Cum schimbă lumea moartea leului Cecil

Ultima noapte din iunie începuse, probabil, foarte banal pentru Cecil. Poate-l trezise din somn șuieratul unei hiene sau poate pândea pe după un mușuroi de termite vreun pașnic erbivor pentru micul dejun. În orice caz, nici nu-i trecea prin cap că peste numai o lună, portretul lui de leu născut și crescut în Zimbabwe avea să fie proiectat pe Empire State Building, pe un perete de ecrane în valoare de un milion de dolari. Nici dentistul Walter Palmer din Minnesota habar n-avea că tot peste o lună, va fi nevoit să-și închidă cabinetul sub ropotele furioase ale mulțimilor și că nu-și va găsi liniștea nici măcar în casa lui de vacanță, care va fi vandalizată.

de Andra Matzal

Dac-ar fi întrezărit asta, mai mult ca sigur nu și-ar mai fi încordat arcul, să înfigă în cele vreo 200 de kilograme ale lui Cecil săgeata fatală. Trăznit ca din senin de o durere feroce, mai rea decât zgârieturile pe care le-ncasase în 2009, în încăierarea cu leii-alfa peste care dăduse întâmplător în Parcul Național Hwange, Cecil s-a lăsat propulsat de instinctul de conservare încotro o fi văzut cu ochii. Primii pași s-au făcut de la sine,  dictați de chimia fricii, apoi încet, dar sigur, s-au scurs din el ultimele rămășițe din viață. La 40 de ore de la aruncarea săgeții, Walter Palmer, obosit de atâta furișat prin tufișuri, dar încordat de propriile fantasme de mascul alfa – și poate și de cei 50.000 de dolari pe care-i plătise ca să ajungă la vânătoare de lei în Africa -, l-a găsit pe Cecil mai mult mort decât viu. I-a tras un glonț, după care, cu ajutorul celor doi ghizi locali, a jupuit leul și i-a tăiat capul drept amintire. Palmer s-a întors fericit la familie, dar fără pielea și capul animalului ucis, care urmau să fie trimise la un taxidermist și abia apoi trimise în America.

Walter Palmer (stânga) și un al leu ucis. Foto: Facebook

Liniștea lui Palmer a durat însă foarte puțin. După ce administratorii rezervației au găsit resturile unui leu putrezit și după ce l-au identificat pe Cecil după zgarda cu GPS, lumea avea să se precipite spre cea mai mare epopee colectivă live cu animale, din zilele noastre. Ziarele din toată lumea au reflectat imediat, în nenumărate  oglinzi, povestea ”celui mai îndrăgit,” ”celui mai iubit” și ”celui mai faimos” leu din Zimbabwe. După  13 ani de cvasi-anonimat, leul botezat după afaceristul colonialist Cecil Rhodes a devenit post-mortem starul speciilor masacrate. Cecil felinul fusese până nu demult unu din cei aproape o mie de lei, cât se crede că ar mai trăi azi în Zimbabwe. Mai mult, era spre sfârșitul vieții, atâta timp cât leul nu prea depășește 14 ani: un leu liniștit, care trăia în legea lui alături de un alt mascul și vreo cinci femele, ducând mai departe generațiile.

Presa însă a prins din zbor vestea morții lui și nicio mare publicație n-a ratat subiectul. Cursa pentru expunerea vinovaților, filmări cu viața lui Cecil alături de pui, mărturii din partea vecinilor dentistului Palmer, declarații din partea avocatului, acuzații de braconaj și căutarea ghizilor mituiți din Zimbabwe, investigații în familia lui Cecil. Titlu cu titlu, povestea leului a fost reconstituită sub ochii publicului din ce în ce mai revoltat de atrocitatea crimei. Dintr-o dată, lumea a început să zgârie sub pojghița realității și și-a dat seama parcă pentru prima oară că, în timp ce poate noi ne bem cafeaua sau citim textul ăsta, cineva visează pas cu pas cum va decurge vânătoarea de animale prădătoare pe care-o va plăti din banii puși de-o parte.

Așa am ajuns să ne amintim, în treacăt, că Zimbabwe e o țară săracă și implicit coruptă, dar foarte bogată în buodiversitate, motiv pentru care piața neagră a braconajului merge mai bine decât legile de conservare. Doar în 2013, a exportat 49 de trofee de leu,  în același an a numărat 60 de rinoceri omorâți de braconieri, iar populația de 80.000 de elefanți asigură 14 milioane de dolari anual, prin industria vânătorii. Și tot așa a ieșit la iveală că la începutul acestui an, un alt american – de data asta chirurg și oncolog – a ucis cu ajutorul unui localnic plătit un alt leu. Dar tuturor acestor povești le lipsea câte ceva ce Cecil avea din plin: o oarecare reputație, care-l făcea un candidat mai bun la statutul de simbol. Odată ajunsă pe mâna publicului, imaginea leului n-a făcut decât să se înalțe, prin milioane de ecran, ca un balon imposibil de manevrat.

