Daniel Kahneman, cercetător al fericirii și laureat al Premiului Nobel, explică într-o conferință Ted (subtitrată) de ce e greu să stabilim dacă sîntem fericiți sau ce anume ne face fericiți – pentru că avem două dimensiuni ale sinelui și fiecare își are tipul său diferit de fericire.
Citește și:
4 comentarii
De mult n-am vazut o prezentare in care fiinta omeneasca sa fie redusa in acest hal la un abstract fara sens…
Pe langa asta e un nonsens ideea de baza, in momentul in care iti aduci aminte de ceva deja ai o experienta NOUA produsa in acel moment. Amintirea e un proces interior si e de fiecare data ceva actual. Ce simtim fata de ceea ce ne evocam in memorie poate fi diferit de fiecare data in functie de efortul interior de a intelege si prelucra ce acea amintire, astfel putem la un moment sa ne depasim fricile, etc si o amintire neplacuta initial sa se transforme intr-un punct forte.
E adevarat ce spui, insa capactitatea oamenilor de a trai in prezent este f mult si des neglijata! Si poate ca tocmai acolo sta secretul adevaratei fericiri(vezi scrierile lui Eckhart Tolle).
fericirea inainte si dupa 14 mai 1948, de aici si incapacitatea oamenilor de a trai in prezent.
Intr-adevar, dar dupa cum ziceam initial asta necesita vointa si efort interior serios. Eckhart Tolle a trecut prin niste framantari foarte serioase pana sa ajunga in acel punct – trecand prin punctul de la extrema cealalta. Nu-i contest rezultatele, insa sunt mai degraba partizan al unei cai mai practice si sigure din acest punct de vedere (eg. Rudolf Steiner / Antroposofie).