Cei care nu au un birou fix unde merg zilnic să lucreze ar trebui, cel puțin teoretic, fie să primească mai mulți bani pentru drumurile de acasă, la diverse întâlniri sau puncte de lucru, fie să lucreze mai puțin. Potrivit unei noi decizii a Curții Europene de Justiție, drumul spre muncă face tot parte din muncă pentru cei care nu muncesc într-un loc fix. Această măsură va fi pusă în aplicare în toate țările UE.
Astfel, cei care lucrează, de pildă, ca îngrijitori, instalatori sau reprezentanți de vânzări, și a căror muncă presupune zilnic o serie de deplasări, ar urma să beneficieze de pe urma noii hotărâri a Curții Europene de Justiție. Aplicarea ei presupune reorganizarea programului de muncă din partea angajatorilor, precum și reorganizarea traseului pentru angajați, astfel încât prima și ultima oprire a unei zile de lucru să se afle la distanțe cât mai mici de casă.
Curtea Europeană a luat această decizie pentru a proteja ”sănătatea și siguranța” angajaților din Uniunea Europeană, iar unul dintre principalele sale obiective este să asigure angajaților un maxim de 48 de ore de lucru săptămânal.
Hotărârea a fost adoptată în urma unui caz din Spania, unde compania Tyco și-a închis birourile regionale în 2011, iar angajații au fost nevoiți să parcurgă zilnic diferite distanțe, pentru a-și putea desfășura activitatea. ”Faptul că angajații își încep și își termină drumurile acasă rezultă direct din decizia angajatorului de a închide birourile regionale, nu din dorința angajaților,” arată Curtea Europeană de Justiție. Acest lucru poate periclita sănătatea personalului, care riscă să petreacă mult mai mult timp muncind, dacă este nevoit să parcurgă distanțe mari de la un punct la altul.
Sursa: BBC