Direct proporțional cu martirizarea lui Cecil a fost valul de shaming și furie care l-a izbit de pe aceleași ecrane pe Walter Palmer. După ce și-a recunoscut fapta și și-a angajat un avocat care să-l reprezinte în fața acuzațiilor de braconaj, asupra dentistului de 55 de ani din Minnesota au început să pice cărămizile virtuale. Protestatarii au început să-l strige pe străzi ”Ucigașule!”, activiștii de la PETA au cerut să fie spânzurat, iar comentatorii au sugerat în rețele să i se smulgă dinții, fără anestezic. Rafala asta l-a făcut pe Palmer să-și închidă cabinetul și pagina de Facebook, nu înainte să-și delcare regretul profund pentru fapta pe care, spune el, ar fi făcut-o ”responsabil” și de bună credință. Potrivit americanului, el ar fi încredințat expediția de vânătoare unor localnici care, contra-cost, ar fi trebuit să obțină permisele necesare.Theo Bronkhorst, vânătorul african care l-a însoțit pe Palmer, spune că a fost o greșală, pentru care acum familia lui primește amenințări cu moartea.  ”Îmi pare sincer rău că am omorât un animal atât de magnific, care s-a dovedit a fi celebritate de existența căreia nu știam.” Ieri, Daily Mail anunța că reședința de vacanță a dentistului, o casă în valoare de un milion de dolari, a fost vandalizată cu graffiti și picioare de porc aruncate pe alee. ”Ucigaș de lei”, a scris un spray pe ușa garajului. Tot ieri, petiția online care cere extrădarea vânătorului depășise 230.00 de semnături.

În fața casei de vacanță a lui Walter Palmer, protestatarii au presărat picioare de porc. Foto: Daily Mail

În timp ce Palmer traversează vârtejul mediatic din ascunzătoare, impulsul lansat de moartea lui Cecil continuă să declanșeze efecte la scară mare. Autoritățile din Zimbabwe au lansat un comunicat despre nevoia imperioasă de a înăspri legile vânătorii în rezervația Hwange. Vânătoarea cu arcul a suspendată în parcul național fără autorizația scrisă a directorului general, la fel și vânătoarea de lei, leoparzi și elefanți din afara Hwange. Veștile bune despre legislație au venit însă la pachet cu veștile proaste despre scăderea numărului de turiști dornici să viziteze rezervația. Conducerea parcului aștepta ca anul acesta, amatorii de sălbăticie și vânătoare să aducă circa 5 milioane de dolari – ”sumă crucială pentru această țară,” precizează USA Today.

După ce a fost ucis, portretul lui Cecil a fost proiectat pe Empire State Building, alături de alte animale amenințate cu dispariția. Foto: AP

De partea cealaltă a oceanului, companiile aeriene Delta Airlines, United Airlines și American Airlines au luat decizia în parte politică, în parte campanie publicitară, de a interzice pe loc transportul trofeelor de vânătoare. De altfel, Delta, care numără cele mai multe zboruri dintre SUA și Africa, fusese ținta unei petiții online lansate de americanul Chris Green și care a reușit, prin cele 365.000 de semnături, a reușit să contribuie la schimbare. În Marea Britanie, divizia de cercetare în conservarea biodiversității, care deja derula un studiu din care făcea parte și Cecil, a primit o finanțare rotundă de 550.000 de lire sterline, pentru a-și extinde proiectul despre felinele mari. Donația a fost făcută de filantropul american Tom Kaplan și de soția lui, Daphne, care îi mai susținuseră pe cercetătorii britanici.

La o lună de la moartea lui, Cecil a devenit cauză ecologistă, operă de artă și produs. În vreme ce a fost predat poliției din Zimbabwe, alături de pielea lui, capul leului a devenit simbolul prin care un grup de activiști africani vor să lupte împotriva braconajului. Trofeul, nu a ajuns niciodată la taxidermist, ar fi trebuit să fie expediat în Africa de Sud, de unde să fie expediat în SUA, către vânător. Acum, activiștii spun că ar trebui expus la intrarea în parcul natural. Imaginea cu Cecil proiectată pe Empire State Building, alături de siluetele altor specii amenințate, a stârnit controverse despre prețul vieții. ”Am de gând să port un costum de leu de fiecare dată când ies din casă, astfel că, dacă sunt împușcată, oamenilor le va păsa și de mine,” a postat pe Twitter Roxana Gay, mesajul ei fiind preluat de 10.000 de utilizatori.

