scepticism, semnul unei rațiuni cumpătate, dar trebuie să înlăturăm temerea unei job apocalypse.