Sculptorul iranian Parviz Tanavoli, alături de două din lucrările sale dedicate leilor.

De ce viața unui leu african e mai importantă decât viața persoanelor de culoare ucise violent de poliția americană? se întrebau netățenii, în timp ce Parviz Tanavoli, un sculptor iranian, tocmai aducea ultimele tușe lucrării dedicate lui Cecil. ”Cruzimea cu care a fost ucis leul din Zimbabwe cunoscut sub numele de Cecil mi-a rupt inima. În memoria lui, voi dedica unul din cei mai recenți lei ai mei, pentru a-i ține vie amintirea și pentru a opri cruzimea la adresa animalelor,” a explicat artistul de 78 de ani, care de-a lungul carierei a realizat multe sculpturi cu și despre lei. Știrea a ajuns în presă în aceeași zi cu anunțul companiei Ty, producătoare de jucării, care de-abia a lansat pe piață un Cecil de pluș, mascota pufoasă care va strânge fonduri pentru protejarea naturii. ”Cecil Beanie Baby le va aduce mângâiere tuturor celor îndurerați de moartea lui Cecil,” a spus CEO-ul Ty Warner. Banii obținuți din vânzarea leușorului de 5,99 dolari, care va intra pe piață în septembrie, nu vor merge însă către organizații din Zimbabwe, ci tot spre cercetătorii britanici de la Oxford. Aaron Blaise, creatorul unui alt leu celebru, dar animat – The Lion King – nu putea să lipsească de la comemorarea creativă, așa că l-a desenat imediat pe Cecil, ridicat magnific la ceruri.

Jucăria Cecil Beanie Baby (stânga) și omagiu adus de desenatorul Aaron Blaise (dreapta)

Cazul Cecil va continua să aibă ecouri alte câteva zile, după care se va face nevăzută în malaxorul de informații, de unde vor exploda atacuri teroriste, crize economice, scandaluri la Eurovision sau corupție la FIFA. Fenomenul Cecil, căruia i s-au alăturat milioane de oameni, spune multe despre drumul pe care au ajuns să-l împartă presa și mulțimile super-conectate și despre felul în care schimbarea socială își face apariția sub forma unui show global, infinit comentat și distribuit.

La fel ca în cazul oamenilor, poveștile animalelor au șanse să iasă la iveală dacă conțin măcar un iz hollywoodian, chiar dacă în paralel nenumărate altele au același deznodământ. În Africa de Sud, activiștii vopsesc cornurile rinocerilor cu vopsele roz anti-braconaj, în vreme ce Sudan, ultimul mascul de rinocer alb din lume, a apărat non-stop de paznici kenyeni înarmați. Pangolinul, o creatură singuratică și solzoasă, departe de standardele impuse de mega-fauna carismatică, o duce mult mai prost la capitolul vizibilitate, deși e cel mai traficat animal din lume. La nivel global, populațiile de pești, păsări, mamifere, amfibieni și reptile s-au redus cu 52% din anul 1970. Potrivit raportului Planeta Vie, lansat anul trecut de WWF, peste jumătate din speciile de pe planetă au dispărut în ultimii 40 de ani.

Jericho (stânga) și Cecil (dreapta). Foto: Shutterstock

De data asta, zvonurile preluate de media despre presupursa moarte a lui Jericho, celălalt mascul din haita lui Cecil, au fost dezmințite. Tot Daily Mail adaugă un plus de tensiune poveștii, descriindu-l pe Jericho drept frate al leului-erou – deși între cele două animale nu există legături de rudenie. ”După câte se pare, Jericho are grijă de puii lui Cecil imediat de după moartea lui,” precizează un articol distribuit de 32.000 de oameni.  Dar imediat cum atenția noastră va zbârnâi spre altă sursă de interes, leii vor muri în continuare fără campanii funerare. Cecil ne-a adus doar aminte ceva ce avem tendința să uităm des, că sub nasul nostru au loc, nestingherite, acte abominabile, consecințe ale unor transformări globale extrem de complexe. Dar ”dacă un copac cade într-o pădure și nu e nimeni  să-l audă, mai înseamnă că a făcut zgomot?”.